ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 824/2013

Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Tribunalul Hunedoara, secția penală, în baza sentinței penale nr. 58 din 13 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. 2957/97/201, la condamnat pe inculpatul C.D.B., la 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în baza art. 86 4 alin. (1) C. pen.

și art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1359 din 06 decembrie 2005 a Judecătoriei Petroșani, a cărei executare s-a dispus alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 11 (unsprezece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. A fost obligat inculpatul C.D.B. să plătească părții civile U.V.S., sumele de 20.000 lei, daune morale și 6.500 lei, daune materiale.

A fost obligat inculpatul C.D.B. să plătească părții civile Spitalul de Urgență Petroșani, cu sediul în Petroșani, str. l Decembrie 1918, jud. Hunedoara, suma de 2.827 lei, despăgubiri civile. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.D.B. la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 107/ P din 23 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc.

pen., s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului C.D.B. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen., faptă constând în esență, în aceea că la data de 13 decembrie 2009, în loc public, pe o stradă din municipiul Petroșani, inculpatul a aplicat părții vătămate U.V.S. mai multe lovituri cu un corp contondent, inclusiv asupra capului, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie. Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc.

pen., după efectuarea cercetării judecătorești, în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi, instanța a examinat și apreciat materialul probator, confirmând existența faptului ilicit dedus judecății și vinovăția penală a autorului acestuia, în care sens a reținut următoarele: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, respectiv: raportul de constatare medico-legală nr. 665.61 l/ B din 15 decembrie 2009, întocmit de S.J.M.L. Hunedoara, concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 205.277/ B din 08 iulie 2010, întocmit de S.J.M.L. Hunedoara, declarațiile părții vătămate U.V.S., declarațiile martorilor I.L.I., P.N.R., G.R.B., V.A.I., B.G., J.Șt.F., G.Șt., L.P.M., C.G., B.D.M., S.C.M.

(fostă C.), C.P.C., C.R.D., C.N.M., G.I.V., V.I.A., C.O.I., G.A.N., N.I., C.Șt.C., G.M., U.M., U.V., declarațiile inculpatului C.D.B., fișa acestuia de antecedente penale, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, planșele fotografice de la dosar, concluziile Referatului de evaluare, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, celelalte acte și lucrări ale dosarului, s-a reținut următoarea stare de fapt: În după-amiaza zilei de 13 decembrie 2009, partea vătămată U.V.S. și colegii săi de serviciu, printre care și P.N.R., I.L.I., G.R.B. și V.I.A., pompieri în cadrul I.S.U. „I.H.” al Județului Hunedoara, Detașamentul Petroșani, se aflau în restaurantul „R.V.” din Petroșani, administrat de martorul C.G., la invitația colegului lor de serviciu, G.A.N., care își sărbătorea ziua de naștere.

În jurul orei 20.00, fiindcă primise cadou o sticlă de whisky, martorul G.A.N. a deschis-o pentru a-și servi colegii, însă inculpatul C.D.B., finul martorei C.G., aflat și el în restaurant, s-a îndreptat spre masa lor și le-a spus că nu au voie să consume decât băutura cumpărată de la barul restaurantului. După circa douăzeci de minute, partea vătămată și colegii săi menționați mai sus au hotărât să părăsească localul, dar când s-au îndreptat spre ieșire, inculpatul C.D.B. l-a lovit cu pumnul în față pe partea vătămată U.V.S., care a căzut peste o masă, iar în cădere l-a tras după el și pe inculpat, pe care îl prinsese de haină. Altercația celor doi a fost întreruptă prin intervenția colegilor părții vătămate și a muzicanților orchestrei din restaurant.

După aplanarea conflictului, partea vătămată, aflată în stare de ebrietate, împreună cu martorii P.N.R., I.L.I., G.R.B. și V.A. au plecat cu un taxi comandat telefonic de partea vătămată, spre cartierul Aeroport al mun. Petroșani, unde locuiau partea vătămată și martorul V.I.A. Inculpatul ieșise deja din restaurant pentru a-i urmări pe partea vătămată și pe colegii săi, dar fiindcă aceștia plecaseră deja, a solicitat, telefonic, ajutorul fraților săi C.P.C. și C.R.D.

Constatând că, în timpul altercației din local, și-a pierdut unul din telefoanele mobile, partea vătămată i-a cerut taximetristului, martorul G.M., să se întoarcă la restaurant, însă, taximetristul a refuzat, încercând să evite un nou conflict, apoi remarcând intențiile de răzbunare, exprimate, ale părții vătămate, care dorea să ajungă acasă pentru a se înarma cu un topor și a reveni la local, a refuzat să îi ducă la destinație, oprind în stația din zona orașului numită Complexul P. Pentru că nici un taximetrist nu a acceptat să îi transporte pe toți odată la destinație, partea vătămată și cei patru colegi ai săi și-au continuat drumul la pas, spre Cartierul Aeroport, iar pe o străduță au remarcat un grup de circa 10 persoane, înarmate cu bâte, recunoscându-l în grupul respectiv pe inculpatul C.D.B.

Pentru a evita agresiunea la care știau că se expun, partea vătămată și colegii săi și-au continuat drumul în fugă, fiind urmăriți de inculpat și însoțitorii săi, care i-au ajuns din urmă doar pe partea vătămată și pe martorul I.L.I. Inculpatul C.D.B. l-a lovit cu bâta în cap pe partea vătămată, până când bâta s-a rupt și l-a doborât la pământ, iar însoțitorii inculpatului i-au pus piedică martorului I.L.I., doborându-l la pământ și pe acesta. Căzuți fiind, atât părții vătămate cât și martorului I.L.I. le-au fost aplicate lovituri cu picioarele de către inculpat și de către cei din grupul lui. Agresiunea asupra părții vătămate a încetat în momentul în care martorul C.R.D., fratele inculpatului, le-a cerut, speriat, să se oprească, întrucât partea vătămată a decedat.

După ce s-a ridicat de la pământ, martorul I.L.I. a observat că martorul C.P.C., celălalt frate al inculpatului, susținea capul părții vătămate, care prezenta leziuni ce sângerau abundent și solicita, în același timp, să anunțe cineva ambulanța. La picioarele părții vătămate, același martor l-a remarcat pe inculpat, care îi reproșa martorului că totul s-a întâmplat din cauza lor, apoi inculpatul l-a anunțat pe martor că îl va „aranja” și pe el, dacă nu încetează cu acuzele. Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul de Urgență Petroșani, unde s-a intervenit chirurgical de îndată, pentru evacuarea hematomului extradural acut masiv F-T-P stâng, în protocolul operator nr. 1726 din 13 decembrie 2009 consemnându-se diagnosticul „Comă gr.

II. T.CC. grav. Plăgi contuze delabrante și scalpate T-P dr. Fractură liniară pe sutură coronară stg. și hematom extradural F-T-P stg.”. După comiterea agresiunii, inculpatul, însoțit de frații săi, a părăsit locul faptei și s-a îndreptat, iar spre restaurantul „R.V.”, deși la locul faptei sosiseră și organele de poliție. Actele medico-legale de la dosar, întocmite de S.J.M.L. Hunedoara, au consemnat că, în urma agresiunii suferite în data de 13 decembrie 2009, partea vătămată U.V.S.

a prezentat leziuni vindecabile în 40-45 zile de îngrijiri medicale, leziuni constând în: plagă contuză dispusă frontal dreapta; plăgi contuze delabrante dispuse frontal median; placard excoriat dispus frontal stânga; placard excoriat al piramidei nazale; placard excoriat dispus scapular dreapta; echimoză și placard excoriate discontinuu dispuse suprascâpular dreapta; fractură de omoplat drept; fracturi costale C4 și C5 pe dreapta, iar plăgile craniene cu fractura calotei craniene și hematomul extradural consecutiv s-au produs prin lovire directă cu corp dur, cu suprafață mai mare de 16 cm 2 și au pus viața victimei în primejdie. Fapta săvârșită de inculpatul C.D.B., astfel cum a fost prezentată, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen.

Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a participat la săvârșirea faptei din zona Complexului P., susținând că nu s-a aflat în acel loc, ci în restaurantul „R.V.”, pe care l-a părăsit, îndreptându-se spre locul faptei, doar în momentul în care prietenul său, T.E., l-a anunțat că fratelui său, C.R.D., i se făcuse rău în zona P., unde fusese lovit. Susținerea inculpatului a fost contrazisă de depozițiile, coroborate, ale martorilor B.G., J.Șt.F., V.I.A., I.L.I., P.N., G.R.B., dar și de contradicțiile evidente, existente între declarațiile inculpatului, ale fostei sale soții, martora S.C.M., care, în cursul urmăririi penale, a declarat că soțul său nu a părăsit restaurantul, pentru ca, în cursul cercetării judecătorești, să declare că soțul său a plecat spre Complexul P., împreună cu martorul T.E., care l-a anunțat că fratele său a fost bătut.

Disonanțe există și în depozițiile martorei C.G., administratorul restaurantului și nașa inculpatului, care, în cursul urmăririi penale, a declarat, fără ezitare, că inculpatul s-a deplasat la locul faptei pentru că a fost anunțat că frații săi se certaseră cu cineva în acel loc, apoi, în cursul cercetării judecătorești, depoziția sa a încercat să inducă ideea că inculpatul nu a părăsit deloc restaurantul. Prezența și activitatea infracțională a inculpatului la locul faptei este evidențiată de martori, care, fie îl cunoșteau, fie l-au indicat ca purtând o haină de trening, de culoare albă. Și frații inculpatului, martorii C.R.D. și C.P.C.

au încercat să ofere versiunea lor în legătură cu producerea traumatismelor craniene suferite de partea vătămată, susținând că acesta, în cădere, s-a lovit cu capul de un hidrant, afirmație contrazisă nu numai de probațiunea testimonială, care evidențiază nu numai că hidrantul se afla amplasat la o distanță de circa 5 m, pe direcția înainte, de locul în care căzuse partea vătămată, astfel că acesta nici nu ajunsese în locul unde se afla hidrantul (declarații martori V.I.A., I.L.I., P.N.), dar și prezența bâtei ruptă, lângă partea vătămată, ci și de concluziile actelor medico-legale, ce subliniază că fractura calotei craniene s-a produs prin lovire directă cu corp dur, cu suprafață mai mare de 16 cm 2 . În baza textelor de lege menționate mai sus, inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, s-au avut în vedere, următoarele: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei infracționale, deosebit de ridicat, urmarea acesteia asupra sănătății părții vătămate, persoana inculpatului, care a negat comiterea faptei și era recidivist, în condițiile recidivei postcondamnatorii, reglementată de textul art. 37 lit. a) C. pen. Sub acest aspect, s-a reținut că, potrivit fișei de antecedente penale a inculpatului, aflată la dosar, fapta infracțională reținută în sarcina sa, în prezenta cauză, a fost săvârșită în cursul termenului de încercare, de 5 (cinci) ani, al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1359 din 06 decembrie 2005 a Judecătoriei Petroșani, termenul de încercare fiind calculat de la data de 16 mai 2005. În aceste condiții, instanța a dat curs dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) C. pen.

și art. 83 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Referatul de evaluare psiho-socială întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a evidențiat că șansele de reintegrare în societate ale inculpatului au fost reduse, datorită trecutului său infracțional, imposibilității de a menține un loc de muncă, dificultății de a-și soluționa la timp problemele socio-familiale, creându-și situații de risc infracțional, rezistenței la schimbare și lipsei de empatie față de victima faptei sale. În raport de aceste considerente ale stării de fapt și de drept, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 4 alin. (l) C. pen. și art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1359 din 06 decembrie 2005 a Judecătoriei Petroșani, a cărei executare s-a dispus alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 11 (unsprezece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Partea vătămată U.V.S.

s-a constituit parte civilă cu sumele de 10.000 lei, daune materiale și 20.000 lei, daune morale. S-a constituit parte civilă în cauză și Spitalul de Urgență Petroșani, cu suma de 2.827 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții vătămate U.V.S., internat în perioada 13 decembrie 2009 - 23 decembrie 2009, în Secția Neurochirurgie a spitalului. Martorii U.M. și U.V. au învederat instanței că, în perioada de spitalizare, suma de bani cheltuită pentru restabilirea sănătății părții vătămate a fost, în medie, de 5.500 lei, iar după externarea din decembrie 2009, până în luna mai 2010, partea vătămată a urmat tratamentul medicamentos prescris, pentru care a cheltuit suma de 200 lei lunar.

S-a concluzionat că totalul cheltuielilor materiale suportate de partea vătămată pentru restabilirea sănătății a fost de 6.500 lei: 5.500+1.000 (200 X 5 luni calendaristice). Referitor la daunele morale pretinse de partea vătămată, s-a apreciat că acestea au fost justificate, în cuantumul pretins. Urmare a vătămărilor fizice cauzate prin infracțiune, partea vătămată a suferit și vătămări psihice, dar și alterarea condițiilor de viață. Partea vătămată a fost supusă unui tratament medical chirurgical agresiv, leziunile suportate de aceasta au fost de mare gravitate, cu consecința punerii vieții în primejdie. Toate aceste suferințe fizice și psihice au presupus o compensație sub forma daunelor morale pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, cuantumul acestor daune fiind echitabil în suma pretinsă, de 20.000 lei.

Trauma fizică și sufletească acută suportată de partea vătămată, la o vârstă la care, în condiții firești, forma fizică și psihică ar fi trebuit să fie depline, s-a apreciat că daunele morale, în cuantumul pretins, nu au constituit nici amenzi excesive pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victima acestora. Astfel fiind și în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul C.D.B. să plătească părții civile U.V.S. sumele de 20.000 lei, daune morale și 6.500 lei, daune materiale. A fost obligat inculpatul C.D.B. să plătească părții civile Spitalul de Urgență Petroșani suma de 2.827 lei, despăgubiri civile.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. 2. Împotriva sentinței penale evocate a declarat, în termen legal apel inculpatul C.D.B., aducând critici de nelegalitate și netemeinicie fără însă a-l motiva. Deliberând asupra apelului în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., Curtea a reținut că acesta este nefondat pentru considerentele ce au fost expuse: Instanța de fond, în temeiul probațiunii administrate a stabilit o stare de fapt corectă căreia i-a dat o încadrare juridică legală.

Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală și, nemijlocit în fața instanței a rezultat fără dubiu că, în data de 13 decembrie 2009, inculpatul C.D.B. a aplicat părții vătămate U.V.S., într-un loc public, mai multe lovituri cu un corp contondent provocându-i leziuni care i-au pus viața în pericol, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen. Astfel, din probele administrate a rezultat că între inculpat și partea vătămată a avut loc inițial un conflict la restaurantul „R.V.”. Inculpatul a reproșat părții vătămate că a intenționat să consume băuturi alcoolice neachiziționate din local, după care atunci când aceasta, însoțit de colegii săi, a hotărât să părăsească localul l-a lovit cu pumnul peste față determinâridu-l să cadă.

Agresiunea asupra părții vătămate a fost stopată de intervenția colegilor părții vătămate și a muzicanților orchestrei. Ulterior, după părăsirea localului partea vătămată însoțită de martorii P.N.R., I.L.I., G.R.B. și V.A., s-au întâlnit cu inculpatul care era însoțit de un număr de aproximativ 9 persoane înarmate cu bâte. Deoarece au intuit că cei 10 intenționează să îi agreseze partea vătămată și prietenii săi au intenționat să se îndepărteze în fugă însă au fost urmăriți. Inculpatul și persoanele care îl însoțeau au reușit să îi ajungă din urmă doar pe partea vătămată și pe martorul I.L.I. pe care i-au lovit. Inculpatul C.D.B. l-a lovit în cap cu bâta pe partea vătămată până când s-a rupt bâta cu care îi aplica lovituri.

Agresiunea asupra părții vătămate a fost oprită de frații inculpatului care au cerut acestuia să se oprească deoarece victima a decedat. Apărările formulate de inculpat în fața instanței de fond în sensul că nu a participat la săvârșirea infracțiunii ori că leziunile victimei nu au provenit din agresiune ci au fost consecința faptului că acesta s-a împiedicat și a căzut au fost în mod corect înlăturate de instanța de fond. Astfel, fără nici un dubiu martorii prezenți la fața locului l-au identificat pe inculpat ca fiind prezent în momentul agresiunii: martorul V.I.A. arată „Printre cele 8 persoane se afla inculpatul C.D.B. ..”, iar martorul I.L.I. a arătat că „Eu l-am recunoscut din acel grup pe C.D.B.” la fel a fost și depoziția martorilor P.N.

și G.R.B. De asemenea, susținerea că partea vătămată ar fi căzut și s-ar fi lovit cu capul de un hidrant a fost contrazisă atât de probațiunea testimonială, care a relevat fără dubiu că acesta a fost lovit cu o bâtă de către inculpat cât și de concluziile probei științifice, raportul de expertiză medico-legală, dosar de urmărire penală din care a rezultat că leziunile la nivelul fronto-temporo-parietal stâng, care au pus în primejdie viața victimei au ca mecanism de producere exclusiv cel de lovire activă cu un corp dur. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și aceasta s-a realizat în mod judicios, prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Deși inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, a avut o conduită nesinceră, iar concluziile referatului de evaluare persententială au condus la concluzia că șansele de reinserție socială au fost scăzute instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special. Susținerea inculpatului, prin apărător, în sensul că referatul de evaluare nu a fost întocmit cu obiectivitate a fost lipsită de orice suport. Dimpotrivă concluziile formulate au fost susținute de fișa de cazier a inculpatului. De asemenea, Curtea a constatat că în mod legal și temeinic instanța de fond a admis pretențiile civile formulate în cauză acestea fiind pe deplin justificate probator.

În consecință, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 82/ A din 21 iunie 2012, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul C.D.B. împotriva sentinței penale nr. 58 din 13 martie 2012 al Tribunalului Hunedoara, dispunând, totodată obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. 3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal inculpatul, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în împrejurarea în care, potrivit apărării, din probele administrate în cauză nu a rezultat aspectul esențial, respectiv că inculpatul a participat efectiv la lovirea părții vătămate U.V.S., ci dimpotrivă a reieșit dubiul care profită inculpatului.

Recurentul inculpat, prin apărătorul său ales, alături de cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen., dar și dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., în plan subsidiar. În dezvoltarea motivelor scrise de recurs, dar și în cadrul dezbaterilor, apărarea a invocat, într-o primă critică, dovezile cu valoare probatorie îndoielnică care nu sunt în măsură să convingă mai presus de orice dubiu, înlăturarea prezumției de nevinovăție, numeroase aspecte nelămurite, îndoieli asupra existenței faptelor, dubiu care profită inculpatului, potrivit principiului de drept „in dubio pro reo”. Din acest punct de vedere, se susține că instanțele au analizat în mod incomplet și superficial probele existente la dosar, înlăturând fără niciun temei apărările inculpatului.

Astfel, se invocă lipsa de obiectivitate a martorilor acuzării, persoane din anturajul părții vătămate și care au avut o implicare activă în conflictul violent ce face obiectul cauzei. Se arată că probele testimoniale administrate în cauză nu fac decât să-l plaseze pe inculpat la momentul agresiunii, fără a dovedi mai presus de orice dubiu că acesta este și cel care a aplicat loviturile părții vătămate în condițiile în care nici partea vătămată, nici alt martor nu a fost în măsură să afirme acest lucru. Un alt aspect demn de reținut este și faptul că acuzarea apreciază că parul găsit rupt în mai multe bucăți lângă victimă este și obiectul vulnerant, în timp ce în opinia apărării, apare curios că, deși toți martorii au susținut că acele bucăți de par erau pline de sânge, la expertizarea acestora nu s-au putut identifica cu certitudine profile genetice, aparținând părții vătămate.

Într-o altă critică avansată în plan subsidiar, se susține incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen., referitor la lipsa de apărare a inculpatului la judecarea cauzei în apel, în condițiile în care asistența juridică era obligatorie. În acest sens se arată că analiza actelor dosarului de apel permite observația că inculpatul a beneficiat de o apărare pur formală sau mai mult, nu a beneficiat deloc de apărare în calea de atac a apelului, fiindu-i grav afectat dreptul la apărare. Deși prin adresa Curții de Apel Alba Iulia s-a solicitat Baroului Alba desemnarea unui avocat din oficiu, care să asigure, apărarea inculpatului C.D.B., fiind desemnat avocat T.B., la termenul din 21 iunie 2012, s-a prezentat un alt avocat în persoana doamnei B.A.L., în substituirea avocatului desemnat din oficiu, fără a exista o delegație în acest sens, termen la care s-au propus probe în apărare și s-a dezbătut apelul inculpatului.

În aceste împrejurări, recurentul inculpat consideră că apărarea a fost formală, el nefiind asistat efectiv de un avocat. În fine, critica avansată în plan terțiar a vizat greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, solicitându-se redozarea pedepsei mult prea aspre, în planul cuantumului, context în care se apreciază că se impune a se ține seama de comportamentul părții vătămate care a declanșat și întreținut conflictul. Examinând hotărârile atacate, legalitatea și temeinicia acestora, prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor formulate, dar și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune: Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.

Procedând la propria verificare a materialului probator administrat în cauză, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că fapta reținută în sarcina inculpatului se reflectă pe deplin în probele cauzei, astfel încât criticile avansate cu privire la greșita condamnare a inculpatului sunt nefondate, în cauză nerezultând vreun dubiu ce ar fi putut profita inculpatului. Astfel, din examinarea mijloacelor de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în data de 13 decembrie 2009, inculpatul C.D.B. a aplicat părții vătămate U.V.S. mai multe lovituri cu un corp contondent, inclusiv asupra capului, provocând acesteia leziuni ce i-au pus viața în primejdie, fapta consumându-se pe o stradă din municipiul Petroșani.

Incidentul s-a produs în împrejurările descrise în actul de inculpare și reținute, în urma cercetării judecătorești, de judecătorul fondului, care în mod întemeiat a concluzionat cu privire la faptul că inculpatul a lovit cu o bâtă pe partea vătămată, în mod repetat (până când obiectul contondent s-a rupt), doborându-l la pământ, în prealabil urmărindu-l pe acesta.

Aspectele referitoare la agresiunea exercitată de inculpat asupra părții vătămate, caracterizată de o deosebită violență în condițiile în care a aplicat părții vătămate lovituri de mare intensitate, în mod repetat cu un obiect vulnerant apt de a ucide în zone vitale, până la căderea victimei la sol, agresiunea încetând numai la stăruința fratelui inculpatului, C.R.I., care a crezut că partea vătămată decedase și s-a speriat, au fost relevate de martorii B.G., J.Șt.F., V.I.A., I.L.I., P.N., G.R.B., iar vinovăția inculpatului în comiterea faptei a mai reieșit și din declarațiile cu caracter contradictoriu ale acestuia și ale fostei sale soții, martora S.C.M. De asemenea, pretinsa lovire a părții vătămate în cădere cu consecința producerii traumatismelor craniene suferite, așa cum a susținut inculpatul, a fost infirmată de concluziile actelor medico - legale, dar și de probațiunea testimonială.

Prin urmare, criticile aduse de recurentul inculpat, prin apărătorul său ales, cu referire la caracterul îndoielnic a valorii probatoriului, precum și în legătură cu analiza incompletă și superficială a probelor cauzei de către instanțe, nu pot fi primite, întregul material probator administrat în cauză demonstrând dincolo de orice îndoială vinovăția inculpatului C.D.B. în săvârșirea faptei deduse judecății, implicarea acțiunii substanțială a acestuia în agresarea părții vătămate. Rezolvarea acțiunii penale exercitate în prezenta cauză, prin condamnarea inculpatului s-a fundamentat pe existența unor probe cu valoare de certitudine care au înlăturat prezumția de nevinovăție, nefăcând loc vreunui dubiu ce ar fi putut profita inculpatului.

Critica vizând apărarea pur formală asigurată inculpatului în fața instanței de prim control judiciar, ori mai mult, lipsa de apărare a acestuia în calea de atac este, de asemenea, nefondată. Aspectul că deși în cauză fusese desemnat ca apărător din oficiu să asigure asistența juridică a apelantului inculpat C.D.B., domnul T.B., însă la termenul de judecată din 21 iunie 2012, în instanță s-a prezentat un alt apărător care așa cum rezultă a acordat în mod efectiv asistență juridică, nu poate constitui argument solid în susținerea cazului de casare, reglementat de art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen. și nu poate justifica susținerea unei apărări formulate ori a lipsei de apărare. Observând actele procedurale de la dosarul cauzei, practicaua deciziei recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că avocat B.A.L.

care s-a prezentat în asigurarea asistenței juridice pentru inculpat, substituind apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat o serie de probe în apărare, audierea unui martor, efectuarea unui referat de evaluare, iar în condițiile în care cererile sale nu au fost primite de instanță dându-se cuvântul în dezbateri, a exercitat în mod efectiv apărarea inculpatului, cerând achitarea acestuia, prezentând argumentele pe care le-a apreciat ca fiind convingătoare în acest sens. Prin urmare, în fața instanței de prim control judiciar, în condițiile în care inculpatul nu a înțeles să angajeze un apărător ales, a beneficiat, cu îndeplinirea tuturor exigențelor în materie, de asistență juridică efectivă din oficiu.

În fine, nici ultima critică avansată de apărător cu privire la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului nu este întemeiată, instanțele procedând la aplicarea unei pedepse principale judicios stabilite, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, pedeapsa stabilită în natura, cuantumul și modalitatea de executare reflectă pe deplin gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei, periculozitatea inculpatului, ce are statut de recidivist postcondamnatoriu, a manifestat o atitudine nesinceră în cursul procesului penal și care prezintă șanse de reinserție socială scăzute, asigurând îndeplinirea funcțiilor și scopul pedepsei. În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitatea cu dispozițiile art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.B. împotriva deciziei penale nr. 82/ A/2012 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.B. împotriva deciziei penale nr. 82/A/2012 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2013.