ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 119/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 519 din 18 mai 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului declarate, conform deciziei penale nr. 711 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția l-a penală, și deciziei penale nr. 515 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat inculpatul M.M. în baza art. 174, art. 176 lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. la 21 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Potrivit art. 61 C. pen.

s-a invocat beneficiul liberării condiționate cu executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 304 din 2 martie 2004 a Tribunalului București și s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 1113 zile din pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 21 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției și arestării preventive de la 29 septembrie 2008 la zi. În fapt, s-a reținut că în perioada 16-25 septembrie 2008 inculpatul a lovit în mod repetat victima V.G.

cu corpuri dure, i-a comprimat gura și formațiunile anatomice ale gâtului, precum și toracele, supunându-o unor lungi și repetate suferințe. Moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficientei cardio-respiratorii acute consecința asfixiei mecanice prin comprimarea gurii, a organelor gâtului și a leziunii toraco-abdominale. Împotriva acestei hotărâri condamnatul M.M. a formulat la 31 martie 2009 cerere de revizuire în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., solicitând reaudierea martorilor cauzei, efectuarea unei contra expertize medico-legale și ascultarea în apărare a unor martori, precum și proba cu înscrisuri. Parchetul de pe lângă Tribunalul București, după efectuarea cercetărilor prealabile prevăzute de art. 399 C. proc.

pen. a sesizat instanța cu concluzii de respingere a cererii de revizuire. Tribunalul București, secția l-a penală, prin sentința nr. 606 F din 28 iulie 2010 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, considerând că, în cauză, condamnatul a solicitat o prelungire a probatoriului ceea ce nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins prin decizia penală nr. 192/A din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, apreciind că solicitarea condamnatului de prelungire a probatoriului nu constituie caz de revizuire. În contra acestei decizii a declarat recurs condamnatul M.M., care a susținut că cererea sa de revizuire trebuia admisă, pentru a putea fi reaudiați martorii, a se asculta noi martori, a se administra probe cu acte medicale și o contraexpertiză privind starea de sănătate a victimei.

Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) din același cod revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Din aceste dispoziții legale rezultă că faptele probatorii trebuie să fie noi, și că nu este posibilă readministrarea probelor, prelungirea acestora ori o nouă interpretare a materialului probator din dosar.

Or, în cauză condamnatul M.M. a solicitat reaudierea unor martori, prelungirea probei testimoniale, administrarea probei cu date medicale și o nouă expertiză medico-legală pentru stabilirea cauzei morții victimei ceea ce nu se încadrează în dispozițiile evocate ale art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În consecință, soluția primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire a fost în mod corect menținută de instanța de apel. Față de cele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurentul condamnat, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin.(2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de condamnat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul M.M. împotriva deciziei penale nr. 192/A din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2011.