ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2522/F din data de 01.11.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală s-a dispus condamnarea mai multor inculpați, printre care și inculpatul A., după cum urmează:

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată (trei acte materiale), la pedeapsa de 11 (unsprezece) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la uz de fals în formă continuată (trei acte materiale), la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (zece acte materiale), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată (zece acte materiale), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la uz de fals în formă continuată (zece acte materiale), la pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, la pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, la pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, la pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la uz de fals, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la uz de fals, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la uz de fals, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (șapte acte materiale), la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 din C. pen. rap la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată (șapte acte materiale), la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 29 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002 și art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălarea banilor, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, sporită cu 6 (șase) luni închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

A dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei instituții publice) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei instituții publice) C. pen. din 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 a scăzut din pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta, perioada reținerii și arestării preventive de la data de 14.12.2012 până la data de 11.01.2013.

Pe baza probelor administrate în cauză, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 16.11.2012 organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual și infracțiuni de corupție de către mai multe persoane, printre care și funcționari din cadrul Administrației Piețelor Sector 3 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub numărul x/2012.

În cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu s-a reținut că numitul B., numit prin dispoziția Primarului Sectorului 3 în funcția de director interimar la Administrația Piețelor Sector 3, a solicitat Consiliului Local Sector 3 București în luna septembrie 2012, rectificarea bugetului pe anul 2012 aferent instituției pe care o conduce, în vederea executării unor lucrări de reparații în piețele administrate de instituție, executării unor investiții și în vederea achiziționării de obiecte de inventar.

În baza documentației prezentate, Consiliului Local Sector 3 București a aprobat prin Hotărâre, modificarea bugetului Administrației Piețelor Sector 3, suplimentându-l cu suma de aproximativ 2.000.000 RON, din care suma de 1.545.000 RON era destinată achiziției publice de lucrări de reparații/modernizare a piețelor aflate în administrare, pentru perioada octombrie - decembrie 2012.

Ulterior, după aprobarea bugetului, Administrația Piețelor Sector 3 București a încheiat mai multe contracte de achiziție publică cu atribuire directă către diverse societăți comerciale, contracte care nu respectă dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

În derularea rezoluției infracționale, B. s-a deplasat în perioada septembrie - noiembrie 2012, atât la sediul instituției cât și în piețele administrate, împreună cu inculpatul A., pe care l-a prezentat funcționarilor ca fiind o persoană de încredere, care va ocupa în viitor funcția de director al Administrației Piețelor Sector 3, aspect care a reieșit în mod explicit din declarațiile inculpaților B. și C., precum și a martorilor D., E., F., G., și H.

B. a dat ordin personalului TESA, din cadrul Administrației Piețelor Sector 3 București (denumită în continuare A.P.S. 3.), să pună la dispoziția inculpatului A. toate documentele din cadrul instituției, solicitate de către acesta (organigramă, ROF, decizii) și a dat dispoziție să i se execute inculpatului A. un rând de chei cu care acesta a avut acces în toate birourile instituției, deși nu îndeplinea oficial nici o funcție in cadrul A.P.S. 3.

Inculpatul A. a venit ulterior la sediul Administrației Piețelor Sector 3 București, însoțit de I. (pe care l-a prezentat ca fiind consilier în cadrul Consiliului Local Sector 3) și în prezența lui B. a comunicat salariaților instituției că trebuie să cheltuiască până la sfârșitul anului 2012, suma aprobată prin rectificare bugetului A.P.S 3.

Ulterior A. împreună cu directorul interimar B. au început să facă presiuni asupra salariaților TESA ai instituției, în vederea încheierii unor contracte de lucrări de reparații, cu toate că nu exista documentația necesară în vederea demarării procedurilor de achiziție publică.

Mai mult, inculpatul A. împreună cu inculpatul B., ca modalitate de fraudare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, au hotărât ca lucrările de reparații să fie împărțite în mai multe etape, iar fiecare etapă a lucrării să fie atribuită direct unor societăți pe care aceștia le agreau.

Prin acest mijloc lucrarea de reparare/renovare a unei piețe, care depășea suma de 15.000 euro, a fost împărțită în mai multe lucrări, fiecare lucrare (cum ar fi reparații acoperiș, reparații pereți, etc.) fiind atribuită direct unei societăți comerciale agreate, iar valoarea fiecărei lucrări în parte nedepășind cuantumul de 15.000 Euro, pentru a nu fi obligați să parcurgă procedurile publice aferente unei licitații.

În acest mod au fost încălcate dispozițiile art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006, republicată care prevede că:

"Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice."

De asemenea, în O.U.G. nr. 34/2006, la capitolul 2, intitulat "Reguli comune aplicabile pentru atribuirea contractului de achiziție publică", secțiunea a 2-a, intitulată "Reguli de estimare a valorii contractului de achiziție publică", la art. 26 se prevede că:

"Valoarea estimată a contractului de achiziție publică trebuie să fie determinată înainte de inițierea procedurii de atribuire a contractului respectiv. Această valoare trebuie să fie valabilă la momentul transmiterii spre publicare a anunțului de participare sau, în cazul în care procedura de atribuire nu presupune publicarea unui astfel de anunț, la momentul transmiterii invitației de participare".

În acest sens A. și B. au adus la Administrația Piețelor Sector 3 București, mai mulți reprezentanți ai unor firme agreate de către inculpatul A., printre care J., K., L., M., N. și inculpata O., persoane care reprezintă în fapt S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L. și S.C. S. S.R.L., cu care inculpatul B. a semnat din partea A.P.S. 3 contracte de atribuire directă de lucrări pentru piețele x și y.

Împotriva sentinței penale nr. 2522 din data de 1 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații C., M., K., O., T. și A. și părțile responsabile civilmente S.C. Q. S.R.L., S.C. U. S.R.L. și S.C. S. S.R.L.

În apel, au fost reaudiați nemijlocit de Curte inculpatul A. (de două ori), martorii din acte și din oficiu, martorii V. și W.

Parchetul a criticat soluția primei instanțe sub următoarele aspecte:

- În ceea ce-l privește pe inculpatul T., pentru greșita sa achitare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, contra intereselor publice în formă continuată (zece acte materiale) și temeiul greșit de achitare pentru infracțiunea de complicitate la tentativă la abuz în serviciu în formă continuată (șase acte materiale) și, respectiv greșita individualizare a sancțiunii penale aplicate acestuia;

- Pentru inculpatul K., omisiunea aplicării art. 65 alin. (1) C. pen. 1969 constând în aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- Desființarea înscrisurilor, proceselor-verbale de recepție a lucrărilor;

Prin extinderea orală a apelului, în favoarea inculpaților C., M., O., reprezentanta Parchetului a solicitat achitarea acestora, ca efect al aplicării Deciziei nr. 458/2017 a Curții Constituționale, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.. pentru infracțiunea de tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 20 și art. 15 din vechiul C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen.

Totodată, extinderea orală l-a vizat și pe inculpatul A., reprezentanta Parchetului solicitând schimbarea încadrării juridice reținută în sarcina sa în legătură cu infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată în infracțiunea de instigare la tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată și ca efect al aceleiași decizii a Curții Constituționale, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Motivele de apel ale inculpatul A. au vizat următoarele aspecte:

- Constatarea dezincriminării infracțiunii de abuz în serviciu prin Decizia nr. 392/2017 a Curții Constituționale;

- Schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată în infracțiunea de instigare la tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, iar în baza Deciziei nr. 458/2017 a Curții Constituționale achitarea inculpatului pentru această faptă în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

- Schimbarea încadrării juridice pentru restul infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului dintr-o infracțiune unică și achitarea acestuia în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Pe latura civilă a cauzei, același avocat a solicitat diminuarea prejudiciului urmare a înlăturării TVA-ului și înlăturarea obligațiilor solidare a inculpatului cu administratorul S.C. X. S.R.L., pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În subsidiar, avocatul inculpatului a solicitat redozarea pedepselor aplicate de instanța fondului, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Avocatul ales al inculpatului A. a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în considerarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Constituție rap. la art. 6 din C.E.D.O. cu referire la art. 103 rap. la art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în sensul nemotivării hotărârii de către instanța fondului.

Prin decizia penală nr. 964/A din data de 13 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații C., O., M. și părțile responsabile civilmente S.C. Q. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. S. S.R.L s-a desființat în parte sentința atacată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (șapte acte materiale), prev. de art. 20 din C. pen. și art. 15 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata O. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (două acte materiale), prev. de art. art. 26 rap. la 20 C. pen. și art. 15 rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (trei acte materiale), prev. de art. art. 26 rap. la 20 C. pen. și art. 15 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I a C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul T. pentru complicitate la tentativă la abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. art. 26 C. pen. din 1969 rap. art. 20 din C. pen. din 1969 și art. 15 raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969), (șase acte materiale).

În baza 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul T. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, (zece acte materiale).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul T. la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de fals intelectual în formă continuată (zece acte materiale).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul T. la o pedeapsă de 7 (șapte) luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de fals intelectual în formă continuată (șase acte materiale).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 86 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, pe o durată de 5 (cinci) ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 86

2

C. pen. din 1969.

În baza art. 86 C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen. din 1969:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență Datele prevăzute la art. 86

3

alin. (1) lit. b)-d) C. pen. din 1969 se comunică Serviciului de Probațiune Brăila.

În baza art. 359 C. proc. pen.. se vor comunica inculpatului, măsurile de supraveghere la care este supus.

În baza art. 86

4

C. pen. din 1969 cu referire la art. 83 C. pen. din 1969 s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului K. cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat obligarea în solidar cu inculpații a părților responsabile civilmente S.C. Q. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. S. S.R.L la plata despăgubirilor civile, astfel:

Au fost obligați în solidar inculpații A., C., T. și O. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 58.406,33 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 01.11.2012).

Au fost obligați în solidar inculpații A., C., T. și M. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 57.789,96 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 01.11.2012).

Au fost obligați în solidar inculpații A., C., T. și K. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 42.002,72 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 01.11.2012).

Au fost obligați în solidar inculpații A., C., T. și O. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 63.370,12 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 01.11.2012).

Au fost obligați în solidar inculpații A., C., T. și M. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 59.502,56 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 01.11.2012)

Au fost obligați în solidar inculpații A., C., T. și K. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 59.643,18 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 06.11.2012).

Au fost obligați în solidar inculpații A., C., T. și M. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 69.390,27 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 07.11.2012).

Au fost obligați în solidar inculpații A., C., T. și O. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 61.537,33 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 08.11.2012).

Au fost obligați în solidar inculpații A., C., T. și M. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 56.087,85 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 09.11.2012).

Au fost obligați în solidar inculpații A., C., T. și K. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 58.199,37 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 09.11.2012).

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen.. cu referire la art. 249 alin. (1) și (5) C. proc. pen.. s-a instituit sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului T. până la concurența sumelor la care acesta a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile și cheltuieli judiciare datorate statului.

În baza art. 397 alin. (3) cu referire la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea proceselor-verbale de recepție la terminarea lucrărilor.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpații A., T. și K.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat, iar inculpații K. și T. la câte 350 RON cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de judecarea cauzei în apel.

În motivarea hotărârii cu privire la inculpatul A., instanța de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește solicitarea comună a Parchetului și a apelantului - inculpat A., de schimbare a încadrării juridice a faptei de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 5 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale) în instigare la tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, Curtea a reținut că, raportat la aspectul intențional, instigarea s-a făcut de către instigator, inculpatul A., pentru ca autorul, inculpatul B., să săvârșească fapta așa cum au convenit, ceea ce presupune infracțiune consumată. Împrejurarea absolut conjuncturală că fapta nu s-a săvârșit și a rămas în faza de tentativă, nu are nicio relevanță cu privire la implicarea infracțională a instigatorului, cu atât mai mult cu cât aceasta s-a desfășurat deja în timp, consumându-se instantaneu în momentul instigării, deci în momentul acordului între instigator și autor.

S-a reținut că, și sub aspect procedural, o asemenea teză este inaplicabilă pentru că în raport de exigențele art. 386 alin. (1) C. proc. pen., pentru a face aplicarea Deciziei nr. 458/2017 a Curții Constituționale în cazul inculpatului A., se impune ca o chestiune prealabilă, schimbarea încadrării juridice. Or, aceste dispoziții au în vedere o altă situație, respectiv aceea a schimbării încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, urmare a administrării probelor sau în dezbateri. În cauza dedusă judecății, încadrarea juridică a faptei de instigare săvârșită de inculpatul A. este aceeași, schimbarea încadrării juridice fiind solicitată doar pentru a face posibilă aplicarea deciziei Curții Constituționale, ceea ce ar excede și încălca dispozițiile art. 386 alin. (1) C. proc. pen.

Analizând apelul declarat de inculpatul A. și din perspectiva celorlalte motive invocate, Curtea a constatat că prin decizia nr. 392/2017 a Curții Constituționale nu a fost dezincriminată infracțiunea de abuz în serviciu, aceasta interpretând sintagma prevăzută atât în reglementarea nouă a abuzului în serviciu de la art. 297 C. pen. anterior "îndeplinește în mod defectuos", cât și în cea prevăzută de art. 246 C. pen. anterior, ca reprezentând infracțiunea de abuz în serviciu doar neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu ce se realizează prin încălcarea legii. Pe de altă parte, ipotetica încălcare a atribuțiilor sale de Curtea Constituțională prin adoptarea acestei decizii de "lege lata", nu poate fi constatată de nici un organism sau autoritate care să fie abilitate să cenzureze hotărârile Curții Constituționale, care trebuie aplicate astfel cum au fost pronunțate;

Sub aspectul probelor incriminatorii care confirmă temeinicia acuzațiilor aduse împotriva sa, Curtea a considerat că acestea sunt suficiente și convingătoare, fiind apte să conducă la concluzia, mai presus de orice îndoială, că inculpatul A. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

S-a reținut că amplul material probator administrat în cauză atestă fără putință de tăgadă aportul inculpatului A. în crearea și derularea activității infracțională desfășurată în perioada octombrie - noiembrie 2012 în cadrul A.P.S.3 și conivența infracțională a acestuia cu ceilalți coinculpați. Astfel că nu este justificată solicitarea de achitarea a sa în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. Este corectă reținerea formei continuate pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, inculpatul A. luând pentru săvârșirea fiecărei infracțiuni câte o rezoluție infracțională distinctă, astfel că nu se imune schimbarea încadrării juridice, în sensul celor solicitate de inculpat.

Din perspectiva desființării hotărârii apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare pentru nemotivarea hotărârii de către prima instanță, Curtea consideră că această critică este neîntemeiată, în considerentele hotărârii regăsindu-se evaluările primei instanțe cu referiri punctuale la aspectele invocate în apărare, ca și argumentele pentru care acestea nu au fost luate în considerare. În opinia Curții, hotărârea instanței fondului este temeinic și corespunzător motivată în fapt și în drept, judecătorul fondului dând dovadă de rol activ, fiind administrate în cursul cercetării judecătorești toate probele necesare justei soluționări a cauzei și aflării adevărului, iar materialul probator existent este în măsură să justifice și să susțină soluția de condamnare a inculpatului A. pronunțată în fond. Din acest punct de vedere, s-a constatat că motivarea hotărârii este pertinentă, completă, omogenă, convingătoare și accesibilă, cuprinzând, de asemenea, exigențele prezentării unor succesiuni logice a faptelor deduse judecății și a normelor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv. În acest sens, nu au fost identificate neregularități sau încălcări ale normelor de drept material sau procesual. Or, faptul că judecătorul fondului a validat situația de fapt reținută în rechizitoriu în sarcina inculpatului A. nu conduce la concluzia lipsei propriei analize asupra datelor cauzei.

În privința solicitării subsidiare de redozare a pedepsei aplicate inculpatului A. atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare Curtea a constatat aceasta este just cuantificată, reflectând în mod echilibrat și adecvat toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior.

Împotriva deciziei penale nr. 965/A din data de 13 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a declarat recurs în casație inculpatul A., criticând-o prin aceea că în mod greșit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în ceea ce-l privește, din infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă consumată și continuată în infracțiunea de instigare la tentativă de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, cu consecința achitării sale față de dispozițiile deciziei nr. 458 din 22 iunie 2017 a Curții Constituționale.

A susținut inculpatul că infracțiunea de instigare la abuz în serviciu trebuie raportată la infracțiunea de tentativă reținută în sarcina autorului care este inculpatul B., iar față de decizia Curții Constituționale prin care s-a constatat că dispozițiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 13

2

din aceeași lege cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu, sunt neconstituționale, se impunea achitarea sa întrucât nu este posibilă tentativa la infracțiunea respectivă.

A solicitat admiterea recursului în casație, achitarea inculpatului pentru infracțiunea de instigare la tentativă la abuz în serviciu în formă continuată ca efect al deciziei Curții Constituționale și reindividualizarea pedepselor aplicate pentru celelalte infracțiuni.

În drept, a invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Art. 434 C. proc. pen.. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Totodată, Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpatul A. nu se încadrează în cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", ci se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.

În cauza de față, inculpatul A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă consumată și continuată în infracțiunea de instigare la tentativă de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, cu consecința achitării sale față de dispozițiile deciziei nr. 458 din 22 iunie 2017 a Curții Constituționale.

În motivarea cererii de recurs în casație, inculpatul a susținut că fracțiunea reținută în sarcina sa trebuie raportată la infracțiunea de tentativă reținută în sarcina autorului, care este inculpatul B., iar față de decizia nr. 458 din 22 iunie 2017 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 13

2

din aceeași lege, cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu, au fost declarate neconstituționale.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 alin. (1) C. pen., reținându-se în sarcina sa că a conceput întreaga activitate infracțională în calitate de instigator, împreună cu inculpatul B. în calitate de autor.

Rezultă de asemenea că intenția inculpatului A. a fost aceea de a instiga pe inculpatul B. la comiterea unei fapte consumate, dar împrejurarea că fapta a rămas în faza de tentativă nu are relevanță cu privire la activitatea infracțională a instigatorului. Fapta s-a consumat instantaneu, în momentul acordului între instigator și autor.

De altfel, potrivit doctrinei penale, condiția instigării este îndeplinită chiar dacă executarea a rămas în faza tentativei și indiferent dacă autorul faptei este pedepsit sau nu.

Raportat la dispozițiile art. 386 alin. (1) C. proc. pen.. referitor la schimbarea, în cursul judecății, a încadrării juridice dată faptei prin actul de trimitere în judecată, Înalta Curte apreciază că dispozițiile Deciziei nr. 458/2017 a Curții Constituționale nu pot fi aplicabile în speță, întrucât se impune, ca o chestiune prealabilă, schimbarea încadrării juridice urmare a administrării probelor sau cu ocazia dezbaterilor.

Or, în cauza dedusă judecății, încadrarea juridică a faptei de instigare săvârșită de inculpatul A. este aceeași, schimbarea încadrării juridice fiind solicitată doar pentru a face posibilă aplicarea deciziei Curții Constituționale, ceea ce ar încălca dispozițiile art. 386 alin. (1) C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație, inculpatul A., practic solicită o reevaluare a probelor administrate, situație nepermisă în calea de atac a recursului în casație, întrucât aspectele menționate vizează critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 79/A din 29 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 964/A din 13 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați C., Y., K., Z., M., O. și B. (decedat prin moștenitori) în sumă de câte 260 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și pentru intimații inculpați T. și AA., în sumă de câte 65 RON rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2019.