ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3389/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28/S din 19 aprilie 2013 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul A.D. a fost condamnat la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective de stat, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața și integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul A.D.

urmând să execute 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective de stat, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului A.D. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată mai sus perioada reținerii din data de 08 februarie 2013 și perioada arestului preventiv din data de 09 februarie 2013 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical prin rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor de referință tip ADN, în scopul prelucrării acestora și determinării profilului genetic pentru a fi introdus în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. În baza art. 1357 și urm. C. civ. coroborat cu art. 14 și urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile M.Ș. prin reprezentanți legali M.G. și M.Ș.G. suma de 10.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume la data plății, cu titlu de daune morale și suma de 1411 RON cu titlu de despăgubiri civile, fiind respinse celelalte pretenții.

În baza art. 1357 și urm. C. civ. coroborat cu art. 14 și urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Clinic de Copii Brașov suma de 3822,36 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale pentru partea civilă M.Ș. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă M.Ș. a obiectelor de vestimentație ridicate la data de 08 februarie 2013, conform procesului verbal de ridicare, respectiv o bluză de culoare crem cu glugă cu emblema „P.J." și fular de culoare gri. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.D. a unui briceag corp delict. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 08 februarie 2013, partea civilă M.Ș., în vârstă de 16 ani, se afla în Gara Brașov, la linia nr. 1, dorind să ia trenul personal spre localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Zărnești. Partea civilă a arătat în declarația sa că l-a observat la un moment dat pe inculpat, pe care nu îl cunoștea dinainte, arătând că acesta o fixa cu privirea. în continuare, partea civilă a arătat că nu i-a spus nimic inculpatului și s-a deplasat în zona în care stăteau și restul oamenilor care așteptau trenul. Nu după mult timp, inculpatul a atacat-o pe partea civilă cu un cuțit, din spate.

Astfel, partea civilă a declarat „Nu după mult timp, acel cioban din spatele meu m-a prins cu mâna stângă de gât, iar cu mâna dreaptă în care avea un cuțit, briceag, nu rețin exact, mi l-a pus la gât fără a-mi spune nimic". Partea civilă purta în jurul gâtului un șal gros, astfel că a fost protejată, în mare măsură, de agresiunea la care a fost supusă de inculpat, însă, când acesta a mișcat briceagul, i-a produs părții civile o tăietură superficială la gât. În acest moment, partea civilă s-a întors și a încercat să se apere împotriva agresiunii inculpatului cu mâinile și a fost tăiată de acesta la ambele mâini, fîindu-i tăiate tendoanele. În final, inculpatul i-a aplicat o lovitură părții civile cu cuțitul pe care îl avea în mână în zona facială temporală dreaptă.

În ajutorul părții civile au intervenit oamenii aflați pe peron și un polițist de la poliția feroviară, inculpatul fiind în cele din urmă imobilizat. Astfel, din declarația martorului C.D.E., a rezultat că, fiind de serviciu în data de 08 februarie 2013, ca impiegat de mișcare în Gara Brașov, a auzit în mulțimea de oameni care așteptau trenul care mergea la Zărnești un țipăt și a observat o persoană care trăgea din mulțimea de oameni care așteptau trenul o altă persoană spre linia 1. Martorul a arătat că a luat măsurile necesare pentru a opri trenul care se apropia către peron și l-a observat pe agentul de la postul de poliție care se îndrepta spre inculpat. Inculpatul a fost culcat la pământ și încătușat și a observat că victima era plină de sânge, iar când a fost dusă ulterior în birou pentru acordarea primului ajutor de către echipajul SMURD, a observat leziunile ce i-au fost produse victimei la nivelul ambelor mâini și la nivelul urechii drepte.

Agresiunea săvârșită de inculpatul A.D. asupra părții civile M.Ș. a fost văzută și de celelalte persoane care așteptau trenul pe peron, respectiv de martorii N.A.C., V.A.F., L.G. Astfel, din declarațiile acestor martori a rezultat că inculpatul a dat dovadă de un comportament suspect întrucât, până în momentul agresiunii, s-a plimbat pe peron ca și cum încerca să-și aleagă victima. Inculpatul a sărit în spatele victimei având un cuțit în mână sau briceag și a înjunghiat-o în zona dreaptă a feței, sub ureche și a târât-o spre șina de cale ferată, martorul N. declarând că inculpatul a avut intenția de a-și pune capăt zilelor atât lui, cât și victimei. Martorul a declarat că i-a aplicat o lovitură inculpatului cu piciorul și a reușit să o tragă pe partea civilă care sângera abundent.

În acel moment, mai mulți bărbați de pe peron și polițistul de la poliția feroviară au intervenit în încercarea de a-l imobiliza pe inculpat, dar acesta s-a dovedit recalcitrant, răspunzând cu o lovitură de cuțit asupra polițistului. Declarațiile martorilor arătați mai sus s-au coroborat și cu declarațiile martorilor B.V.F. și H.D.G., care erau mecanicul de locomotivă, respectiv șeful de tren de pe ruta Brașov - Zărnești, care se apropia de peronul 1, unde s-a produs agresiunea. Din declarațiile acestor martori a rezultat că, la data incidentului, pe peron s-a creat o busculadă creată de oameni și l-au văzut pe polițist, pe care l-au recunoscut după vesta reflectorizantă, care încerca să imobilizeze un cetățean.

Martorul H.D.G. a observat pe peron o fată tânără ce avea urme de sânge pe obrazul drept și pe mâini. Văzând cele întâmplate, martorul a arătat că a apelat serviciul de urgență 112. Partea civilă a primit îngrijiri medicale și a fost transportată ulterior la spital. Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 12 februarie 2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Brașov, partea civilă a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 08 februarie 2013 prin lovirea cu corp tăietor înțepător (cuțit sau briceag). Prima leziune traumatică produsă a fost cea preauriculară dreaptă cu poziția victimei lateral dreaptă față de agresor, intensitatea lovirii fiind mare raportat la profunzimea plăgii, cu interesare de multiple formațiuni anatomice.

Restul leziunilor traumatice, respectiv cele de la nivelul mâinilor, s-a arătat că sunt leziuni de apărare, cu poziție victimă-agresor față în față, victima din instinct de apărare punând mâna pe lama obiectului tăietor înțepător, existând un minim de două lovituri din partea agresorului, având în vedere interesarea ambelor mâini. Intensitatea lovirilor a fost mare raportat la gravitatea leziunilor mâinilor, cu secțiuni complete de tendoane ale mâinilor. S-a arătat în raport că între leziunile traumatice suferite și agresiunea produsă la data de 08 februarie 2013 există legătură de cauzalitate directă, iar leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viața victimei.

S-a apreciat că numărul zilelor de îngrijiri medicale este estimat la 70-80, având în vedere gravitatea leziunilor suferite, cu secțiune parțială de nerv facial drept și secțiuni de tendoane la nivelul degetelor mâinilor și s-a apreciat că o eventuală infirmitate fizică permanentă se va putea stabili după circa 6 luni de la producerea leziunilor traumatice, prin reexaminare. Potrivit datelor furnizate de Spitalul Clinic de Copii Brașov, partea civilă M.Ș.

a fost spitalizată în mai multe etape astfel, în perioada 08 februarie 2013 - 14 februarie 2013, în cadrul compartimentului de chirurgie plastică cu diagnosticul plagă prin tăiere, regiuni temporozigomatică dreaptă, mâna dreaptă cu secțiune flexor profund, plagă prin tăiere față palmară, deget III, IV, mâna stângă cu secțiune de flexor profund deget IV, pareză hemifacială dreapta, apoi în perioada 20 februarie 2013 - 04 martie 2013, la secția de psihiatrie pediatrică cu diagnosticul de „pareză facială periferică dreaptă posttraumatică după agresiune fizică, plăgi tăiate la ambele brațe" și în perioada 26 martie 2013 - 04 aprilie 2013 la aceeași secție, cu același diagnostic. Reținând vinovăția inculpatului, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedepsele arătate mai sus, ținând cont de dispozițiile art. 72 C. pen., de dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., precum și de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei ca urmare a recunoașterii vinovăției și soluționării cauzei conform procedurii speciale reglementate de acest text. Sub aspectul laturii civile, tribunalul a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100 000 euro daune morale și suma de 10.000 euro daune materiale. Din actele și lucrările dosarului a rezultat că partea civilă a fost supusă urmare a faptelor inculpatului unor suferințe fizice și psihice deosebite, aceasta fiind spitalizată în mai multe etape, fiind supusă unei intervenții chirurgicale și unor tratamente prelungite. Numărul de zile de îngrijiri medicale s-a modificat în mod substanțial crescând de la 40-45 zile la 70-80 zile îngrijiri medicale, iar în concluziile expertizei întocmite se menționează că o eventuală infirmitate fizică permanentă se va putea stabili după circa 6 luni de la producerea leziunilor traumatice, prin reexaminare.

Pentru toate acestea, s-a apreciat că inculpatul trebuie să fie obligat la o reparație echitabilă care nu este de natură să înlăture aceste suferințe, ci doar să le atenueze, pe cale de consecință s-a apreciat că cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale este întemeiată în parte, inculpatul urmând a fi obligat în baza art. 1357 și urm. C. civ. coroborat cu art. 14 și urm. C. proc. pen. să plătească părții civile suma de 10.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume la data plății cu titlu de daune morale și s-au respins restul pretențiilor formulate cu titlu de daune morale.

În ceea ce privește despăgubirile materiale, solicitate de partea civilă prin reprezentanți legali, instanța a reținut faptul că acestea au fost justificate prin chitanțele privind contravaloarea carburantului consumat cu ocazia drumurilor efectuate între localitatea de domiciliu Zărnești și localitatea Brașov, unde partea civilă a fost spitalizată, precum și chitanțele privind unele proceduri medicale, dar și cheltuieli privind achiziționarea unor bunuri de consum, în special alimente. În ceea ce privește contravaloarea procedurilor medicale, medicamente și contravaloare spitalizare pentru M.G., inculpatul a fost obligat în totalitate la plata acestora.

În ceea ce privește contravaloarea carburantului, instanța a avut în vedere chitanțele depuse, fiind înlăturate cele care se repetă în aceeași zi (la calcul au fost au fost avute în vedere chitanțele de 150 RON pentru 31 martie 2013, 100 RON pentru 30 martie 2013, 100 pentru 17 februarie 2013, 200 pentru 26 februarie 2013, 112 RON pentru 14 martie 2013, 50 RON pentru 04 aprilie 2013, 100 RON pentru 13 martie 2013, 100 RON pentru 04 martie 2013, 100 RON pentru 28 februarie 2013, 199 RON pentru 17 martie 2013, 100 RON pentru 25 martie 2013, 100 RON pentru 29 martie 2013). În ceea ce privește cheltuielile legate de achiziționarea unor bunuri de consum, în special alimente, instanța nu le-a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor materiale, apreciind că acestea nu pot avea o astfel de natură.

Pentru aceste considerente, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.411 RON cu titlu de despăgubiri civile și s-au respins restul pretențiilor. În baza art. 1357 și urm. C. civ. coroborat cu art. 14 și urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Clinic de Copii Brașov suma de 3.822,36 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale pentru partea civilă M.Ș., conform fișei detaliate depuse la dosar de Spitalul Clinic de Copii și anexelor la aceasta. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie Brașov - solicitând desființarea sentinței apelate și, rejudecând cauza, să se dispună majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, față de gravitatea faptei săvârșite de către acesta, într-un loc public, respectiv pe peronul gării din mun.

Brașov, atacând fără nici un motiv cu cuțitul o adolescentă, punând în pericol viața și integritatea corporală a acesteia, precum și față de persoana inculpatului, care nu se află la primul contact cu legea penală, fiind recidivist postexecutoriu - și, respectiv, inculpatul - solicitând desființarea sentinței apelate și, rejudecând cauza, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere că a recunoscut fapta săvârșită, prevalându-se de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 68/AP din 14 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie Brașov împotriva sentinței penale nr. 28/S din 19 aprilie 2013 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, care a fost desființată, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și, rejudecându-se cauza, în aceste limite: A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de la 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a), b), d) și e) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a), b), d) și e) C. pen. Au fost menținute dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II – a), b), d) și e) C. pen., constând în „dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice", „dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice", „drepturile părintești" și „dreptul de a fi tutore sau curator". În baza art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului, începând cu data de 19 aprilie 2013 până la 14 iunie 2013 și s-a menținut starea de arest a acestuia. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.D. A fost obligat inculpatul să plătească statului 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Curtea de Apel Brașov, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., dar în limitele prevăzute de art. 371 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că apelul declarat de parchet este fondat, cel declarat de inculpat fiind neîntemeiat. Astfel, s-a constatat că instanța de fond, în baza probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală, față de recunoașterea vinovăției, acestuia fiindu-i aplicate dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. În raport de gravitatea faptelor, de modalitatea și împrejurările în care acestea au fost comise, de persoana inculpatului, care are antecedente penale, instanța de apel a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului de a încerca să suprime viața unei adolescente, în vârstă de 16 ani, aflată pe peronul gării din mun. Brașov, așteptând trenul pentru a se întoarce în localitatea de domiciliu, este foarte gravă, fiind avut în vedere că, deși inculpatul nu o cunoștea pe victimă, acesta, fără niciun motiv, a atacat-o cu cuțitul din spate, numai faptul că minora avea la gât un șal gros făcând ca agresiunea la care a fost supusă de inculpat să nu aibă consecințe mai grave, respectiv suprimarea vieții, acesta aplicându-i victimei numai o tăietură superficială la gât, reținându-se, însă, că din punct de vedere al locului unde s-a produs lovitura, aceasta putea determina moartea victimei, fiind o zonă vitală corpului.

S-a reținut, de asemenea, că partea civilă, cu mult curaj, s-a întors și a încercat să se apere de agresiunea inculpatului cu mâinile, dar a fost tăiată de acesta cu cuțitul, la ambele mâini, fiindu-i tăiate tendoanele și, chiar dacă partea civilă a încercat să se apere, totuși inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu cuțitul pe care-l avea în mână în zona facială temporală dreaptă, numai intervenția oamenilor aflați pe peronul gării și a unui polițist, care l-au imobilizat pe inculpat, făcând ca urmările faptei inculpatului să nu fie mai grave. Prin urmare, s-a apreciat că fapta inculpatului este de o gravitate deosebită, având în vedere momentul și locul desfășurării activității infracționale, în timpul zilei, într-un loc public, intens circulat, pe peronul gării din mun.

Brașov și asupra unei persoane necunoscute, tinere, aflată în perioada de formare pentru viață. S-a reținut că impactul agresiunii inculpatului asupra minorei în vârstă de 16 ani este major, având repercusiuni asupra dezvoltării ulterioare a acesteia, pe o perioadă îndelungată de timp aceasta având sentimentul de nesiguranță în raport cu persoanele din jurul său, fără a minimaliza și urmările fizice, posibil ireversibile, pe care aceasta le va avea după contactul violent cu inculpatul.

A fost avută în vedere și activitatea infracțională anterioară a inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, în trecut fiind condamnat pentru mai multe infracțiuni de furt, iar ultima, care de fapt atrage starea de recidivă, este cea de vătămare corporală gravă, punând în pericol sănătatea și integritatea corporală a persoanei, culminând cu fapta reprobabilă și abominabilă care face obiectul prezentului dosar și prin care s-a pus în pericol viața și integritatea corporală a persoanei, motive pentru care apelul inculpatului a fost apreciat ca fiind nefundat, nefiind justificată reducerea cuantumului pedepsei rezultante, ci, din contră, pedeapsa aplicată de prima instanță a fost apreciată ca fiind neîndestulătoare.

Astfel, s-a reținut că, deși inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, b), d) și e) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d) și i) C. pen., este neîndestulătoare și se impune a fi majorată la maximul special prevăzut de legea penală. Având în vedere starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., potrivit art. 39 alin. (4) C. pen., s-a majorat pedeapsa inculpatului la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, b), d) și e) C. pen.

Pedeapsa principală de 10 ani s-a aplicat de la început, având în vedere starea de recidivă, adăugându-se la maximul special al pedepsei un spor, fără ca aplicarea pedepsei să fie realizată în două etape. Menținându-se dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, b), d) și e) C. pen. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.D. Pe calea motivelor scrise de recurs, transmise la dosar la data de 1 noiembrie 2013, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., criticile formulate vizând reducerea pedepsei aplicate de instanța de apel, care a fost apreciată ca fiind prea aspră sub aspectul cuantumului. Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a susținut motivele scrise de recurs, astfel cum au fost formulate. Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ) că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov - secția penală și pentru cauze cu minori la data de 14 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul în scris la data de 1 noiembrie 2013 și oral în ziua judecății, încălcându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că recurentul inculpat a dezvoltat critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. În acest sens, se reține, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, recurentul inculpat a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, considerată prea mare în raport cu circumstanțele sale personale, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 8 februarie 2013 la 4 noiembrie 2013. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 68/AP din 14 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 8 februarie 2013 la 4 noiembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2013.