ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2972/2013

Deliberând asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Prin sentința penală nr. 16 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul

nr. 78/107/2013, Tribunalul Alba, în baza art. 403 alin. (3)

1

C.

proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

revizuentul condamnat M.C. împotriva sentinței penale nr. 51 din 7 februarie 2011

pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 70/107/2013.

Prin sentința penală nr. 51 din 7 februarie 2011 pronunțată

de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 70/107/2013 s-a respins ca inadmisibilă

cererea revizuentului având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 107 din

2012 a Tribunalului Alba din Dosarul nr. 2348/2002.

Soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire

s-a întemeiat pe faptul că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din

cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

În plus, anterior acestei cereri de revizuire s-au soluționat

cu caracter definitiv alte cereri de revizuire prin sentințele penale nr. 259/2009,

nr. 364/2009, nr. 252/2011 de către Tribunalul Alba și s-a constatat că există

identitate de persoane, temei legal, motive, apărări, așa încât s-a constatat

că există autoritate de lucru judecat.

II. Împotriva sentinței penale nr. 16 din data de 21

ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 78/107/2013 al Tribunalului Alba,

revizuentul condamnat M.C. a declarat apel, motivat în scris, prin care a

solicitat trimiterea cauzei la Parchet pentru verificări deoarece dosarul în

care a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru omor deosebit de

grav, a fost fabricat.

În plus, a mai arătat în motivele de apel că are probe

noi împotriva martorilor mincinoși pe ale căror depoziții s-a întemeiat

condamnarea sa pentru omor deosebit de grav, deși nu a comis fapta.

Prin Decizia penală nr. 47 din 5 martie 2013, Curtea de

Apel Alba lulia a respins apelul revizuentului.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a constatat

că potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit acestui articol este legală și temeinică.

Astfel, instanța de apel a apreciat că în mod corect

judecătorul Tribunalului Alba a constatat că revizuentul condamnat a mai

formulat cereri de revizuire ale aceleiași sentințe, pe aceleași motive, așa

încât operează efectele autorității de lucru judecat în sensul Deciziei nr. 60/2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Deciziei nr. 36 din 14 decembrie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul

legii și a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Curtea de Apel Alba lulia a mai constatat că,

revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

este dublu condiționată, în sensul că presupune descoperirea unor fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar

faptele sau împrejurările noi pot dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de

încetare a procesului penal ori de condamnare. Expresia „fapte sau

împrejurări', utilizată în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter

informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii,

și anume orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în

coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de

achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță, în accepțiunea dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

și faptele sau împrejurările care nu au putut fi luate în considerare la

soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.

Nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul

dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., apărările care au fost

puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul

procesual ordinar. Or, în speță, analiza declarațiilor martorilor a fost

efectuată, în plus în fiecare dintre cererile de revizuire anterioare,

condamnatul-revizuent a invocat faptul că martorii au declarat mincinos. Cum

aceste aspecte au fost analizate, în mod legal și temeinic s-a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire.

Curtea de apel a constatat că încă din 1976 Tribunalul Suprem

(Decizia nr. 1643/1976) a statuat că textul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. se referă la „fapte și împrejurări", deci la fapte probatorii și nu

la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou

grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură

a afecta principiul securității raporturilor juridice aplicabil și în materie

penală, ca parte a procesului echitabil. Fără îndoială că noile fapte sau

împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Elementele de probă

noi la care se referă art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. trebuie să fie

de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel

condamnat nu a luat parte la comiterea lui, ceea ce nu este cazul în acest

dosar.

III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a formulat

recurs revizuentul M.C., apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., întrucât există fapte și împrejurări noi care nu au

fost cunoscute de instanțele de judecată.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate

și a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385

9

pct.

17

2

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei.

Acest caz de casare, potrivit art. 394 alin. (2) C. proc.

pen., constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi

se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului

penal ori de condamnare.

Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este

necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi

descoperit elemente noi, de natură a influența stabilirea situației de fapt și

a vinovăției condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o

soluție diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe

această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.

Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei

cauze, condamnatul tinde în esență la o prelungire a probatoriului cu privire

la împrejurări cunoscute de instanțele de judecată, în ciclul procesual

finalizat cu condamnarea revizuentului și, prin aceasta, la o reanalizare a

apărărilor pe care și Ie-a făcut cu acea ocazie. Or, acest lucru nu poate face

obiectul revizuirii, ca și cale extraordinară de atac, astfel încât în mod

legal și temeinic cererea condamnatului a fost respinsă ca inadmisibilă.

Totodată, Înalta Curte constată că anterior formulării

acestei cereri de revizuire s-au soluționat cu caracter definitiv alte cereri

de revizuire de către Tribunalul Alba prin sentințele penale nr. 259/2009, nr. 364/2009,

nr. 252/2011, între acestea și cererea de față existând identitate de persoane,

temei legal, motive și apărări, astfel încât, în cauză există autoritate de

lucru judecat.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de

revizuentul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 47/A din 05 martie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori,

și va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul M.C.

împotriva Deciziei penale nr. 47/A din 05 martie 2013 pronunțată de Curtea de

Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2013.