ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2777/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 364 din 12 octombrie

2009 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 4424/107/2009 s-a respins

cererea formulată de condamnatul M.C. pentru revizuirea Sentinței penale nr.

107/2002 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 2348/2002, iar în temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. condamnatul a fost obligat la plata sumei de

200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 107/2002 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 2348/2002 rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 1231/2003 a Curții Supreme de Justiție

inculpatul M.C. a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin.

(1), 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în

aceea că, în noaptea de 13/14 noiembrie 2002, în incinta garsonierei sale din

Alba Iulia a exercitat asupra victimei D.M. acte de violență, constând în aplicarea

unei lovituri cu pumnul în zona capului, respectiv comprimarea toracelui

victimei cu genunchii agresorului, în condițiile imobilizării victimei la

podea, cauzându-i astfel o asfixie mecanică în urma căreia victima a decedat.

Cu privire la

admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de cel în cauză

instanța a reținut că motivele invocate de condamnatul M.C. nu se încadrează în

niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C.

proc. pen.

În esență condamnatul

a invocat trei aspecte în susținerea cererii sale: nu este vinovat de

săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, martorii audiați au dat

declarații mincinoase și s-a solicitat încuviințarea unor probe noi, respectiv

reaudierea martorei R.E. precum și a gardienilor care au fost de serviciu în

noaptea în care a fost comisă fapta, cererea fiind întemeiată pe art. 394 lit.

a) și b9 C. proc. pen.

În primul rând

instanța a reținut că vinovăția celui în cauză a fost definitiv stabilită,

hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus condamnarea fiind menținută în

apel și mai apoi în recurs de Curtea de Apel Alba Iulia respectiv de Curtea

Supremă de Justiție, astfel că nu mai poate fi pusă în discuție în lipsa unor

elemente noi.

Pe de altă parte,

alegațiile condamnatului în legătură cu faptul că martorii audiați au făcut

declarații mincinoase nu pot fi primite de instanța de judecată, întrucât nu

s-a făcut dovada că martorii audiați au fost condamnați pentru infracțiunea de

mărturie mincinoasă.

Totodată instanța a

mai reținut că numitul M.C. a solicitat și audierea unor martori care, în

opinia lui, i-ar demonstra nevinovăția. Însă revizuirea este o cale de atac

extraordinară care, în modalitatea în care este reglementată de C. proc. pen.,

are caracteristicile unei căi de atac de retractare și nu de reformare, nefiind

posibilă prelungirea probațiunii administrate pentru faptele deja cunoscute și

verificate de instanțele care au soluționat cererea (Î.C.C.J., secția penală,

Decizia nr. 5676/2006).

Cu privire la temeiul

prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., instanța a reținut că dovada temeiului

cererii de revizuire se poate face atât prin hotărâre judecătorească, cât și

prin ordonanța procurorului, însă doar dacă prin acestea se dispune asupra

fondului cauzei. Potrivit art. 395 alin. (2) C. proc. pen. mărturia mincinoasă

poate fi constatată în procedura de revizuire dacă fondul cauzei nu a putut fi

rezolvat de instanță și de procuror. În speță, nu există o astfel de

imposibilitate (cum ar fi de pildă situația în care a intervenit prescripția -

Î.C.C.J., secția penală, Decizia nr. 5896/2004) întrucât așa cum rezultă din

Rezoluția din 12 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia,

în privința martorilor respectivi s-a dispus o soluție de neîncepere a

urmăririi penale pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de mărturie mincinoasă sub aspectul laturii obiective și

subiective.

Prin această

rezoluție se susține că s-au formulat plângeri repetate împotriva martorilor față

de care s-au adoptat rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, iar până în

prezent nu au intervenit elemente noi sau indicii care să justifice începerea

urmăririi penale în cauză.

În aceste condiții, a

apărut ca inadmisibilă constatarea în procedura de revizuire a infracțiunilor

de mărturie mincinoasă reclamate.

Împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță a declarat apel condamnatul revizuent.

Apelul a fost

declarat în termen.

În motivarea apelului

condamnatul a criticat hotărârea atacată, susținând că nu este vinovat de

săvârșirea faptei, că martorii au fost mincinoși, solicitând reaudierea

martorei R.E. și a precizat că victima a fost beată.

Prin Decizia penală

nr. 3/A/2010 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a

fost respins ca nefondat apelul condamnatului.

A fost obligat

apelantul la 440 RON cheltuieli judiciare către stat.

Examinând hotărârea

atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, sub

aspectul temeiniciei și legalității hotărârii, instanța a constatat că apelul

condamnatului este nefondat, din următoarele considerente:

Potrivit art. 394

alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Prima instanță a

apreciat în mod corect că susținerile condamnatului nu se încadrează în

niciunul din cazurile de revizuire, expres și limitativ prevăzute de lege,

potrivit art. 394 C. proc. pen.

Instanța de apel a

apreciat că este inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se

obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte cunoscute și verificate de

instanțele care au soluționat cauza, iar împrejurările invocate de condamnat au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Potrivit art. 395

alin. (1) C. proc. pen. situațiile care constituie cazurile de revizuire

prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv un martor a

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere, se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului,

dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului.

în cauză nu există o

hotărâre sau o ordonanță a procurorului, prin care să se constate că martorii

audiați în cauza în care a fost pedepsit revizuentul au fost condamnați.

Deoarece cazul de

revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a C. proc. pen. are în vedere

sistemul revizuirii totale, în cauză, din probele existente la dosar, nu

rezultă eventualitatea ajungerii la o soluție diametral opusă, respectiv

achitarea condamnatului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs (intitulat „contestație") revizuentul condamnat.

La termenul fixat

pentru judecarea recursului, Înalta Curte a pus în discuție din oficiu excepția

tardivității declarării căii de atac.

Potrivit art. 385

3

rap.la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și

curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul deciziei instanței de apel,în

cazul în care este vorba despre un inculpat (sau, pentru identitate de rațiune,

condamnat) deținut, care a lipsit de la pronunțare.

În speță, la data de

20 ianuarie 2010 condamnatul a semnat personal pe dovada de comunicare a

dispozitivului deciziei instanței de apel, menționând în mod expres că nu

exercită o nouă cale de atac.

Ulterior,la data de 3

martie 2010 condamnatul a adresat instanței de apel un memoriu, intitulat

„contestație", cuprinzând critice aduse deciziei ce-i fusese comunicată

anterior.

Față de dispozițiile

legale menționate anterior Înalta Curte constată că revizuentul a înțeles să

atace decizia instanței de apel .depășind însă termenul prevăzut pentru

aceasta,astfel încât conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

urmează a respinge ca tardivă calea de atac declarată, cu obligarea

recurentului revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de revizuentul

M.C. împotriva Deciziei penale nr. 3/A/2010 din 14 ianuarie 2010 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică,azi 28 iulie 2010.