ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 889/2014

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 72 din 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 5742/113/2013 s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului G.C.

la 20 ani închisoare și s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav la data de 6/7 august 2012. Au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului G.C., iar în baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata executată începând cu data de 21 august 2012 până la zi. În baza art. 113 C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului G.C. la tratament medical până la însănătoșire. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui baston de cauciuc care a folosit la săvârșirea infracțiunii, baston înregistrat în Registrul Camerei de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brăila. În baza art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) în referire la art. 63 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.K.Ș.

la 4.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului la data de 7 august 2012. În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) în referire la art. 63 alin. (3) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată la data de 7 august 2012. În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.K.Ș. să execute pedeapsa cea mai grea de 4.000 RON amendă penală sporită cu 1.000 RON, în total 5.000 RON amendă penală. În baza art. 246 C. pen. în referire la art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 lit. e) C. pen. în referire la art. 63 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpata M.L. la 3.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor la data de 7 august 2012. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților B.K.Ș. și M.L., pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpaților B.K.Ș. și M.L. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor și a consecințelor ce decurg din aceasta. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 1349 C. civ.

și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpatul G.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila, prin asigurător SC O. SA, la despăgubiri către părțile civile, după cum urmează: - către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila 329,66 RON reprezentând servicii de asistență medicală de urgență pentru victima D.I.; - către partea civilă A.A. 100.000 RON despăgubiri pentru daune morale și 5.000 RON despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenirile ulterioare. În baza art. 189 - 191 C. proc. pen.

a obligat pe inculpatul G.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila, prin asigurător SC O. SA, la 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 300 RON onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției (200 RON la urmărirea penală - avocat A.B., Delegația din 21 august 2012 emisă de Baroul Brăila, și 100 RON la instanță - avocat S.R., Delegație din 1 noiembrie 2012 emisă de Baroul Brăila); pe inculpatul B.K.Ș. la 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 400 RON onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției (300 RON la urmărirea penală - avocat C.T., Delegația din 22 august 2012 eliberată de Baroul Brăila, și 100 RON la instanță - avocat N.G., Delegația din 8 noiembrie 2012 eliberată de Baroul Brăila) și pe inculpata M.L.

la 500 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, Tribunalul Brăila, a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - G.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.; - B.K.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264 C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și - M.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. în referire la art. 258 C. pen. Din analiza și coroborarea probelor administrate în cauză, Tribunalul a reținut în fapt următoarele: În seara zilei de 6 august 2012, orele 23,30, D.I.

a fost transferat de la Spitalul Județean de Urgență Brăila - Corp B și internat la Spitalul de Psihiatrie Brăila cu diagnosticul "agitație psiho-motorie, tulburare de personalitate pe fond toxic, hepatopatie toxică", de gardă fiind dr. B.K.Ș., medic specialist neuropsihiatrie pediatrică, asistent medical M.L. și supraveghetor G.C. La internare, din dispoziția dr. B.K.Ș., victima D.I. a fost contenționată (legată de pat) și i s-a administrat tratament medicamentos (injecție cu Diazepam și picături de Haloperidol). Pe parcursul nopții, în jurul orelor 2,00, D.I. a ieșit din salonul său și, fără motiv, l-a atacat pe supraveghetorul G.C., trântindu-l la pământ și apoi lovindu-l cu un scaun în zona capului.

După acest incident, din dispoziția dr. B.K.Ș., inculpatul G.C., ajutat de paznicul C.N., l-a imobilizat la pat pe D.I. (legându-l de mâini și de picioare și aplicându-i peste piept așa-numitul "jug" - un cearșaf înfășurat), iar asistenta M.L. i-a administrat tratament medicamentos (două injecții cu Diazepan și 15 picături de Haloperidol). Ulterior, după imobilizarea pacientului, după retragerea cadrelor medicale în propriile cabinete și după ce a șters sângele curs pe podea și s-a spălat pe față (în jurul orelor 3,00) inculpatul G.C., din proprie inițiativă, a revenit în salonul lui D.I., unde nu se mai afla nicio persoană și i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un baston de cauciuc în zona capului și în regiunea inghinoscrotală, provocându-i leziuni care au condus în final la decesul acestuia.

Inculpatul G.C. nu a putut preciza cât timp a durat această activitate, afirmând că "i-am aplicat acestuia vreo trei - patru lovituri în partea de sus a picioarelor și vreo trei - patru lovituri la cap", însă din completarea Raportului de constatare medico-legală rezultă că "având în vedere aspectul leziunilor de la nivelul capului și regiunii inghinoscrotale, rezultă că ele sunt expresia unor loviri active repetate și violente care au putut determina suferința fizică", aspect ce denotă o durată mai mare în timp a activității inculpatului, afirmație susținută atât de declarațiile inculpatului "după ce am început să-l lovesc a țipat și mai tare, la un moment dat rugându-mă să nu-l mai bat și să-l las să-și mai vadă fetița" cât și de declarațiile altor pacienți internați la momentul respectiv în Secția Triaj a Spitalului de Psihiatrie: astfel martorul C.C.

a afirmat în declarația sa că după ce supraveghetorul și un bărbat cu cămașă neagră l-au imobilizat pe un tânăr (n.n. D.I.) legându-l la pat, s-au auzit mai multe lovituri repetate ca și cum o persoană era lovită cu un obiect contondent, iar acel tânăr țipa de durere încontinuu. Martora G.D. a declarat că la un moment dat, nu știe ce oră era, a auzit un bărbat strigând "lăsați-mă că nu mai fac" și zgomotul specific unor lovituri repetate, aplicate unei persoane cu un obiect contondent. Zgomotele erau înfundate și se deosebeau de cele specifice unor lovituri cu palma. Martora a auzit voci care spuneau "taci din gură, fii cuminte", dar bărbatul continua să țipe "bănuiesc că cel lovit era legat de pat pentru că țipa încontinuu și părea că nu se poate apăra; zgomotele veneau din primul salon de pe partea dreaptă". Cu privire la bastonul utilizat de victimă la săvârșirea infracțiunii, s-a stabilit că G.C.

îl lua de acasă și venea cu el la spital ori de câte ori era de serviciu, folosindu-se de acest instrument pentru "a liniști" pacienții care se manifestau violent. Obiectul respectiv a fost găsit la domiciliul inculpatului cu ocazia unei conduceri în teren efectuată cu inculpatul la data de 21 august 2012. După comiterea faptei, deși victima a continuat să țipe și să se vaite o lungă perioadă de timp, asistenta M.L. nu s-a alarmat și nu a ieșit din cabinetul său pentru a vedea ce se întâmplă, întrucât "majoritatea pacienților țipă când sunt imobilizați". Inculpata a afirmat că l-a auzit pe D.I. țipând circa jumătate de oră "dar nu m-am dus să văd ce se întâmplă cu acesta întrucât am fost la ceilalți pacienți și știam că în salon cu D.I.

este G.C., care este om de încredere, ușa era închisă în ideea de a nu-i deranja pe ceilalți pacienți". Fiindu-i aduse la cunoștință inculpatei M.L. declarațiile celorlalți pacienți din secția Triaj și declarația agentului de pază C.N., care și el l-a auzit pe D.I. țipând de durere, inculpata a declarat că ea nu a auzit țipetele de durere ale pacientului, iar declarațiile celorlalte persoane internate nu trebuie luate în seamă întrucât acestea se aflau sub tratament, iar paznicul probabil că stătea în apropierea ferestrelor de la saloane" de l-a putut auzi pe D.I. țipând. A mai afirmat inculpata că între orele 2,00 și 7,30 până i s-a terminat tura, a mai trecut de câteva ori prin salonul victimei, dar văzând că aceasta este liniștită și-a văzut de treabă.

La orele 6,30 inculpatul G.C. a fost schimbat din tură de către supraveghetorul R.N., iar la orele 7,30 inculpata M.L. a ieșit din tură, fiind înlocuită de martora C.C. La preluarea serviciului de gardă de către asistenta C.C. și supraveghetorul R.N., aceștia l-au găsit pe D.I. legat de pat de mâini și de picioare. Acesta prezenta logoree și incontinență verbală, iar asistentei medicale i-a atras atenția capul diform al pacientului care prezenta în partea dreaptă un mare hematom de culoare cianotică, urmare a acumulării de sânge. Deplasându-se în "Camera de internări", martora C.C. i-a adus la cunoștință inculpatului B.K.Ș. faptul că pacientul D.I. nu arată bine și încă este contenționat, dându-i-se dispoziție să îi măsoare tensiunea arterială.

Întrucât acest lucru nu a fost posibil, nefiind detectat puls, a fost solicitat un echipaj al salvării pentru resuscitare, însă la orele 9,25 s-a declarat decesul pacientului D.I., manevrele de resuscitare fiind ineficiente. Martora C.C. a afirmat că uitându-se în "Foaia de observație" a pacientului D.I. a observat că la rubrica "Tegumente" era menționat "hematom temporal drept", însă în "Biletul de trimitere" de la Spitalul de Urgență Brăila nu a văzut specificat decât "hepatopatie cronică" nefăcându-se referire la niciun fel de hematom. După declararea decesului, înainte să înceapă "Raportul de gardă", martora s-a uitat în "Registrul de contenții" și a constatat că rubrica pacientului D.I.

nu fusese completată. Aducându-i la cunoștință acest lucru doctorului B.K.Ș., acesta i-a spus martorei C.C. să completeze ea în registru, indicându-i orele de contenție în intervalele orare 02,00 - 04,00 și 05,00 - 07,00, deși această activitate ar fi trebuit să fie efectuată de către inculpata M.L. în a cărei gardă avusese loc contenția lui D.I. După completarea registrului, dr. B.K.Ș. a semnat și parafat aspectele consemnate de asistenta C.C. în "Registrul de contenții". În faza de urmărire penală, inițial, inculpații nu au recunoscut faptele comise. Astfel: Inculpatul G.C. a declarat la data de 7 august 2012 că în noaptea de 6/7 august 2012 a fost adus în secția Triaj a Spitalului de Psihiatrie Brăila, pacientul D.I.

care era agitat, dar nu a fost necesară imobilizarea sa (contenționarea), iar la internare acesta prezenta un hematom parietal drept. Pe la orele 2,00, în timp ce patrula prin secție, a fost atacat de D.I. cu un scaun, acesta lovindu-l de mai multe ori, cauzându-i leziuni pe cap, pe față și pe brațul stâng. A mai afirmat inculpatul că, încercând să se apere, este posibil să-l fi lovit pe D.I. cu picioarele. A strigat după ajutor, au venit medicul și asistenta de gardă, medicul l-a liniștit pe pacient, însă "D.I. a căzut și se lovea singur de pereții holului, manifestând o stare de agitație violentă [...] într-un final, fără a-l lovi, am reușit să-l imobilizez, legându-l de mâini și de picioare de tăblia patului". După ce i s-a aplicat tratamentul recomandat de medicul de gardă, D.I.

a încercat să se dezlege de mai multe ori pe timpul nopții, motiv pentru care inculpatul l-a legat la loc, însă pe la 5,00 a adormit și până dimineață la 6,30, când a ieșit supraveghetorul din gardă, D.I. nu a mai creat probleme. Pe la orele 10,00 inculpatul a aflat de la inculpata M.L. că pacientul care le crease probleme a decedat. Inculpata M.L. a susținut declarația inițială a inculpatului, arătând că la internarea pacientului D.I. în secția Triaj (orele 23,30) acesta prezenta un hematom parietal drept și avea o stare de agitație, fără a fi însă necesară imobilizarea sa. Pe la orele 2,00 inculpata a auzit zgomot de pași pe holul secției și apoi supraveghetorul a țipat cerând ajutor. Inculpata a chemat medicul de gardă și împreună s-au deplasat în cabinetul "Internări" unde l-au văzut pe supraveghetor căzut la pământ, în timp ce D.I.

îl lovea cu un scaun în cap. Doctorul B.K.Ș. l-a liniștit pe D.I., iar supraveghetorul, ridicându-se de jos, l-a imobilizat pe pacient, care a început să se zbată, a căzut din picioare și s-a lovit singur, de pereții holului, spunând că vrea să plece acasă. Într-un final, supraveghetorul l-a imobilizat la pat pe D.I., iar ea i-a aplicat tratamentul recomandat de doctor. Până la ieșirea sa din tură (orele 7,30) inculpata a aflat de la supraveghetor că D.I. a încercat să se dezlege de mai multe ori, dar supraveghetorul l-a imobilizat de fiecare dată, fără să-l lovească. Inculpatul B.K.Ș. a afirmat inițial că în noaptea de 6/7 august 2012 orele 23,30 a fost adus de la Spitalul de Urgență Brăila - Corp B un pacient însoțit de o asistentă, un ambulanțier și doi pacienți din spitalul respectiv.

Pe "Biletul de trimitere" de la Secția Gastroenterologie scria diagnosticul "stare psihopatoidă, hepatopatie cronică și epilepsie" și se consemna "pacient extrem de agitat, confuz, violent, cu agresivitate, pe care-l transferăm la Psihiatrie". Inculpatul a precizat că a examinat pacientul după plecarea ambulanței, până la momentul respectiv nefăcând nicio consemnare în "Foaia de observație", cu excepția diagnosticului consemnat în "Biletul de trimitere". După plecarea ambulanței inculpatul a examinat pacientul în prezența asistentei de gardă și a completat "Foaia de observație". A mai precizat inculpatul că "Biletul de trimitere" era întocmit sumar, dar acest fapt "este un lucru obișnuit", nefiind prevăzute leziunile constatate de el la examinare și anume "hematom temporal drept și numeroase echimoze la nivelul feței și corpului.

A recomandat tratament fără contenție, întrucât pacientul nu era violent. Pe la orele 2,00 a auzit strigăte de ajutor din sectorul "Supraveghere" și ieșind pe hol l-a văzut pe D.I. dezorientat; l-a chemat pe paznic și i-a spus să-l ajute pe supraveghetor să imobilizeze pacientul respectiv, însă nu a văzut vreo altercație între pacientul D.I. și supraveghetor și nici nu a auzit vreun schimb de replici între ei. Mergând în "Camera de Internări" a găsit-o pe asistenta M.L. și în scurt timp a venit inculpatul G.C. care le-a spus că a fost atacat de D.I. și lovit cu un scaun în cap. Inculpatul nu a cerut detalii cu privire la incidentul respectiv, ci doar a dat dispoziție cu privire la tratamentul ce urma a fi aplicat pacientului și la contenționarea acestuia timp de 2 ore.

S-a retras în camera sa, iar la orele 5,00 asistenta l-a anunțat că pacientul D.I. este din nou agitat, motiv pentru care a recomandat tratament și contenție. Nu cunoaște ce s-a întâmplat în salonul pacientului D.I., dar dimineața la orele 8,00 asistenta care intrase în gardă i-a adus la cunoștință faptul că pacientul avea tensiunea foarte scăzută. Deplasându-se la patul lui D.I., a constatat starea foarte gravă a acestuia, a dispus manevre de resuscitare, a chemat ambulanța, dar D.I. a fost declarat decedat la orele 9,25. Având în vedere declarațiile inculpaților, din care rezulta că la internare, pacientul D.I. prezenta un hematom pariental drept, au fost audiați martorii P.G. (asistent medical pe ambulanța care l-a transportat pe D.I.

la Spitalul de Psihiatrie în noaptea de 6/7 august 2012, orele 23,30), Ț.E. brancardier în Spitalul de Urgență Brăila Corp B, R.I. și B.I. - pacienți ai Spitalului de Urgență Brăila Secția Boli Nutriție, persoane care l-au însoțit pe D.I. în noaptea respectivă la Spitalul de Psihiatrie Brăila și martorul G.P.P. - medic internist la Spitalul Județean de Urgență Brăila, corp B care a fost de gardă în noaptea respectivă și a dispus transferul pacientului D.I. Din declarația martorului G.P.P. a rezultat că, fiind la "Camera de gardă" în noaptea de 6/7 august 2012, a fost anunțat telefonic de o asistentă de la Secția Gastroenterologie că i-a plecat un pacient de pe secție și l-a găsit la Secția Cardiologie agitat și dezorientat, având halucinații vizuale și auditive și solicitând să fie transferat la Spitalul de Psihiatrie.

Doctorul a dispus ca pacientul respectiv să fie adus la "Camera de gardă", iar acesta a venit însoțit de asistentă, de doi pacienți de la "Boli Nutriție" și de un brancardier. Era agitat și a declarat că nu pleacă din spital fără prietenii lui. La examinare, doctorul a constatat că pacientul avea ficatul mărit, însă nu prezenta leziuni pe tegumente sau la cap. Încercând să-i facă o injecție cu "Fenobarbital", D.I. nu a acceptat, devenind violent verbal și solicitând să fie internat la Psihiatrie. Medicul a acceptat solicitarea pacientului de a fi însoțit de brancardier și de martorii R.I. și B.I. până la Spitalul de Psihiatrie. Din declarațiile martorilor P.G., Ț.E., R.I. și B.I. a rezultat că D.I.

nu prezenta niciun fel de leziune vizibilă pe cap sau pe corp la plecarea lui din Spitalul de Urgență corp B, iar pe timpul transportului până la Spitalul de Psihiatrie Brăila acesta nu a fost agitat, ci a comunicat cu toți martorii invitându-i la el acasă "la un șpriț". Având în vedere declarațiile martorilor și constatările preliminare la "Raportul de necropsie" din care rezulta că victima a fost lovită în timp ce se afla în decubit dorsal pe o direcție de la stânga la dreapta și ușor oblic de sus în jos, s-a reținut în sarcina dr. B.K.Ș. că în calitatea sa de medic la Spitalul de Psihiatrie Brăila, a consemnat în fals în "Foaia de observație clinică generală" a pacientului D.I. faptul că acesta la momentul internării prezenta un hematom temporal drept și numeroase echimoze la nivelul feței și corpului, ajutându-l în acest mod pe supraveghetorul G.C.

să ascundă adevărul, îngreunând astfel desfășurarea cercetărilor în cauză. Aducându-se la cunoștința inculpaților G.C. și M.L. constatările preliminare ale Raportului de necropsie și declarațiile martorilor, aceștia au revenit asupra declarațiilor inițiale. Astfel, inculpatul G.C. a recunoscut fapta săvârșită, arătând că la momentul primirii în secția Triaj a Spitalului de Psihiatrie Brăila, inculpatul B.K.Ș. nu l-a examinat pe pacientul D.I., dând doar dispoziție de imobilizare și tratament (injecție cu Diazepam). A mai afirmat inculpatul că la internarea în Spitalul de psihiatrie, victima D.I. nu prezenta niciun fel de hematom sau alte leziuni pe cap sau pe membre. Pe timpul nopții, medicul nu a ridicat contenția pacientului, iar acesta, fiind foarte slab se dezlega singur, cu ușurință, întrucât legăturile erau largi.

Pe la orele 2,00 aflându-se în "Camera de Internări" inculpatul a auzit zgomot de pași pe hol și ieșind să vadă ce se întâmplă, a fost îmbrâncit de D.I. și lovit cu un scaun în cap. La strigătele sale de ajutor, medicul a chemat paznicul, care l-a dezarmat pe D.I. și împreună cu inculpatul, la dispoziția medicului de gardă, l-au imobilizat pe pacient la pat. După recomandarea tratamentului, medicul s-a retras. În jurul orelor 3,00, fiind nervos că fusese lovit cu scaunul în cap, inculpatul a intrat în salonul lui D.I. și l-a lovit cu un baston de cauciuc, deși victima era imobilizată la pat și nu se putea apăra, țipând de durere. Pe la orele 5,00 inculpatul a chemat-o pe asistentă să-i facă o injecție victimei pentru a o calma, întrucât aceasta continua să țipe.

Ulterior D.I. a continuat să țipe din ce în ce mai slab și până la ieșirea din tură a supraveghetorului G.C., a rămas contenționat. Inculpata M.L., după ce i s-au adus la cunoștință aspectele declarate de inculpatul G.C., de martorii audiați în cauză și constatările preliminare ale "Raportului de necropsie", a revenit asupra declarației inițiale, arătând că la internarea în secția Triaj a Spitalului de Psihiatrie (în noaptea de 6/7 august 2012) dr. B.K.Ș. a discutat cu pacientul D.I. pentru a-și da seama de starea acestuia, i-a recomandat să-i facă injecție cu "Diazepam și Haloperidol", iar supraveghetorului i-a spus să-l ducă în salon și să-l imobilizeze. A mai declarat inculpata că deși a stat foarte aproape de pacient, măsurându-i tensiunea arterială, nu a observat ca acesta să prezinte vreun hematom sau leziune pe corp ori pe cap. Până la orele 2,00 supraveghetorul a informat-o că D.I.

s-a dezlegat de mai multe ori, dar l-a legat înapoi. Inculpatul B.K.Ș. a recunoscut mențiunile făcute în foaia de observație în dimineața zilei de 7 august 2012, după decesul victimei D.I., fiindu-i teamă de cercetarea ce urma să fie făcută de organele de poliție și aflându-se sub imperiul unei stări de șoc, negândindu-se la implicațiile gestului său. La interogatoriile luate în fața instanței, inculpații au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, dar cu anumite nuanțări (inculpații B.K.Ș. și M.L.) sau au revenit asupra declarațiilor, cum a făcut inculpatul G.C. Astfel, inculpatul G.C. a susținut că nu menține declarațiile de la urmărirea penală, întrucât nu mai știe ce a făcut după ce a fost agresat de victima D.I.

și că și-a revenit în jurul orei 6 dimineața. Inculpatul G.C. a mai susținut că la ieșirea din schimb, a predat efectiv pacientul, că acesta vorbea și că nu a văzut să aibă vreo afecțiune. Inculpatul B.K.Ș. a arătat că a efectuat consemnările ulterioare în documentele medicale cu scopul de a-și acoperi aria sa de activitate, pe răspunderea sa și în nici un caz să-l favorizeze pe inculpatul G.C. Situația de fapt expusă este însă pe deplin dovedită cu declarațiile inculpaților în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu: procesul-verbal de cercetare la fața locului; procesele-verbale de confruntare a inculpaților; fișele posturilor inculpaților, regulamentul de ordine interioară, declarațiile martorilor: G.P.P., P.G., Ț.E., R.I., B.I., C.C., C.N., T.G., G.D., C.C.

și B.I.; procesele-verbale de conducere în teren și de reconstituire și cu celelalte procese-verbale încheiate de organele de cercetare penală, precum și actele medico-legale referitoare la leziunile și starea sănătății inculpatului G.C., precum și la victima D.I., astfel: Conform Certificatului medico-legal din 8 august 2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Județean Brăila, inculpatul G.C. a suferit leziuni (ca urmare a altercației cu pacientul D.I.) care s-au putut produce prin lovire activă repetată cu și de corpuri dure la data de 7 august 2012, leziuni care au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale (traumatism cranian cu mic hematom ochi stâng prin agresiune). Conform Raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică din 16 septembrie 2012 emis de Institutul Național de Medicină Legală, inculpatul G.C.

prezintă tulburare afectivă organică, având discernământul diminuat în raport cu fapta comisă. Comisia a recomandat aplicarea măsurilor prevăzute de art. 113 C. pen. Raportul medico-legal de necropsie din 8 august 2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Județean Brăila a menținut concluziile constatării preliminare în sensul că "moartea numitului D.I. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv hematoamelor epicraniene confluate și a celor de la nivelul coapselor și regiunii inghinoscrotale stângi.

Leziunile constatate la autopsie s-au putut produce prin contenție (cele de la nivelul axilelor, mâinilor, gleznelor și regiunii toraco-abdominale) și lovire activă cu corp dur de formă alungită la nivelul capului, coapselor și regiunii inghinoscrotale stângi, între aceste ultime leziuni și deces existând legătură directă de cauzalitate, amploarea lor fiind influențată nefavorabil de o hepatopatie cu fenomene de citoliză și de faptul că nu a primit îngrijiri medicale corespunzătoare unui politraumatism de o asemenea gravitate". În completarea Raportului de constatare medico-legală din 22 octombrie 2012 s-a concluzionat că: - "având în vedere caracteristicile obiectului corp delict pus la dispoziție de organele de poliție (baston din cauciuc de culoare neagră, specific agenților de pază), obiect identificat la domiciliul inculpatului G.C.

se apreciază că leziunile traumatice de la nivelul capului și regiunii inghinoscrotale s-au putut produce cu acest obiect; - cu mențiunea că modificările fizico-patologice specifice șocului apar la circa 20 - 30 minute de la o acțiune șocogenă, moartea victimei se putea produce oricând după acest interval de timp; - având în vedere aspectul leziunilor de la nivelul capului și regiunii inghinoscrotale se apreciază că ele sunt expresia unei loviri active repetate și violente care au putut determina suferință fizică. În absența îngrijirilor medicale adecvate suferința victimei s-a accentuat și prelungit în perioada de supraviețuire". Conform "Buletinului de analiză serologică" din 31 august 2012 grupa sanguină a inculpatului G.C.

este 01 Rh pozitiv. Din "Raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică" din 22 august 2012 emis de Inspectoratul de Poliție Județean Galați - Compartimentul "Expertize și constatări științifice" rezultă că pe tricoul victimei D.I. și pe scaunul cu care acesta l-a lovit pe inculpat au fost evidențiate urme de sânge aparținând grupei sanguine 01. În drept, fapta inculpatului G.C., care în calitate de supraveghetor la Spitalul de Psihiatrie Brăila, în timpul serviciului său, care presupunea supravegherea bolnavilor internați, în noaptea de 6/7 august 2012 l-a lovit în mod repetat și cu violență cu un baston de cauciuc pe pacientul D.I.

- bolnav psihic, care era imobilizat la pat fiind legat de mâini, de picioare și de piept, fără nicio posibilitate de a se apăra, determinând suferința fizică a pacientului care s-a accentuat și prelungit în absența îngrijirilor medicale adecvate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra și prin cruzime, faptă prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Faptele inculpatului B.K.Ș., care, în calitatea sa de medic la Spitalul de Psihiatrie Brăila, a consemnat în fals în "Foaia de observație clinică generală" a pacientului D.I.

faptul că acesta, la momentul internării prezenta un hematom temporal drept și numeroase echimoze la nivelul feței și corpului, ajutându-l în acest mod pe supraveghetorul G.C. să ascundă adevărul, îngreunând astfel desfășurarea cercetărilor în cauză și a determinat-o cu intenție pe asistenta medicală C.C. să consemneze fără vinovăție în "Registrul de contenție" aspecte necorespunzătoare adevărului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. și fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele sunt săvârșite în concurs real.

Fapta inculpatei M.L. care în calitate de asistent medical la Spitalul de Psihiatrie Brăila, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului în sensul că nu a respectat obligațiile legale de monitorizare a pacientului D.I. pe timpul contenției și nu a informat și solicitat prezența medicului de gardă la modificările survenite în starea generală a pacientului D.I., iar urmare nerespectării acestor atribuții și neacordării la timp a îngrijirilor medicale adecvate pacientul a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșite de alți funcționari, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. în referire la art. 258 C. pen.

Referitor la solicitarea inculpatului G.C., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. d) raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, instanța a reținut următoarele: Spre deosebire de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte care se săvârșește cu praeterintenție, infracțiunea de omor se săvârșește, sub aspectul laturii subiective, fie cu intenție directă, fie cu intenție indirectă, ținând seama de caracterul vulnerant al instrumentului folosit, zona vitală vizată, intensitatea lovirilor aplicate și repetabilitatea acestora.

În cazul când infractorul acceptă producerea morții victimei, ca rezultat al acțiunii sale, fapta constituie infracțiunea de omor comisă cu intenție indirectă. În speță, producerea morții victimei D.I. nu este doar urmare unei acțiuni praeterintenționate. Împrejurarea că inculpatul G.C. a aplicat victimei D.I., bolnav psihic, care era imobilizat la pat, fiind legat de mâini, de picioare și de piept, fără nici o posibilitate de a se apăra, numeroase lovituri cu un baston de cauciuc, la nivelul capului, al coapselor și al regiunii inghinoscrotale, cu o intensitate deosebită, producându-i leziuni care i-au cauzat decesul, evidențiază faptul că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al acțiunilor sale, și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

În această situație, fapta inculpatului fiind săvârșită cu intenție indirectă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, iar încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare a instanței este corectă. Cu referire la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., reținute în sarcina inculpaților M.L. și respectiv B.K.Ș. (de care aceștia susțin că nu se fac vinovați), instanța a reținut că pot fi săvârșite numai cu intenție (directă sau indirectă), nu și din culpă.

În cauză, faptele inculpatei M.L., de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului, conform normelor legale și interne, vătămând prin aceasta interesele victimei D.I., și ale inculpatului B.K.Ș., de a face consemnări în documentele referitoare la aceeași victimă și îngreunând prin aceasta desfășurarea cercetărilor, chiar dacă nu au urmărit producerea rezultatului faptelor lor, acceptând posibilitatea producerii acestuia, au săvârșit faptele cu intenție indirectă, conform art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen. Săvârșirea infracțiunilor și vinovăția inculpaților fiind dovedite, instanța a dispus condamnarea acestora, ținând cont de criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen.

și de împrejurările referitoare la persoana inculpaților astfel: Inculpatul G.C. are 59 ani, studii medii, este căsătorit și are copii majori, are discernământul diminuat în raport cu fapta comisă, nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o poziție oscilantă privind fapta comisă. Inculpatul B.K.Ș. are 58 ani, este căsătorit, are studii superioare (medic), nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nuanțată referitoare la faptele comise, în sensul că recunoaște săvârșirea infracțiunii de fals, însă cu scopul de a-și acoperi aria sa de activitate și nu pentru a-l favoriza pe inculpatul G.C. Inculpata M.L. are 39 ani, studii medii, este căsătorită, fără antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a relatat modul de desfășurare a faptelor, dar apreciază că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Față de cele expuse, instanța și-a format convingerea că scopul legal al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. se va putea realiza în persoana inculpatului G.C. prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de lege. Dispunând condamnarea, instanța a interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata executată începând cu data de 21 august 2012 până la zi. Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică referitoare la inculpatul G.C., în baza art. 113 C. pen., instanța a dispus obligarea acestuia la tratament medical până la însănătoșire.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a bastonului de cauciuc care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii. Față de inculpații B.K.Ș. și M.L., având în vedere conduita bună a acestora, anterior săvârșirii infracțiunii, aflându-se la primul impact cu legea penală, precum și atitudinea acestora după săvârșirea infracțiunii, constând în prezența constată în fața organelor judiciare, instanța a aplicat și dispozițiile art. 74 lit. a) și c) în referire la art. 76 lit. e) C. pen. privind circumstanțele atenuante.

Având în vedere aspectele de mai sus și împrejurările referitoare la persoana inculpaților, care sunt căsătoriți, au ocupație, studii superioare (inculpatul B.K.Ș.) și post-liceale (inculpata M.L.), instanța a apreciat că scopul legal al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. se va putea realiza în sarcina acestora și prin condamnare la pedeapsa amenzii fără executare efectivă și în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. Hotărând în acest mod, în baza art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și a consecințelor ce decurg din aceasta.

Cu referire la latura civilă, instanța a reținut următoarele: Pentru existența răspunderii delictuale care se desprinde din prevederile art. 1349 C. civ. (în vigoare la data faptelor) pe lângă existența unui prejudiciu și al unei fapte ilicite, trebuie să existe și raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. În cauză, singura faptă generatoare de prejudiciu (decesul victimei D.I. și celelalte cheltuieli adiacente), este fapta comisă de inculpatul G.C. Între faptele săvârșite de inculpații B.K.Ș. și M.L. și prejudiciu, neexistând legături de cauzalitate, aceștia nu pot fi obligați la despăgubiri. Referitor la societățile de asigurare SC A. SA Sucursala Brăila și SC C. SA Sibiu, având în vedere, pe de o parte, clauzele din contractele de asigurare încheiate de aceste societăți și inculpații B.K.Ș.

și M.L., respectiv asigurare obligatorie de răspundere civilă profesională, nu și pentru prejudicii produse prin fapte săvârșite cu intenție, iar pe de altă parte, aspectele menționate mai sus, în sensul că inculpații menționați nu pot fi obligați la despăgubiri, pe cale de consecință, nici societățile de asigurare nu pot fi obligate.

În ceea ce privește pe societatea de asigurare SC O. SA, potrivit prevederilor art. 3.1 lit. b), pct. iii din condițiile specifice 13.02.01W.001.0.1, anexă la polița de asigurare, încheiată cu Spitalul de Psihiatrie Brăila, printre alte riscuri, sunt acoperite și "daune cauzate de personalul medical angajat și pentru care asigurătorul răspunde civil, conform legii, în solidar cu respectivul personal medical". Cum partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila răspunde pentru fapta inculpatului G.C., în baza unui raport de prepușenie, potrivit prevederilor art. 1373 C. civ., iar între aceasta și SC O. SA este încheiat contractul de asigurare menționat mai sus, aceasta din urmă a fost obligată la plata despăgubirilor stabilite.

Referitor la despăgubirile civile, dacă cu privire la suma solicitată de Serviciul de Ambulanță Județean Brăila nu sunt probleme, aceasta fiind justificată cu decontul atașat la adresa de constituire de parte civilă, unele discuții sunt necesare cu privire la despăgubirile solicitate de partea civilă A.A., mama victimei D.I. Sub acest aspect, în declarația dată în fața instanței, A.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 600.000 RON despăgubiri pentru daune morale și 50.000 RON pentru daune materiale, reprezentând cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare. Referitor la despăgubirile pentru daune morale, la stabilirea sumelor ce trebuie acordate cu acest titlu, instanța a avut în vedere ca prin aceasta să se realizeze o justă reparație în raport cu suferința și prejudiciul creat, în acest sens ținându-se cont însă că aceste sume au un caracter reparatoriu de dezdăunare și nu de îmbogățire nejustificată.

Referitor la despăgubirile materiale, deși partea civilă a depus documente justificative în valoare de sub 300 RON, din care rezultă plata unor taxe (loc de veci, înhumare-deshumare, întreținere etc.), la stabilirea sumelor ce au fost acordate, instanța a ținut cont că în astfel de situații, potrivit ritualului, este de notorietate că se cheltuiesc sume mult mai mari. Împotriva Sentinței penale nr. 72 din 24 mai 2013 a Tribunalului Brăila au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatul G.C., partea civilă A.A., partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila și asigurătorul O. În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat soluția instanței de fond sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate inculpaților B.K.Ș.

și M.L. S-a arătat în recursul formulat că în mod nejustificat instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante față de inculpatul B.K.Ș. și inculpata M.L. cu consecința reducerii minimului special al pedepsei și a aplicării față de aceștia a unei amenzi penale. Se arată că instanța a reținut față de aceștia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. constând în conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii în sensul că se află la primul impact cu legea penală, precum și cele prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. referitoare la conduita lor după săvârșirea infracțiunii în sensul prezenței constante în fața organelor judiciare.

În ce privește circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., așa cum s-a arătat și în practica judiciară, lipsa antecedentelor penale nu poate fi reținută în mod automat ca circumstanță atenuantă atâta timp cât nu este coroborată cu alte elemente de fapt și cu atât mai mult cu cât inculpații au avut o atitudine nesinceră sau parțial sinceră în cursul procesului penal, făcând dificilă aflarea adevărului atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată.

În ce privește reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în atitudinea celor două cadre medicale după săvârșirea infracțiunii, în sensul că aceștia s-au prezentat în fața organelor judiciare în mod constant, se apreciază că această împrejurare poate să fie apreciată ca și circumstanță atenuantă în măsura în care aceste împrejurări denotă că inculpații încearcă să-și schimbe atitudine, să-și dea seama de fapta comisă și de consecințele ei și că vor să ajute organele judiciare la aflarea adevărului și la înfăptuirea actului de justiție. Având în vedere atitudinea celor doi inculpați după săvârșirea faptei se apreciază că reținerea celor două circumstanțe atenuante este nejustificată.

Se arată de asemenea că deși s-au reținut circumstanțe atenuante nejustificat, continuând operațiunea de individualizare a pedepsei, a aplicat acestora câte o amendă penală considerând că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia. Se apreciază că scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi atins prin aplicarea unei amenzi penale cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Ca atare, avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite, funcțiile pe care cei doi inculpați le ocupau la data respectivă în Spitalul de Psihiatrie Brăila, responsabilitatea, ordinele și regulamentele pe care aceștia trebuiau să le respecte și pe care le-au încălcat, atitudinea oscilantă față de responsabilitățile pe care le aveau, impun a nu se reține cel puțin circumstanța atenuantă prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Se solicită condamnarea lor la o pedeapsă și în cazul reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., urmând a se stabili un cuantum sub limita prevăzută de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru ambii inculpați. În apelul formulat inculpatul G.C., prin apărător ales, a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Sub aspectul laturii penale a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa în disp. art. 183 C. pen. și reindividualizarea pedepsei, între aceste noi limite. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, urmând a se avea în vedere starea sa de sănătate (psihică) și circumstanțele sale personale.

Sub aspectul laturii civile a criticat hotărârea instanței de fond arătând că daunele morale acordate părții civile A.A. sunt nejustificat de mari, iar despăgubirile materiale nu au fost dovedite cu acte până la concurența sumei de 5.000 RON ci doar până la concurența sumei de 300 RON. S-a arătat în cuprinsul motivelor de apel că pornind de la definiția dată de C. pen., această infracțiune se poate reține dacă una dintre faptele prev. la art. 180 - 182 C. pen. a avut ca urmare moartea victimei. Caracteristică acestei infracțiuni este praeterintenția, respectiv făptuitorul nu urmărește și nici nu acceptă posibilitatea producerea morții victimei. În speță, inculpatul a acționat cu intenție depășită dar sub imperiul unui puternic șoc emoțional datorat afecțiunilor psihiatrice de care suferă, declanșate în urma lovirii repetate cu un scaun metalic în zona capului.

Intenția inculpatului nu a fost nici un moment de a ucide victima, acesta fiind o persoană responsabilă, până în acel moment neavând nicio abatere, nici un fel de confruntare cu legea penală. Așa cum s-a arătat în fața instanței de fond, inculpatul în anul 2007 a suferit un șoc emoțional ca urmare a unui dosar penal, având ca obiect disp. art. 197 C. pen., în care mama sa a avut calitatea de parte vătămată. Inculpatul a fost diagnosticat cu sindrom convulsiv și atac de panică moment din care urmează un tratament cu anticonvulsivante. Tratamentul inculpatului are menirea să atenueze eventualele ieșiri și porniri cauzate de afecțiunea de care suferă. Din concluziile raportului de expertiză psihiatrică a rezultat că inculpatul a fost diagnosticat cu tulburare afectivă organică și s-a constatat că a avut discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Ulterior în completarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică s-a arătat că traumatismul suferit de pacient ar fi putut fi perceput de acesta ca o situație de stres și a reacționat disproporționat raportat la capacitatea sa de a se autostăpâni, labilitatea sa emoțională. A solicitat instanței de control judiciar a observa că în concluziile certificatului medico-legal eliberat inculpatului se constată că acesta prezenta leziuni ce s-ar fi putut produce prin loviri active, repetate cu corpuri dure. Coroborând concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică cu cele ale certificatului medico-legal se poate concluziona că inculpatul a suferit aceste agresiuni din partea victimei D.I., și-a pierdut stăpânirea de sine pe fondul acțiunii de care suferă și a acționat sub impulsul momentului.

Așa cum a arătat în înscrisurile depuse la dosar atacul de panică se intensifică senzațiile de teamă, iar partea irațională a creierului gestionează astfel de situații. De aceea este lesne de înțeles de ce a acționat inculpatul în această manieră fiind sub imperiul unei puternice senzații de frică, panică, reacția acestuia fiind de apărare. Analizând latura obiectivă a cauzei, prin prisma elementului material se va observa că acțiunea nu diferă de cele prev. de art. 180 - 182, sub aspectul modalității de comitere și raportat la legătura de cauzalitate și urmările cauzei consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. Se solicită astfel, ca în temeiul disp.

art. 334 C. proc. pen. să se dispună schimbarea încadrării juridice din fapta dedusă judecății (omor deosebit de grav) în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte). Al doilea motiv de apel se referă la faptul că pedeapsa aplicată este excesivă în raport cu modalitatea de comitere și circumstanțele personale ale inculpatului. Urmează a se constata că la dosar există o serie de ambiguități atât în ceea ce privește declarațiile martorilor, cât și în ceea ce privește celelalte elemente ce conturează această infracțiune. Declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și ale inculpaților sunt contradictorii în sensul că medicul de gardă declară că victima în momentul internării în spital prezenta echimoze la nivelul capului dar cu toate acestea nu a fost examinată în momentul în care a fost transferat de la Spitalul nr. 3 pentru a se constata dacă acele leziuni îi puteau pune în pericol viața.

De asemenea, în lipsa examenului corporal nu s-a putut constata dacă victima prezenta pe corp și alte leziuni în raport cu cele de la nivelul capului. Asistenta M.L. a declarat că victima era agitată la momentul transferului și relatează cum că o persoană din cadrul personalului Spitalului nr. 3 ar fi relatat un incident în sensul că victima ar fi încercat să strângă de gât o asistentă de pe ambulanță. Angajații Spitalului nr. 3 ce au fost audiați după producerea acelui incident au negat faptul că victima a fost violentă sau că ar fi încercat să le agreseze o colegă de teama de a-și pierde slujbele. Aceste ambiguități nu pot forma convingerea instanței că inculpatul este singurul responsabil pentru comiterea acestei infracțiuni.

Referitor la incidentul petrecut la Spitalul de Psihiatrie există unele aspecte ce ridică semne de întrebare. Astfel, observând planul de amplasament al secției în care s-a petrecut evenimentul, se poate constata că încăperile sunt foarte apropiate unele de altele, fiind situate doar la câțiva metri . Este surprinzător faptul că atunci când inculpatul, lovit fiind de victimă, în momentul în care țipat, medicul și asistenta de gardă au venit să-i acorde primul ajutor deoarece acesta a fost pansat, iar în momentul în care se presupune că inculpatul ar fi agresat victima, aceștia nu au mai revenit. Din declarațiile martorilor audiați în cauză, pacienți ai Spitalului de Psihiatrie, a căror declarații solicită a fi raportate la împrejurarea că nu se cunoștea dacă aceștia aveau sau nu discernământ la momentul audierii, dar și ale paznicului se constată că victima ar fi țipat în jur de 30 minute - o oră.

Paznicul a arătat că din ghereta de la poarta spitalului, acolo unde se afla, a auzit strigătele victimei deși atât ferestrele, cât și ușa sunt din termopan, astfel încât zgomotul putea fi atenuat. Medicul și asistenta în condițiile în care erau responsabili pentru ceea ce se întâmplă pe tura lor nu au fost atrași de acele zgomote puternice. Aceste aspecte sunt întărite și de concluziile scrise ale apelantului parte responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie, prin consilier juridic care menționează că în cadrul spitalului funcționează conform structurii organizatorice o cameră de gardă pe lângă care sunt arondate trei saloane, ce se află în aceeași locație. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului a solicitat a se reține că inculpatul a lucrat ca paznic la Spitalul de Psihiatrie din anul 1993 și până în februarie 2008, când postul s-a desființat fiind angajată o firmă de securitate.

Ulterior, la scurt timp a fost reangajat, dar în funcția de supraveghetor. În acest interval de timp, 1993 - 2012, a avut un comportament ireproșabil. Acesta nu are antecedente penale, în 2007 a fost diagnosticat cu acel sindrom convulsiv și atac de panică urmând în continuare tratament ce are menirea să-i atenueze eventualele reacții, ieși