ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2777/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 364 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 4424/107/2009 s-a respins cererea formulată de condamnatul M.C. pentru revizuirea Sentinței penale nr. 107/2002 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 2348/2002, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. condamnatul a fost obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 107/2002 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 2348/2002 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1231/2003 a Curții Supreme de Justiție inculpatul M.C. a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 13/14 noiembrie 2002, în incinta garsonierei sale din Alba Iulia a exercitat asupra victimei D.M. acte de violență, constând în aplicarea unei lovituri cu pumnul în zona capului, respectiv comprimarea toracelui victimei cu genunchii agresorului, în condițiile imobilizării victimei la podea, cauzându-i astfel o asfixie mecanică în urma căreia victima a decedat. Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de cel în cauză instanța a reținut că motivele invocate de condamnatul M.C. nu se încadrează în niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc.

pen. În esență condamnatul a invocat trei aspecte în susținerea cererii sale: nu este vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, martorii audiați au dat declarații mincinoase și s-a solicitat încuviințarea unor probe noi, respectiv reaudierea martorei R.E. precum și a gardienilor care au fost de serviciu în noaptea în care a fost comisă fapta, cererea fiind întemeiată pe art. 394 lit. a) și b9 C. proc. pen. În primul rând instanța a reținut că vinovăția celui în cauză a fost definitiv stabilită, hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus condamnarea fiind menținută în apel și mai apoi în recurs de Curtea de Apel Alba Iulia respectiv de Curtea Supremă de Justiție, astfel că nu mai poate fi pusă în discuție în lipsa unor elemente noi.

Pe de altă parte, alegațiile condamnatului în legătură cu faptul că martorii audiați au făcut declarații mincinoase nu pot fi primite de instanța de judecată, întrucât nu s-a făcut dovada că martorii audiați au fost condamnați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă. Totodată instanța a mai reținut că numitul M.C. a solicitat și audierea unor martori care, în opinia lui, i-ar demonstra nevinovăția. Însă revizuirea este o cale de atac extraordinară care, în modalitatea în care este reglementată de C. proc. pen., are caracteristicile unei căi de atac de retractare și nu de reformare, nefiind posibilă prelungirea probațiunii administrate pentru faptele deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cererea (Î.C.C.J., secția penală, Decizia nr. 5676/2006).

Cu privire la temeiul prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., instanța a reținut că dovada temeiului cererii de revizuire se poate face atât prin hotărâre judecătorească, cât și prin ordonanța procurorului, însă doar dacă prin acestea se dispune asupra fondului cauzei. Potrivit art. 395 alin. (2) C. proc. pen. mărturia mincinoasă poate fi constatată în procedura de revizuire dacă fondul cauzei nu a putut fi rezolvat de instanță și de procuror. În speță, nu există o astfel de imposibilitate (cum ar fi de pildă situația în care a intervenit prescripția - Î.C.C.J., secția penală, Decizia nr. 5896/2004) întrucât așa cum rezultă din Rezoluția din 12 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, în privința martorilor respectivi s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă sub aspectul laturii obiective și subiective.

Prin această rezoluție se susține că s-au formulat plângeri repetate împotriva martorilor față de care s-au adoptat rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, iar până în prezent nu au intervenit elemente noi sau indicii care să justifice începerea urmăririi penale în cauză. În aceste condiții, a apărut ca inadmisibilă constatarea în procedura de revizuire a infracțiunilor de mărturie mincinoasă reclamate. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel condamnatul revizuent. Apelul a fost declarat în termen. În motivarea apelului condamnatul a criticat hotărârea atacată, susținând că nu este vinovat de săvârșirea faptei, că martorii au fost mincinoși, solicitând reaudierea martorei R.E.

și a precizat că victima a fost beată. Prin Decizia penală nr. 3/A/2010 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost respins ca nefondat apelul condamnatului. A fost obligat apelantul la 440 RON cheltuieli judiciare către stat. Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, sub aspectul temeiniciei și legalității hotărârii, instanța a constatat că apelul condamnatului este nefondat, din următoarele considerente: Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen.

revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Prima instanță a apreciat în mod corect că susținerile condamnatului nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire, expres și limitativ prevăzute de lege, potrivit art. 394 C. proc.

pen. Instanța de apel a apreciat că este inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza, iar împrejurările invocate de condamnat au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Potrivit art. 395 alin. (1) C. proc. pen. situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului. în cauză nu există o hotărâre sau o ordonanță a procurorului, prin care să se constate că martorii audiați în cauza în care a fost pedepsit revizuentul au fost condamnați.

Deoarece cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a C. proc. pen. are în vedere sistemul revizuirii totale, în cauză, din probele existente la dosar, nu rezultă eventualitatea ajungerii la o soluție diametral opusă, respectiv achitarea condamnatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs (intitulat „contestație") revizuentul condamnat. La termenul fixat pentru judecarea recursului, Înalta Curte a pus în discuție din oficiu excepția tardivității declarării căii de atac. Potrivit art. 385 3 rap.la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul deciziei instanței de apel,în cazul în care este vorba despre un inculpat (sau, pentru identitate de rațiune, condamnat) deținut, care a lipsit de la pronunțare.

În speță, la data de 20 ianuarie 2010 condamnatul a semnat personal pe dovada de comunicare a dispozitivului deciziei instanței de apel, menționând în mod expres că nu exercită o nouă cale de atac. Ulterior,la data de 3 martie 2010 condamnatul a adresat instanței de apel un memoriu, intitulat „contestație", cuprinzând critice aduse deciziei ce-i fusese comunicată anterior. Față de dispozițiile legale menționate anterior Înalta Curte constată că revizuentul a înțeles să atace decizia instanței de apel .depășind însă termenul prevăzut pentru aceasta,astfel încât conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a respinge ca tardivă calea de atac declarată, cu obligarea recurentului revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul declarat de revizuentul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 3/A/2010 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică,azi 28 iulie 2010.