ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 119/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 119/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 519 din 18 mai 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului declarate, conform

deciziei penale nr. 711 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția

l-a penală, și deciziei penale nr. 515 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, a fost condamnat inculpatul M.M. în baza art. 174, art. 176

lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. la 21 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 61

C. pen. s-a invocat beneficiul liberării condiționate cu executarea pedepsei de

9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 304 din 2 martie 2004 a

Tribunalului București și s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de

1113 zile din pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 21 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a menținut

starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

detenției și arestării preventive de la 29 septembrie 2008 la zi.

În fapt, s-a

reținut că în perioada

16-25

septembrie 2008 inculpatul a lovit în mod repetat victima V.G. cu corpuri dure,

i-a comprimat gura și formațiunile anatomice ale gâtului, precum și toracele,

supunându-o unor lungi și repetate suferințe.

Moartea

victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficientei cardio-respiratorii

acute consecința asfixiei mecanice prin comprimarea gurii, a organelor gâtului

și a leziunii toraco-abdominale.

Împotriva

acestei hotărâri condamnatul M.M. a formulat la 31 martie 2009 cerere de

revizuire în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., solicitând

reaudierea martorilor cauzei, efectuarea unei contra expertize medico-legale și

ascultarea în apărare a unor martori, precum și proba cu înscrisuri.

Parchetul de

pe lângă Tribunalul București, după efectuarea cercetărilor prealabile

prevăzute de art. 399 C. proc. pen. a sesizat instanța cu concluzii de

respingere a cererii de revizuire.

Tribunalul

București, secția l-a penală, prin sentința nr. 606 F din 28 iulie 2010 a

respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, considerând că, în cauză,

condamnatul a solicitat o prelungire a probatoriului ceea ce nu se încadrează

în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Apelul

declarat de condamnat împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins prin

decizia penală nr. 192/A din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, apreciind că solicitarea condamnatului de prelungire a

probatoriului nu constituie caz de revizuire.

În contra

acestei decizii a declarat recurs condamnatul M.M., care a susținut că cererea

sa de revizuire trebuia admisă, pentru a putea fi reaudiați martorii, a se

asculta noi martori, a se administra probe cu acte medicale și o

contraexpertiză privind starea de sănătate a victimei.

Recursul

declarat nu este întemeiat.

În

conformitate cu dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile

judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura

penală cât și cu privire la latura civilă, iar potrivit art. 394 alin. (1) lit.

a) din același cod revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Cazul de la

lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor

nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului

penal ori de condamnare.

Din aceste

dispoziții legale rezultă că faptele probatorii trebuie să fie noi, și că nu

este posibilă readministrarea probelor, prelungirea acestora ori o nouă

interpretare a materialului probator din dosar.

Or, în cauză

condamnatul M.M. a solicitat reaudierea unor martori, prelungirea probei

testimoniale, administrarea probei cu date medicale și o nouă expertiză

medico-legală pentru stabilirea cauzei morții victimei ceea ce nu se încadrează

în dispozițiile evocate ale art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire a

fost în mod corect menținută de instanța de apel.

Față de cele

ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurentul condamnat,

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin.(2) C.

proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de condamnat, cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili

ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de revizuientul M.M. împotriva deciziei penale nr. 192/A

din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și familie.

Obligă

recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 17 ianuarie 2011.