ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 824/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 824/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului de față,

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

penală, în baza sentinței penale nr. 58 din 13 martie 2012 pronunțată în

dosarul nr. 2957/97/201, la condamnat pe inculpatul C.D.B., la 8 (opt) ani

închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea

de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174

– art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în

baza art. 86

4

alin. (1) C. pen. și art. 83 C. pen., a fost revocat

beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1359 din 06

decembrie 2005 a Judecătoriei Petroșani, a cărei executare s-a dispus alături

de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa finală de 11 (unsprezece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. A fost

privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a Il-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A fost obligat inculpatul C.D.B. să

plătească părții civile U.V.S., sumele de 20.000 lei, daune morale și 6.500 lei,

daune materiale. A fost obligat inculpatul C.D.B. să plătească părții civile

Spitalul de Urgență Petroșani, cu sediul în Petroșani, str. l Decembrie 1918,

jud. Hunedoara, suma de 2.827 lei, despăgubiri civile.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008

privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice

Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea

introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul C.D.B. la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Instanța fondului a fost sesizată prin

rechizitoriul nr. 107/ P din 23 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Hunedoara, consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și investit

cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului C.D.B.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art.

20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen., faptă constând în esență,

în aceea că la data de 13 decembrie 2009, în loc public, pe o stradă din

municipiul Petroșani, inculpatul a aplicat părții vătămate U.V.S. mai multe

lovituri cu un corp contondent, inclusiv asupra capului, provocându-i leziuni

ce i-au pus viața în primejdie.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei

penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C.

proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești, în condițiile art. 288 - art.

291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la

urmărirea penală și alte probe noi, instanța a examinat și apreciat materialul

probator, confirmând existența faptului ilicit dedus judecății și vinovăția

penală a autorului acestuia, în care sens a reținut următoarele:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, respectiv: raportul de constatare medico-legală nr. 665.61 l/ B din 15

decembrie 2009, întocmit de S.J.M.L. Hunedoara, concluziile raportului de

expertiză medico-legală nr. 205.277/ B din 08 iulie 2010, întocmit de S.J.M.L. Hunedoara,

declarațiile părții vătămate U.V.S., declarațiile martorilor I.L.I., P.N.R., G.R.B.,

V.A.I., B.G., J.Șt.F., G.Șt., L.P.M., C.G., B.D.M., S.C.M. (fostă C.), C.P.C., C.R.D.,

C.N.M., G.I.V., V.I.A., C.O.I., G.A.N., N.I., C.Șt.C., G.M., U.M., U.V.,

declarațiile inculpatului C.D.B., fișa acestuia de antecedente penale, procesul

verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, planșele

fotografice de la dosar, concluziile Referatului de evaluare, întocmit de

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, celelalte acte și

lucrări ale dosarului, s-a reținut următoarea stare de fapt:

În după-amiaza zilei de 13 decembrie 2009,

partea vătămată U.V.S. și colegii săi de serviciu, printre care și P.N.R.,

I.L.I., G.R.B. și V.I.A., pompieri în cadrul I.S.U. „I.H.” al Județului

Hunedoara, Detașamentul Petroșani, se aflau în restaurantul „R.V.” din

Petroșani, administrat de martorul C.G., la invitația colegului lor de

serviciu, G.A.N., care își sărbătorea ziua de naștere.

În jurul orei 20.00, fiindcă primise

cadou o sticlă de whisky, martorul G.A.N. a deschis-o pentru a-și servi

colegii, însă inculpatul C.D.B., finul martorei C.G., aflat și el în restaurant,

s-a îndreptat spre masa lor și le-a spus că nu au voie să consume decât băutura

cumpărată de la barul restaurantului.

După circa douăzeci de minute, partea

vătămată și colegii săi menționați mai sus au hotărât să părăsească localul,

dar când s-au îndreptat spre ieșire, inculpatul C.D.B. l-a lovit cu pumnul în

față pe partea vătămată U.V.S., care a căzut peste o masă, iar în cădere l-a

tras după el și pe inculpat, pe care îl prinsese de haină. Altercația celor doi

a fost întreruptă prin intervenția colegilor părții vătămate și a muzicanților

orchestrei din restaurant.

După aplanarea conflictului, partea

vătămată, aflată în stare de ebrietate, împreună cu martorii P.N.R., I.L.I., G.R.B.

și V.A. au plecat cu un taxi comandat telefonic de partea vătămată, spre

cartierul Aeroport al mun. Petroșani, unde locuiau partea vătămată și martorul

V.I.A. Inculpatul ieșise deja din restaurant pentru a-i urmări pe partea

vătămată și pe colegii săi, dar fiindcă aceștia plecaseră deja, a solicitat,

telefonic, ajutorul fraților săi C.P.C. și C.R.D.

Constatând că, în timpul altercației

din local, și-a pierdut unul din telefoanele mobile, partea vătămată i-a cerut

taximetristului, martorul G.M., să se întoarcă la restaurant, însă,

taximetristul a refuzat, încercând să evite un nou conflict, apoi remarcând

intențiile de răzbunare, exprimate, ale părții vătămate, care dorea să ajungă

acasă pentru a se înarma cu un topor și a reveni la local, a refuzat să îi ducă

la destinație, oprind în stația din zona orașului numită Complexul P.

Pentru că nici un taximetrist nu a

acceptat să îi transporte pe toți odată la destinație, partea vătămată și cei

patru colegi ai săi și-au continuat drumul la pas, spre Cartierul Aeroport, iar

pe o străduță au remarcat un grup de circa 10 persoane, înarmate cu bâte,

recunoscându-l în grupul respectiv pe inculpatul C.D.B. Pentru a evita

agresiunea la care știau că se expun, partea vătămată și colegii săi și-au

continuat drumul în fugă, fiind urmăriți de inculpat și însoțitorii săi, care

i-au ajuns din urmă doar pe partea vătămată și pe martorul I.L.I. Inculpatul C.D.B.

l-a lovit cu bâta în cap pe partea vătămată, până când bâta s-a rupt și l-a

doborât la pământ, iar însoțitorii inculpatului i-au pus piedică martorului I.L.I.,

doborându-l la pământ și pe acesta. Căzuți fiind, atât părții vătămate cât și

martorului I.L.I. le-au fost aplicate lovituri cu picioarele de către inculpat

și de către cei din grupul lui.

Agresiunea asupra părții vătămate a

încetat în momentul în care martorul C.R.D., fratele inculpatului, le-a cerut,

speriat, să se oprească, întrucât partea vătămată a decedat. După ce s-a

ridicat de la pământ, martorul I.L.I. a observat că martorul C.P.C., celălalt

frate al inculpatului, susținea capul părții vătămate, care prezenta leziuni ce

sângerau abundent și solicita, în același timp, să anunțe cineva ambulanța. La

picioarele părții vătămate, același martor l-a remarcat pe inculpat, care îi

reproșa martorului că totul s-a întâmplat din cauza lor, apoi inculpatul l-a

anunțat pe martor că îl va „aranja” și pe el, dacă nu încetează cu acuzele.

Partea vătămată a fost transportată cu

ambulanța la Spitalul de Urgență Petroșani, unde s-a intervenit chirurgical de

îndată, pentru evacuarea hematomului extradural acut masiv F-T-P stâng, în

protocolul operator nr. 1726 din 13 decembrie 2009 consemnându-se diagnosticul

„Comă gr.

II.

T.CC. grav. Plăgi contuze delabrante

și scalpate T-P dr. Fractură liniară pe sutură coronară stg. și hematom extradural

F-T-P stg.”.

După comiterea agresiunii, inculpatul,

însoțit de frații săi, a părăsit locul faptei și s-a îndreptat, iar spre

restaurantul „R.V.”, deși la locul faptei sosiseră și organele de poliție.

Actele medico-legale de la dosar,

întocmite de S.J.M.L. Hunedoara, au consemnat că, în urma agresiunii suferite

în data de 13 decembrie 2009, partea vătămată U.V.S. a prezentat leziuni

vindecabile în 40-45 zile de îngrijiri medicale, leziuni constând în: plagă

contuză dispusă frontal dreapta; plăgi contuze delabrante dispuse frontal

median; placard excoriat dispus frontal stânga; placard excoriat al piramidei

nazale; placard excoriat dispus scapular dreapta; echimoză și placard excoriate

discontinuu dispuse suprascâpular dreapta; fractură de omoplat drept; fracturi

costale C4 și C5 pe dreapta, iar plăgile craniene cu fractura calotei craniene

și hematomul extradural consecutiv s-au produs prin lovire directă cu corp dur,

cu suprafață mai mare de 16 cm

2

și au pus viața victimei în

primejdie.

Fapta săvârșită de inculpatul C.D.B.,

astfel cum a fost prezentată, constituie tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 –

art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen.

Inculpatul a încercat să acrediteze

ideea că nu a participat la săvârșirea faptei din zona Complexului P.,

susținând că nu s-a aflat în acel loc, ci în restaurantul „R.V.”, pe care l-a

părăsit, îndreptându-se spre locul faptei, doar în momentul în care prietenul

său, T.E., l-a anunțat că fratelui său, C.R.D., i se făcuse rău în zona P.,

unde fusese lovit.

Susținerea inculpatului a fost

contrazisă de depozițiile, coroborate, ale martorilor B.G., J.Șt.F., V.I.A., I.L.I.,

P.N., G.R.B., dar și de contradicțiile evidente, existente între declarațiile

inculpatului, ale fostei sale soții, martora S.C.M., care, în cursul urmăririi

penale, a declarat că soțul său nu a părăsit restaurantul, pentru ca, în cursul

cercetării judecătorești, să declare că soțul său a plecat spre Complexul P.,

împreună cu martorul T.E., care l-a anunțat că fratele său a fost bătut.

Disonanțe există și în depozițiile martorei C.G., administratorul

restaurantului și nașa inculpatului, care, în cursul urmăririi penale, a

declarat, fără ezitare, că inculpatul s-a deplasat la locul faptei pentru că a

fost anunțat că frații săi se certaseră cu cineva în acel loc, apoi, în cursul

cercetării judecătorești, depoziția sa a încercat să inducă ideea că inculpatul

nu a părăsit deloc restaurantul. Prezența și activitatea infracțională a

inculpatului la locul faptei este evidențiată de martori, care, fie îl

cunoșteau, fie l-au indicat ca purtând o haină de trening, de culoare albă.

Și frații inculpatului, martorii C.R.D.

și C.P.C. au încercat să ofere versiunea lor în legătură cu producerea

traumatismelor craniene suferite de partea vătămată, susținând că acesta, în

cădere, s-a lovit cu capul de un hidrant, afirmație contrazisă nu numai de

probațiunea testimonială, care evidențiază nu numai că hidrantul se afla

amplasat la o distanță de circa 5 m, pe direcția înainte, de locul în care

căzuse partea vătămată, astfel că acesta nici nu ajunsese în locul unde se afla

hidrantul (declarații martori V.I.A., I.L.I., P.N.), dar și prezența bâtei

ruptă, lângă partea vătămată, ci și de concluziile actelor medico-legale, ce

subliniază că fractura calotei craniene s-a produs prin lovire directă cu corp

dur, cu suprafață mai mare de 16 cm

2

.

În baza textelor de lege menționate

mai sus, inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei ce a fost

aplicată, s-au avut în vedere, următoarele: limitele speciale de pedeapsă

prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei infracționale,

deosebit de ridicat, urmarea acesteia asupra sănătății părții vătămate,

persoana inculpatului, care a negat comiterea faptei și era recidivist, în

condițiile recidivei postcondamnatorii, reglementată de textul art. 37 lit. a) C.

pen. Sub acest aspect, s-a reținut că, potrivit fișei de antecedente penale a

inculpatului, aflată la dosar, fapta infracțională reținută în sarcina sa, în

prezenta cauză, a fost săvârșită în cursul termenului de încercare, de 5

(cinci) ani, al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei)

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1359 din 06 decembrie 2005 a

Judecătoriei Petroșani, termenul de încercare fiind calculat de la data de 16

mai 2005. În aceste condiții, instanța a dat curs dispozițiilor art. 86

4

alin. (1) C. pen. și art. 83 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Referatul de evaluare psiho-socială

întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a

evidențiat că șansele de reintegrare în societate ale inculpatului au fost

reduse, datorită trecutului său infracțional, imposibilității de a menține un

loc de muncă, dificultății de a-și soluționa la timp problemele

socio-familiale, creându-și situații de risc infracțional, rezistenței la

schimbare și lipsei de empatie față de victima faptei sale.

În raport de aceste considerente ale

stării de fapt și de drept, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt)

ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

4

alin. (l) C.

pen. și art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 1359 din 06 decembrie 2005 a Judecătoriei Petroșani, a

cărei executare s-a dispus alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 11 (unsprezece) ani

închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

A fost privat inculpatul de exercițiul

drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.,

în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Partea vătămată U.V.S. s-a constituit

parte civilă cu sumele de 10.000 lei, daune materiale și 20.000 lei, daune

morale.

S-a constituit parte civilă în cauză

și Spitalul de Urgență Petroșani, cu suma de 2.827 lei, reprezentând

cheltuielile de spitalizare a părții vătămate U.V.S., internat în perioada 13

decembrie 2009 - 23 decembrie 2009, în Secția Neurochirurgie a spitalului.

Martorii U.M. și U.V. au învederat

instanței că, în perioada de spitalizare, suma de bani cheltuită pentru

restabilirea sănătății părții vătămate a fost, în medie, de 5.500 lei, iar după

externarea din decembrie 2009, până în luna mai 2010, partea vătămată a urmat

tratamentul medicamentos prescris, pentru care a cheltuit suma de 200 lei

lunar. S-a concluzionat că totalul cheltuielilor materiale suportate de partea

vătămată pentru restabilirea sănătății a fost de 6.500 lei: 5.500+1.000 (200

X

5 luni calendaristice).

Referitor la daunele morale pretinse

de partea vătămată, s-a apreciat că acestea au fost justificate, în cuantumul

pretins. Urmare a vătămărilor fizice cauzate prin infracțiune, partea vătămată

a suferit și vătămări psihice, dar și alterarea condițiilor de viață. Partea

vătămată a fost supusă unui tratament medical chirurgical agresiv, leziunile

suportate de aceasta au fost de mare gravitate, cu consecința punerii vieții în

primejdie. Toate aceste suferințe fizice și psihice au presupus o compensație

sub forma daunelor morale pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, cuantumul

acestor daune fiind echitabil în suma pretinsă, de 20.000 lei.

Trauma fizică și sufletească acută

suportată de partea vătămată, la o vârstă la care, în condiții firești, forma

fizică și psihică ar fi trebuit să fie depline, s-a apreciat că daunele morale,

în cuantumul pretins, nu au constituit nici amenzi excesive pentru autorul

daunelor și nici venituri nejustificate pentru victima acestora.

Astfel fiind și în temeiul art. 14 alin.

(3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a fost

obligat inculpatul C.D.B. să plătească părții civile U.V.S. sumele de 20.000

lei, daune morale și 6.500 lei, daune materiale.

A fost obligat inculpatul C.D.B. să

plătească părții civile Spitalul de Urgență Petroșani suma de 2.827 lei,

despăgubiri civile.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008

privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare,

s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea

introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

a declarat, în termen legal apel inculpatul C.D.B., aducând critici de

nelegalitate și netemeinicie fără însă a-l motiva.

Deliberând asupra apelului în limitele

prevăzute de art. 371 C. proc. pen., Curtea a reținut că acesta este nefondat

pentru considerentele ce au fost expuse:

Instanța de fond, în temeiul probațiunii

administrate a stabilit o stare de fapt corectă căreia i-a dat o încadrare

juridică legală.

Astfel, din probele administrate în

faza de urmărire penală și, nemijlocit în fața instanței a rezultat fără dubiu

că, în data de 13 decembrie 2009, inculpatul C.D.B. a aplicat părții vătămate U.V.S.,

într-un loc public, mai multe lovituri cu un corp contondent provocându-i

leziuni care i-au pus viața în pericol, faptă care întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174

– art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen.

Astfel, din probele administrate a

rezultat că între inculpat și partea vătămată a avut loc inițial un conflict la

restaurantul „R.V.”. Inculpatul a reproșat părții vătămate că a intenționat să

consume băuturi alcoolice neachiziționate din local, după care atunci când

aceasta, însoțit de colegii săi, a hotărât să părăsească localul l-a lovit cu

pumnul peste față determinâridu-l să cadă. Agresiunea asupra părții vătămate a

fost stopată de intervenția colegilor părții vătămate și a muzicanților

orchestrei.

Ulterior, după părăsirea localului

partea vătămată însoțită de martorii P.N.R., I.L.I., G.R.B. și V.A., s-au

întâlnit cu inculpatul care era însoțit de un număr de aproximativ 9 persoane

înarmate cu bâte. Deoarece au intuit că cei 10 intenționează să îi agreseze

partea vătămată și prietenii săi au intenționat să se îndepărteze în fugă însă

au fost urmăriți. Inculpatul și persoanele care îl însoțeau au reușit să îi

ajungă din urmă doar pe partea vătămată și pe martorul I.L.I. pe care i-au

lovit. Inculpatul C.D.B. l-a lovit în cap cu bâta pe partea vătămată până când

s-a rupt bâta cu care îi aplica lovituri. Agresiunea asupra părții vătămate a

fost oprită de frații inculpatului care au cerut acestuia să se oprească

deoarece victima a decedat.

Apărările formulate de inculpat în

fața instanței de fond în sensul că nu a participat la săvârșirea infracțiunii

ori că leziunile victimei nu au provenit din agresiune ci au fost consecința

faptului că acesta s-a împiedicat și a căzut au fost în mod corect înlăturate

de instanța de fond. Astfel, fără nici un dubiu martorii prezenți la fața

locului l-au identificat pe inculpat ca fiind prezent în momentul agresiunii:

martorul V.I.A. arată „Printre cele 8 persoane se afla inculpatul C.D.B. ..”,

iar martorul I.L.I. a arătat că „Eu l-am recunoscut din acel grup pe C.D.B.” la

fel a fost și depoziția martorilor P.N. și G.R.B.

De asemenea, susținerea că partea

vătămată ar fi căzut și s-ar fi lovit cu capul de un hidrant a fost contrazisă

atât de probațiunea testimonială, care a relevat fără dubiu că acesta a fost

lovit cu o bâtă de către inculpat cât și de concluziile probei științifice, raportul

de expertiză medico-legală, dosar de urmărire penală din care a rezultat că

leziunile la nivelul fronto-temporo-parietal stâng, care au pus în primejdie

viața victimei au ca mecanism de producere exclusiv cel de lovire activă cu un

corp dur.

În ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepsei și aceasta s-a realizat în mod judicios, prin luarea în

considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Deși inculpatul

a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, a avut o

conduită nesinceră, iar concluziile referatului de evaluare persententială au

condus la concluzia că șansele de reinserție socială au fost scăzute instanța

de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special.

Susținerea inculpatului, prin

apărător, în sensul că referatul de evaluare nu a fost întocmit cu

obiectivitate a fost lipsită de orice suport. Dimpotrivă concluziile formulate

au fost susținute de fișa de cazier a inculpatului.

De asemenea, Curtea a constatat că în

mod legal și temeinic instanța de fond a admis pretențiile civile formulate în

cauză acestea fiind pe deplin justificate probator.

În consecință, Curtea de Apel Alba

Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 82/ A din 21 iunie 2012, a

respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul C.D.B. împotriva sentinței

penale nr. 58 din 13 martie 2012 al Tribunalului Hunedoara, dispunând, totodată

obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

formulat recurs în termen legal inculpatul, solicitând achitarea în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în împrejurarea în

care, potrivit apărării, din probele administrate în cauză nu a rezultat

aspectul esențial, respectiv că inculpatul a participat efectiv la lovirea

părții vătămate U.V.S., ci dimpotrivă a reieșit dubiul care profită

inculpatului.

Recurentul inculpat, prin apărătorul

său ales, alături de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen.,

dar și dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în plan subsidiar.

În dezvoltarea motivelor scrise de

recurs, dar și în cadrul dezbaterilor, apărarea a invocat, într-o primă

critică, dovezile cu valoare probatorie îndoielnică care nu sunt în măsură să

convingă mai presus de orice dubiu, înlăturarea prezumției de nevinovăție,

numeroase aspecte nelămurite, îndoieli asupra existenței faptelor, dubiu care

profită inculpatului, potrivit principiului de drept „in dubio pro reo”.

Din acest punct de vedere, se susține

că instanțele au analizat în mod incomplet și superficial probele existente la

dosar, înlăturând fără niciun temei apărările inculpatului.

Astfel, se invocă lipsa de

obiectivitate a martorilor acuzării, persoane din anturajul părții vătămate și

care au avut o implicare activă în conflictul violent ce face obiectul cauzei.

Se arată că probele testimoniale administrate în cauză nu fac decât să-l plaseze

pe inculpat la momentul agresiunii, fără a dovedi mai presus de orice dubiu că

acesta este și cel care a aplicat loviturile părții vătămate în condițiile în

care nici partea vătămată, nici alt martor nu a fost în măsură să afirme acest

lucru.

Un alt aspect demn de reținut este și

faptul că acuzarea apreciază că parul găsit rupt în mai multe bucăți lângă

victimă este și obiectul vulnerant, în timp ce în opinia apărării, apare curios

că, deși toți martorii au susținut că acele bucăți de par erau pline de sânge,

la expertizarea acestora nu s-au putut identifica cu certitudine profile

genetice, aparținând părții vătămate.

Într-o altă critică avansată în plan

subsidiar, se susține incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen., referitor la lipsa de apărare a inculpatului la judecarea

cauzei în apel, în condițiile în care asistența juridică era obligatorie.

În acest sens se arată că analiza

actelor dosarului de apel permite observația că inculpatul a beneficiat de o

apărare pur formală sau mai mult, nu a beneficiat deloc de apărare în calea de

atac a apelului, fiindu-i grav afectat dreptul la apărare.

Deși prin adresa Curții de Apel Alba

Iulia s-a solicitat Baroului Alba desemnarea unui avocat din oficiu, care să

asigure, apărarea inculpatului C.D.B., fiind desemnat avocat T.B., la termenul

din 21 iunie 2012, s-a prezentat un alt avocat în persoana doamnei B.A.L., în

substituirea avocatului desemnat din oficiu, fără a exista o delegație în acest

sens, termen la care s-au propus probe în apărare și s-a dezbătut apelul

inculpatului.

În aceste împrejurări, recurentul

inculpat consideră că apărarea a fost formală, el nefiind asistat efectiv de un

avocat.

În fine, critica avansată în plan

terțiar a vizat greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate,

solicitându-se redozarea pedepsei mult prea aspre, în planul cuantumului,

context în care se apreciază că se impune a se ține seama de comportamentul

părții vătămate care a declanșat și întreținut conflictul.

Examinând hotărârile atacate,

legalitatea și temeinicia acestora, prin prisma cazurilor de casare invocate, a

criticilor formulate, dar și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Prima instanță a reținut în mod corect

situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste

aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea

juridică corespunzătoare.

Procedând la propria verificare a

materialului probator administrat în cauză, contrar susținerilor apărării, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că fapta reținută în sarcina inculpatului

se reflectă pe deplin în probele cauzei, astfel încât criticile avansate cu

privire la greșita condamnare a inculpatului sunt nefondate, în cauză

nerezultând vreun dubiu ce ar fi putut profita inculpatului.

Astfel, din examinarea mijloacelor de

probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate

nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că în data de 13 decembrie 2009, inculpatul C.D.B. a aplicat

părții vătămate U.V.S. mai multe lovituri cu un corp contondent, inclusiv

asupra capului, provocând acesteia leziuni ce i-au pus viața în primejdie,

fapta consumându-se pe o stradă din municipiul Petroșani.

Incidentul s-a produs în împrejurările

descrise în actul de inculpare și reținute, în urma cercetării judecătorești,

de judecătorul fondului, care în mod întemeiat a concluzionat cu privire la

faptul că inculpatul a lovit cu o bâtă pe partea vătămată, în mod repetat (până

când obiectul contondent s-a rupt), doborându-l la pământ, în prealabil

urmărindu-l pe acesta.

Aspectele referitoare la agresiunea

exercitată de inculpat asupra părții vătămate, caracterizată de o deosebită

violență în condițiile în care a aplicat părții vătămate lovituri de mare

intensitate, în mod repetat cu un obiect vulnerant apt de a ucide în zone

vitale, până la căderea victimei la sol, agresiunea încetând numai la stăruința

fratelui inculpatului, C.R.I., care a crezut că partea vătămată decedase și s-a

speriat, au fost relevate de martorii B.G., J.Șt.F., V.I.A., I.L.I., P.N., G.R.B.,

iar vinovăția inculpatului în comiterea faptei a mai reieșit și din

declarațiile cu caracter contradictoriu ale acestuia și ale fostei sale soții, martora

S.C.M.

De asemenea, pretinsa lovire a părții

vătămate în cădere cu consecința producerii traumatismelor craniene suferite,

așa cum a susținut inculpatul, a fost infirmată de concluziile actelor medico -

legale, dar și de probațiunea testimonială.

Prin urmare, criticile aduse de

recurentul inculpat, prin apărătorul său ales, cu referire la caracterul

îndoielnic a valorii probatoriului, precum și în legătură cu analiza incompletă

și superficială a probelor cauzei de către instanțe, nu pot fi primite,

întregul material probator administrat în cauză demonstrând dincolo de orice

îndoială vinovăția inculpatului C.D.B. în săvârșirea faptei deduse judecății,

implicarea acțiunii substanțială a acestuia în agresarea părții vătămate.

Rezolvarea acțiunii penale exercitate

în prezenta cauză, prin condamnarea inculpatului s-a fundamentat pe existența

unor probe cu valoare de certitudine care au înlăturat prezumția de

nevinovăție, nefăcând loc vreunui dubiu ce ar fi putut profita inculpatului.

Critica vizând apărarea pur formală

asigurată inculpatului în fața instanței de prim control judiciar, ori mai

mult, lipsa de apărare a acestuia în calea de atac este, de asemenea,

nefondată.

Aspectul că deși în cauză fusese

desemnat ca apărător din oficiu să asigure asistența juridică a apelantului

inculpat C.D.B., domnul T.B., însă la termenul de judecată din 21 iunie 2012,

în instanță s-a prezentat un alt apărător care așa cum rezultă a acordat în mod

efectiv asistență juridică, nu poate constitui argument solid în susținerea

cazului de casare, reglementat de art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen. și

nu poate justifica susținerea unei apărări formulate ori a lipsei de apărare.

Observând actele procedurale de la

dosarul cauzei, practicaua deciziei recurate, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că avocat B.A.L. care s-a prezentat în asigurarea asistenței

juridice pentru inculpat, substituind apărătorul desemnat din oficiu, a

solicitat o serie de probe în apărare, audierea unui martor, efectuarea unui

referat de evaluare, iar în condițiile în care cererile sale nu au fost primite

de instanță dându-se cuvântul în dezbateri, a exercitat în mod efectiv apărarea

inculpatului, cerând achitarea acestuia, prezentând argumentele pe care le-a

apreciat ca fiind convingătoare în acest sens.

Prin urmare, în fața instanței de prim

control judiciar, în condițiile în care inculpatul nu a înțeles să angajeze un

apărător ales, a beneficiat, cu îndeplinirea tuturor exigențelor în materie, de

asistență juridică efectivă din oficiu.

În fine, nici ultima critică avansată

de apărător cu privire la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului nu este întemeiată, instanțele procedând la aplicarea unei pedepse

principale judicios stabilite, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen.

Astfel, pedeapsa stabilită în natura,

cuantumul și modalitatea de executare reflectă pe deplin gradul de pericol

social extrem de ridicat al faptei, periculozitatea inculpatului, ce are statut

de recidivist postcondamnatoriu, a manifestat o atitudine nesinceră în cursul

procesului penal și care prezintă șanse de reinserție socială scăzute,

asigurând îndeplinirea funcțiilor și scopul pedepsei.

În virtutea considerentelor ce preced,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitatea cu dispozițiile art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.D.B. împotriva deciziei penale nr. 82/ A/2012 din 21 iunie 2012 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata

sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.D.B. împotriva deciziei penale nr. 82/A/2012 din 21

iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2013.