ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3389/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3389/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28/S din

19 aprilie 2013 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, în baza art. 20

C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d), i) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul

A.D. a fost condamnat la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e)

C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

de stat, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,

drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2 ani,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat

la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port

fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața și integritatea

corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului,

pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate

sau confecționate anume pentru tăiere.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus aplicate în pedeapsa

cea mai grea, inculpatul A.D. urmând să execute 7 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e)

C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

de stat, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,

drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 357

alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului

A.D. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată mai sus perioada reținerii din data de

08 februarie 2013 și perioada arestului preventiv din data de 09 februarie 2013

până la zi.

În baza art. 350

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 113

C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical prin rețeaua sanitară a

Administrației Naționale a Penitenciarelor.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor de referință

tip ADN, în scopul prelucrării acestora și determinării profilului genetic pentru

a fi introdus în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 1357

și urm. C. civ. coroborat cu art. 14 și urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat

să plătească părții civile M.Ș. prin reprezentanți legali M.G. și M.Ș.G. suma de

10.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume la data plății, cu titlu de

daune morale și suma de 1411 RON cu titlu de despăgubiri civile, fiind respinse

celelalte pretenții.

În baza art. 1357

și urm. C. civ. coroborat cu art. 14 și urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat

să plătească Spitalului Clinic de Copii Brașov suma de 3822,36 RON, reprezentând

contravaloarea serviciilor medicale pentru partea civilă M.Ș.

În baza art. 109

alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă M.Ș. a obiectelor

de vestimentație ridicate la data de 08 februarie 2013, conform procesului verbal

de ridicare, respectiv o bluză de culoare crem cu glugă cu emblema „P.J." și

fular de culoare gri.

În baza art. 118

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.D. a unui briceag

corp delict.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 08 februarie 2013, partea

civilă M.Ș., în vârstă de 16 ani, se afla în Gara Brașov, la linia nr. 1, dorind

să ia trenul personal spre localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Zărnești.

Partea civilă a arătat în declarația sa că l-a observat la un moment dat pe inculpat,

pe care nu îl cunoștea dinainte, arătând că acesta o fixa cu privirea. în continuare,

partea civilă a arătat că nu i-a spus nimic inculpatului și s-a deplasat în zona

în care stăteau și restul oamenilor care așteptau trenul. Nu după mult timp, inculpatul

a atacat-o pe partea civilă cu un cuțit, din spate. Astfel, partea civilă a declarat

„Nu după mult timp, acel cioban din spatele meu m-a prins cu mâna stângă de gât,

iar cu mâna dreaptă în care avea un cuțit, briceag, nu rețin exact, mi l-a pus la

gât fără a-mi spune nimic".

Partea civilă

purta în jurul gâtului un șal gros, astfel că a fost protejată, în mare măsură,

de agresiunea la care a fost supusă de inculpat, însă, când acesta a mișcat briceagul,

i-a produs părții civile o tăietură superficială la gât. În acest moment, partea

civilă s-a întors și a încercat să se apere împotriva agresiunii inculpatului cu

mâinile și a fost tăiată de acesta la ambele mâini, fîindu-i tăiate tendoanele.

În final, inculpatul

i-a aplicat o lovitură părții civile cu cuțitul pe care îl avea în mână în zona

facială temporală dreaptă. În ajutorul părții civile au intervenit oamenii aflați

pe peron și un polițist de la poliția feroviară, inculpatul fiind în cele din urmă

imobilizat.

Astfel, din declarația

martorului C.D.E., a rezultat că, fiind de serviciu în data de 08 februarie 2013,

ca impiegat de mișcare în Gara Brașov, a auzit în mulțimea de oameni care așteptau

trenul care mergea la Zărnești un țipăt și a observat o persoană care trăgea din

mulțimea de oameni care așteptau trenul o altă persoană spre linia 1. Martorul a

arătat că a luat măsurile necesare pentru a opri trenul care se apropia către peron

și l-a observat pe agentul de la postul de poliție care se îndrepta spre inculpat.

Inculpatul a fost culcat la pământ și încătușat și a observat că victima era plină

de sânge, iar când a fost dusă ulterior în birou pentru acordarea primului ajutor

de către echipajul SMURD, a observat leziunile ce i-au fost produse victimei la

nivelul ambelor mâini și la nivelul urechii drepte.

Agresiunea săvârșită

de inculpatul A.D. asupra părții civile M.Ș. a fost văzută și de celelalte persoane

care așteptau trenul pe peron, respectiv de martorii N.A.C., V.A.F., L.G. Astfel,

din declarațiile acestor martori a rezultat că inculpatul a dat dovadă de un comportament

suspect întrucât, până în momentul agresiunii, s-a plimbat pe peron ca și cum încerca

să-și aleagă victima. Inculpatul a sărit în spatele victimei având un cuțit în mână

sau briceag și a înjunghiat-o în zona dreaptă a feței, sub ureche și a târât-o spre

șina de cale ferată, martorul N. declarând că inculpatul a avut intenția de a-și

pune capăt zilelor atât lui, cât și victimei. Martorul a declarat că i-a aplicat

o lovitură inculpatului cu piciorul și a reușit să o tragă pe partea civilă care

sângera abundent. În acel moment, mai mulți bărbați de pe peron și polițistul de

la poliția feroviară au intervenit în încercarea de a-l imobiliza pe inculpat, dar

acesta s-a dovedit recalcitrant, răspunzând cu o lovitură de cuțit asupra polițistului.

Declarațiile martorilor

arătați mai sus s-au coroborat și cu declarațiile martorilor B.V.F. și H.D.G., care

erau mecanicul de locomotivă, respectiv șeful de tren de pe ruta Brașov - Zărnești,

care se apropia de peronul 1, unde s-a produs agresiunea. Din declarațiile acestor

martori a rezultat că, la data incidentului, pe peron s-a creat o busculadă creată

de oameni și l-au văzut pe polițist, pe care l-au recunoscut după vesta reflectorizantă,

care încerca să imobilizeze un cetățean. Martorul H.D.G. a observat pe peron o fată

tânără ce avea urme de sânge pe obrazul drept și pe mâini. Văzând cele întâmplate,

martorul a arătat că a apelat serviciul de urgență 112.

Partea civilă

a primit îngrijiri medicale și a fost transportată ulterior la spital. Potrivit

raportului de expertiză medico-legală din 12 februarie 2013 întocmit de Serviciul

de Medicină Legală Brașov, partea civilă a prezentat leziuni traumatice care s-au

putut produce la data de 08 februarie 2013 prin lovirea cu corp tăietor înțepător

(cuțit sau briceag).

Prima leziune

traumatică produsă a fost cea preauriculară dreaptă cu poziția victimei lateral

dreaptă față de agresor, intensitatea lovirii fiind mare raportat la profunzimea

plăgii, cu interesare de multiple formațiuni anatomice.

Restul leziunilor

traumatice, respectiv cele de la nivelul mâinilor, s-a arătat că sunt leziuni de

apărare, cu poziție victimă-agresor față în față, victima din instinct de apărare

punând mâna pe lama obiectului tăietor înțepător, existând un minim de două lovituri

din partea agresorului, având în vedere interesarea ambelor mâini. Intensitatea

lovirilor a fost mare raportat la gravitatea leziunilor mâinilor, cu secțiuni complete

de tendoane ale mâinilor. S-a arătat în raport că între leziunile traumatice suferite

și agresiunea produsă la data de 08 februarie 2013 există legătură de cauzalitate

directă, iar leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viața victimei. S-a apreciat

că numărul zilelor de îngrijiri medicale este estimat la 70-80, având în vedere

gravitatea leziunilor suferite, cu secțiune parțială de nerv facial drept și secțiuni

de tendoane la nivelul degetelor mâinilor și s-a apreciat că o eventuală infirmitate

fizică permanentă se va putea stabili după circa 6 luni de la producerea leziunilor

traumatice, prin reexaminare.

Potrivit datelor

furnizate de Spitalul Clinic de Copii Brașov, partea civilă M.Ș. a fost spitalizată

în mai multe etape astfel, în perioada 08 februarie 2013 - 14 februarie 2013, în

cadrul compartimentului de chirurgie plastică cu diagnosticul plagă prin tăiere,

regiuni temporozigomatică dreaptă, mâna dreaptă cu secțiune flexor profund, plagă

prin tăiere față palmară, deget III,

IV,

mâna stângă cu

secțiune de flexor profund deget

IV,

pareză hemifacială

dreapta, apoi în perioada 20 februarie 2013 - 04 martie 2013, la secția de psihiatrie

pediatrică cu diagnosticul de „pareză facială periferică dreaptă posttraumatică

după agresiune fizică, plăgi tăiate la ambele brațe" și în perioada 26

martie 2013 - 04 aprilie 2013 la aceeași secție, cu același diagnostic.

Reținând vinovăția

inculpatului, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedepsele arătate mai sus, ținând

cont de dispozițiile art. 72 C. pen., de dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., precum

și de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. referitoare la reducerea

cu o treime a limitelor pedepsei ca urmare a recunoașterii vinovăției și soluționării

cauzei conform procedurii speciale reglementate de acest text.

Sub aspectul laturii

civile, tribunalul a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma

de 100 000 euro daune morale și suma de 10.000 euro daune materiale. Din actele

și lucrările dosarului a rezultat că partea civilă a fost supusă urmare a faptelor

inculpatului unor suferințe fizice și psihice deosebite, aceasta fiind spitalizată

în mai multe etape, fiind supusă unei intervenții chirurgicale și unor tratamente

prelungite. Numărul de zile de îngrijiri medicale s-a modificat în mod substanțial

crescând de la 40-45 zile la 70-80 zile îngrijiri medicale, iar în concluziile expertizei

întocmite se menționează că o eventuală infirmitate fizică permanentă se va putea

stabili după circa 6 luni de la producerea leziunilor traumatice, prin reexaminare.

Pentru toate acestea, s-a apreciat că inculpatul trebuie să fie obligat la o reparație

echitabilă care nu este de natură să înlăture aceste suferințe, ci doar să le atenueze,

pe cale de consecință s-a apreciat că cererea părții civile privind obligarea inculpatului

la plata daunelor morale este întemeiată în parte, inculpatul urmând a fi obligat

în baza art. 1357 și urm. C. civ. coroborat cu art. 14 și urm. C. proc. pen. să

plătească părții civile suma de 10.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume

la data plății cu titlu de daune morale și s-au respins restul pretențiilor formulate

cu titlu de daune morale.

În ceea ce privește

despăgubirile materiale, solicitate de partea civilă prin reprezentanți legali,

instanța a reținut faptul că acestea au fost justificate prin chitanțele privind

contravaloarea carburantului consumat cu ocazia drumurilor efectuate între localitatea

de domiciliu Zărnești și localitatea Brașov, unde partea civilă a fost spitalizată,

precum și chitanțele privind unele proceduri medicale, dar și cheltuieli privind

achiziționarea unor bunuri de consum, în special alimente.

În ceea ce privește

contravaloarea procedurilor medicale, medicamente și contravaloare spitalizare pentru

M.G., inculpatul a fost obligat în totalitate la plata acestora.

În ceea ce

privește contravaloarea carburantului, instanța a avut în vedere chitanțele

depuse, fiind înlăturate cele care se repetă în aceeași zi (la calcul au fost

au fost avute în vedere chitanțele de 150 RON pentru 31 martie 2013, 100 RON

pentru 30 martie 2013, 100 pentru 17 februarie 2013, 200 pentru 26 februarie 2013,

112 RON pentru 14 martie 2013, 50 RON pentru 04 aprilie 2013, 100 RON pentru 13

martie 2013, 100 RON pentru 04 martie 2013, 100 RON pentru 28 februarie 2013, 199

RON pentru 17 martie 2013, 100 RON pentru 25 martie 2013, 100 RON pentru 29

martie 2013).

În ceea ce privește

cheltuielile legate de achiziționarea unor bunuri de consum, în special alimente,

instanța nu le-a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor materiale, apreciind

că acestea nu pot avea o astfel de natură.

Pentru aceste

considerente, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.411 RON cu titlu de

despăgubiri civile și s-au respins restul pretențiilor.

În baza art. 1357

și urm. C. civ. coroborat cu art. 14 și urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat

să plătească Spitalului Clinic de Copii Brașov suma de 3.822,36 RON, reprezentând

contravaloarea serviciilor medicale pentru partea civilă M.Ș., conform fișei detaliate

depuse la dosar de Spitalul Clinic de Copii și anexelor la aceasta.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie

Brașov - solicitând desființarea sentinței apelate și, rejudecând cauza, să se dispună

majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, față de gravitatea faptei

săvârșite de către acesta, într-un loc public, respectiv pe peronul gării din mun.

Brașov, atacând fără nici un motiv cu cuțitul o adolescentă, punând în pericol viața

și integritatea corporală a acesteia, precum și față de persoana inculpatului, care

nu se află la primul contact cu legea penală, fiind recidivist postexecutoriu -

și, respectiv, inculpatul - solicitând desființarea sentinței apelate și, rejudecând

cauza, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere că

a recunoscut fapta săvârșită, prevalându-se de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Prin decizia penală

nr. 68/AP din 14 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

pentru minori și familie Brașov împotriva sentinței penale nr. 28/S din 19 aprilie

2013 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, care a fost desființată, sub

aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la omor calificat și, rejudecându-se cauza, în aceste limite:

A fost majorată

pedeapsa aplicată inculpatului A.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d) și i) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 7

ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a

II -

a),

b), d) și e) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II

- a), b), d) și e) C. pen.

Au fost menținute

dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a

II

– a), b), d) și e) C. pen., constând în „dreptul

de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice", „dreptul

de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice",

„drepturile părintești" și „dreptul de a fi tutore sau curator".

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului,

începând cu data de 19 aprilie 2013 până la 14 iunie 2013 și s-a menținut starea

de arest a acestuia.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.D.

A fost obligat

inculpatul să plătească statului 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din

care onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Curtea de Apel

Brașov, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului,

prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele

de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., dar în limitele prevăzute

de art. 371 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că apelul declarat de parchet este

fondat, cel declarat de inculpat fiind neîntemeiat.

Astfel, s-a constatat

că instanța de fond, în baza probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect

starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală,

față de recunoașterea vinovăției, acestuia fiindu-i aplicate dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În raport de gravitatea

faptelor, de modalitatea și împrejurările în care acestea au fost comise, de persoana

inculpatului, care are antecedente penale, instanța de apel a apreciat că se impune

majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la omor calificat.

Astfel, s-a reținut

că fapta inculpatului de a încerca să suprime viața unei adolescente, în vârstă

de 16 ani, aflată pe peronul gării din mun. Brașov, așteptând trenul pentru a se

întoarce în localitatea de domiciliu, este foarte gravă, fiind avut în vedere că,

deși inculpatul nu o cunoștea pe victimă, acesta, fără niciun motiv, a atacat-o

cu cuțitul din spate, numai faptul că minora avea la gât un șal gros făcând ca agresiunea

la care a fost supusă de inculpat să nu aibă consecințe mai grave, respectiv suprimarea

vieții, acesta aplicându-i victimei numai o tăietură superficială la gât, reținându-se,

însă, că din punct de vedere al locului unde s-a produs lovitura, aceasta putea

determina moartea victimei, fiind o zonă vitală corpului. S-a reținut, de asemenea,

că partea civilă, cu mult curaj, s-a întors și a încercat să se apere de agresiunea

inculpatului cu mâinile, dar a fost tăiată de acesta cu cuțitul, la ambele mâini,

fiindu-i tăiate tendoanele și, chiar dacă partea civilă a încercat să se apere,

totuși inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu cuțitul pe care-l avea în mână în

zona facială temporală dreaptă, numai intervenția oamenilor aflați pe peronul gării

și a unui polițist, care l-au imobilizat pe inculpat, făcând ca urmările faptei

inculpatului să nu fie mai grave.

Prin urmare, s-a

apreciat că fapta inculpatului este de o gravitate deosebită, având în vedere momentul

și locul desfășurării activității infracționale, în timpul zilei, într-un loc public,

intens circulat, pe peronul gării din mun. Brașov și asupra unei persoane necunoscute,

tinere, aflată în perioada de formare pentru viață. S-a reținut că impactul agresiunii

inculpatului asupra minorei în vârstă de 16 ani este major, având repercusiuni asupra

dezvoltării ulterioare a acesteia, pe o perioadă îndelungată de timp aceasta având

sentimentul de nesiguranță în raport cu persoanele din jurul său, fără a minimaliza

și urmările fizice, posibil ireversibile, pe care aceasta le va avea după contactul

violent cu inculpatul.

A fost avută în

vedere și activitatea infracțională anterioară a inculpatului, care este recidivist

postexecutoriu, în trecut fiind condamnat pentru mai multe infracțiuni de furt,

iar ultima, care de fapt atrage starea de recidivă, este cea de vătămare corporală

gravă, punând în pericol sănătatea și integritatea corporală a persoanei, culminând

cu fapta reprobabilă și abominabilă care face obiectul prezentului dosar și prin

care s-a pus în pericol viața și integritatea corporală a persoanei, motive pentru

care apelul inculpatului a fost apreciat ca fiind nefundat, nefiind justificată

reducerea cuantumului pedepsei rezultante, ci, din contră, pedeapsa aplicată de

prima instanță a fost apreciată ca fiind neîndestulătoare.

Astfel, s-a reținut

că, deși inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 320

1

C. proc.

pen., pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II

- a,

b), d) și e) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d) și i) C. pen.,

este neîndestulătoare și se impune a fi majorată la maximul special prevăzut de

legea penală. Având în vedere starea de recidivă postexecutorie a inculpatului,

fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., potrivit art. 39 alin.

(4) C. pen., s-a majorat pedeapsa inculpatului la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II

- a, b), d) și e) C. pen. Pedeapsa principală de 10 ani s-a

aplicat de la început, având în vedere starea de recidivă, adăugându-se la maximul

special al pedepsei un spor, fără ca aplicarea pedepsei să fie realizată în două

etape.

Menținându-se

dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a

II

- a, b), d) și e) C. pen.

Împotriva deciziei

anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.D. Pe calea

motivelor scrise de recurs, transmise la dosar la data de 1 noiembrie 2013, a fost

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., criticile formulate vizând reducerea pedepsei aplicate de instanța de

apel, care a fost apreciată ca fiind prea aspră sub aspectul cuantumului.

Cu prilejul concluziilor

formulate oral în fața instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul

inculpat a susținut motivele scrise de recurs, astfel cum au fost formulate.

Examinând recursul

declarat prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este

nefondat pentru considerentele care urmează.

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor

date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile

care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate

pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele

încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ

reglementate de art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede

în alin. (2

1

) că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată

pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă

motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat

în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede

în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din

oficiu.

În cauză, se observă

că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov - secția

penală și pentru cauze cu minori la data de 14 iunie 2013, deci ulterior intrării

în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării

în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., astfel

cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse

în art.

II

din lege - referitoare la aplicarea, în continuare,

a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv

cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată

în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește

în speță.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul

că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

În ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta

a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin

Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în

noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare

din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim

control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe, se observă, însă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul

în scris la data de 1 noiembrie 2013 și oral în ziua judecății, încălcându-și, astfel,

obligația ce-i revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. Ca

urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile

art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., precum și de cele ale

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate

în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul

inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute

de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte,

chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că recurentul

inculpat a dezvoltat critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., ci,

eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În acest sens, se reține, însă, că în realizarea

scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs

numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C.

proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au

aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, recurentul

inculpat a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei

pedepsei ce i-a fost aplicată, considerată prea mare în raport cu circumstanțele

sale personale, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație

și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Față de considerentele

anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D.

În temeiul

art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc.

pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării

preventive de la 8 februarie 2013 la 4 noiembrie 2013.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea

din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 68/AP din 14

iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 8 februarie

2013 la 4 noiembrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

4 noiembrie 2013.