ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3459/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 294 din 19 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosar nr. 209/100/2013 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului R.L. din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) și 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen. în infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. A fost condamnat inculpatul R.L., la 20 de ani de închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 6 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b C. pen. pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a), i, 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

cu aplic, art. 75 lit. d) C. pen. după schimbarea încadrării juridice dată faptei, conf. art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i), 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. d) C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv (19 dec. 2012 la zi). În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilului său genetic în S.N.D.G.J. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile B.V., suma de 5.000 lei - despăgubiri pentru daune materiale și suma de 2.000 lei - despăgubiri pentru daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească aceleiași părți civile pentru minorii B.N. și B.M. cu același domiciliu suma de câte 87,5 lei lunar pentru fiecare minor începând cu data de 29 noiembrie 2012-31 ianuarie 2013 și de câte 93,8 lei lunar pentru fiecare minor începând cu data de 1 februarie 2013 și până la majorat sau noi dispoziții - rentă lunară. S-a respins cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata unei rente lunare pe seama minorilor B.V. și B.I. cu același domiciliu. A fost obligat inculpatul să achite părții civile B.V. pe seama minorilor B.N., B.M., B.V. și B.I. suma de câte 40.000 lei pentru fiecare - despăgubire pentru daune morale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a. unui cuțit cu dimensiunile de 192 mm lungime, 95 cm lungime lamă, 17 mm lățime lamă și cu mâner de plastic de culoare crem cu dungi maro - cuțitul corp delict înregistrat la poziția nr. 52/2013 în registrul de corpuri delicte al instanței. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că victima B.M. și partea civilă B.V. au divorțat în anul 2011, iar anterior cea dintâi a intrat în relații de concubinaj cu inculpatul R.L. de care s-a separat în fapt în cursul lunii noiembrie 2012. Aceștia s-au mai separat și anterior de mai multe ori. După ultima separare în fapt inculpatul a amenințat-o pe victimă cu moartea, iar în data de 29 noiembrie 2012 acesta s-a deplasat în comuna Poienile de sub Munte unde locuia victima împreună cu fostul ei soț (partea civilă B.V.) având asupra sa un cuțit pe care nu obișnuia să îl aibă cu el decât atunci când se deplasa cu caii.

Inculpatul și victima au întreținut relații intime într-un șopron cu fân situat la locul numit „M. ” din comuna Poienile de sub Munte pe terenul proprietatea unei alte persoane, apoi acesta i-a aplicat 12 lovituri de cuțit în zona latero-cervicală stângă, a hemitoracelui stâng și paravertebral stâng 1/3 inferior în urma cărora victima a decedat. Curtea a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a),i, 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.

(există premeditare raportat la amenințările care i-au fost adresate victimei de către inculpat anterior comiterii faptei și la împrejurarea că s-a deplasat în localitatea de domiciliu a acesteia având asupra sa un cuțit deși obișnuia să poarte un asemenea obiect doar atunci când se deplasa cu caii; fapta s-a comis în public pentru că șopronul cu fân în care a săvârșit infracțiunea se află pe terenul proprietatea unei alte persoane, dar orice persoană poate să aibă acces tot timpul pe acel teren astfel că se încadrează în noțiunea de faptă săvârșită în public prev. de art. 152 lit. a) C. pen.; fapta s-a săvârșit prin cruzimi având în vedere numărul mare de lovituri aplicate victimei cu cuțitul și care i-au produs dureri puternice, prelungite în timp; fapta s-a comis din motive josnice întrucât inculpatul a amenințat-o și cu alte ocazii cu moartea în cazul în care îl părăsește, iar fapta s-a săvârșit în condițiile în care victima l-a părăsit, iar inculpatul s-a deplasat în localitatea de domiciliu a acesteia având asupra sa un cuțit, premeditându-și fapta).

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului tribunalul a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei (dat de modalitatea în care a fost săvârșită - aplicarea de 12 lovituri de cuțit în zone vitale și de urmarea produsă - decesul victimei) și al acestuia (chiar dacă nu are antecedente penale, acesta a mai amenințat-o pe victimă și anterior și după săvârșirea ei i-a mai amenințat cu moartea și pe partea civilă B.V. și pe martorul O.I.). Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpatul R.L. Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței apelate și aplicarea pedepsei maxime de 25 de ani închisoare pentru omor deosebit de grav în condițiile art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. a) și i) C. pen., art. 176 lit. a) C. pen., cu reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen.

Inculpatul R.L. a solicitat, admiterea apelului, precum și schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea disp. art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., susținând că infracțiunea comisă în cauză nu este aceea de omor deosebit de grav, ci de omor calificat. Curtea de Apel Alba Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 126/A/2013 din 13 iunie 2013 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 294/2013 a Tribunalului Maramureș care a fost desființată doar în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului R.L., prin majorarea pedepsei aplicată inculpatului de la 20 ani de închisoare la 22 ani închisoare, menținând încadrarea juridică a instanței de fond.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a deduce din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive din data de 19 decembrie 2012 la zi. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.L. împotriva aceleiași sentințe. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza unui material probator vast și judicios administrat, atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești, material probator din care a reieșit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. De altfel, inculpatul nu a negat de plano comiterea faptei, față de care a manifestat regret, dar a susținut că nu-și amintește decât că i-a aplicat victimei o singură lovitură de cuțit în gât.

De asemenea, Curtea a reținut că încadrarea juridică dată faptei de către prima instanță, aceea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. este corectă, fiind dovedite în cauză toate circumstanțele agravante în care a fost comisă fapta. S-a dovedit prin materialul probator administrat (declarații testimoniale, conținutul mesajelor trimise victimei anterior pe telefonul mobil, conduita inculpatului anterioară faptei - urmărirea asiduă și amenințările continue adresate victimei, comportamentul violent avut anterior față de aceasta tot din motive de gelozie, faptul că a venit în localitatea unde victima domicilia cu fostul soț având asupra lui un cuțit) că inculpatul a acționat din gelozie și cu premeditare, dorind să suprime viața victimei în condițiile în care aceasta nu accepta reluarea conviețuirii cu el.

În mod indubitabil, fapta inculpatului este extrem de gravă, prin modalitatea de comitere și urmările produse, inclusiv acelea că în prezent patru copii minori, de vârste foarte fragede, au rămas orfani de mamă. Împotriva deciziei nr. 126/A/2013 din 13 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs inculpatul R.L. Examinând recursul declarat de inculpatul R.L. prin raportare la cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte constată ca situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanțele de fond care au realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele doua faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.

De asemenea, în mod just s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen, întrucât fapta s-a săvârșit prin cruzimi având în vedere numărul mare de lovituri aplicate victimei cu cuțitul și care i-au produs dureri puternice, prelungite în timp; fapta s-a comis din motive josnice întrucât inculpatul a amenințat-o pe victimă și cu alte ocazii cu moartea în cazul în care îl părăsește, iar fapta s-a săvârșit în condițiile în care victima l-a părăsit, iar inculpatul s-a deplasat în localitatea de domiciliu a acesteia având asupra sa un cuțit, premeditându-și fapta. Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, că în seara zilei de 29 noiembrie 2012, în timp ce se afla cu victima B.M.

la locul numit „M.” de pe raza localității Poienile de sub Munte (județul Maramureș), după ce a întreținut relații intime consimțite cu aceasta într-un șopron cu fân, pe fondul geloziei i-a suprimat viața prin aplicarea a 12 lovituri de cuțit în zona hemitoracelui stâng și latero-cervical stâng, fapta comisă de inculpat întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.

S-a dovedit prin materialul probator administrat (declarații testimoniale, conținutul mesajelor trimise victimei anterior pe telefonul mobil, conduita inculpatului anterioară faptei - urmărirea asiduă și amenințările continue adresate victimei, comportamentul violent avut anterior față de aceasta tot din motive de gelozie, faptul că a venit în localitatea unde victima domicilia cu fostul soț având asupra lui un cuțit) că inculpatul a acționat din gelozie și cu premeditare, dorind să suprime viața victimei în condițiile în care aceasta nu accepta reluarea conviețuirii cu el.

Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate de instanța de apel, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., nu poate fi reținută, Înalta Curte a constatat că instanțele anterioare au ținut cont de împrejurarea că, fiind cuprins de remușcări, acesta a fost prima persoană care a apelat imediat după comiterea faptei serviciul 112, anunțând crima pe care o regretă.

Înalta Curte apreciază că în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările acesteia, (prin suprimarea vieții unei personae) limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale (lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală de sinceritate asupra faptei), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum si modalitatea de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen. Ca atare, pedeapsa si modalitatea de executare a acesteia trebuie neindividualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de gravitatea faptei săvârșite si să evite, pe viitor, săvârșirea de fapte penale.

În speță, instanțele de control judiciar au apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a împrejurărilor. în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului, condiții în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.L. împotriva deciziei penale nr. 126/A/2013 din 13 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată recurentului inculpat va deduce detenția de la 19 decembrie 2012 la 8 noiembrie 2013. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.L. împotriva deciziei penale nr. 126/A/2013 din 13 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 decembrie 2012 la 8 noiembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 noiembrie 2013.