ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 65/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 136 din data de 14 septembrie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile declarate de inculpatul I.A. și partea responsabilă civilmente I.I.

În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 93 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău a fost condamnat inculpatul minor I.A., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, necăsătorit, cu antecedente penale la pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., respingându-se cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen. și la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de port, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului prevăzut de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul I.A. să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că inculpatul a comis infracțiunile în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 157 din 11 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 455 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești și potrivit art. 83 alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 157/2011, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an, alături de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în total 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă ce se va executa după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu lama de 6 cm. depus la Tribunalul Buzău.

Totodată, s-a luat act că partea civilă I.I.N. și-a recuperat prejudiciul, părțile realizând la data de 13 februarie 2012 un acord de mediere.

În latură civilă, s-a dispus obligarea inculpatului I.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente I.I. la plata sumei de 985,09 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență B., reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate I.I.N.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpatul minor I.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat și port, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, ambele cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, declarațiile părții vătămate I.I.N., raportul de expertiză medico-legală din 2011, completările ulterioare efectuate S.M.L. Buzău, declarațiile martorelor T.R.A.M., M.E.M. și declarațiile inculpatului, instanța a reținut vinovăția inculpatului I.A. zis „P.” pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și următoarea situație de fapt:

În ziua de 11 mai 2011, inculpatul I.A. și prietena sa, martora M.E.M., au cumpărat mai multe bunuri din orașul Buzău, printre care și un briceag cu buton, pe care intenționa să-l ofere cadou unui prieten cu ocazia zilei de naștere. În jurul orei 13.50, se deplasau în zona de intersecție a străzilor A.M. și M. din orașul Buzău, inculpatul având briceagul în mână.

În apropierea, în stația de autobuz, la câțiva metri distanță, se aflau partea vătămată I.I.N și prietena sa, martora T.R.A.M. Se reține că partea vătămată și inculpatul se cunoșteau de aproximativ patru ani și în două situații cel din urmă s-a manifestat violent față de partea vătămată, ultima dată în luna aprilie 2011, respectiv l-a lovit cu pumnul pe I.I.N., fără să fi existat vreo discuție sau tensiuni anterioare.

Pe acest fond al relațiilor, observându-l pe inculpat în zonă, partea vătămată a făcut câțiva pași în întâmpinarea acestuia și, fără o discuție sau explicație, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, motivând că i-a fost teamă să nu fie lovit ca și în situațiile anterioare.

Acțiunea violentă a părții vătămate i-a provocat inculpatului o puternică temere și a lovit-o pe aceasta cu briceagul în zona gâtului, în urma căreia aceasta a căzut peste gardul viu ce se afla în apropiere.

Partea vătămată a fost internată în aceeași zi la Spitalul Județean de Urgență Buzău cu diagnosticul: „plagă tăiată latero - cervicală stânga" și potrivit raportului de primă expertiză medico-legală plaga a avut o profunzime de aproximativ 4 cm, fiind secționate fibrele mușchilor sterno-cleido-mastoidieni, având nevoie de 13-14 zile de îngrijiri medicale, fără să-i fie pusă viața în primejdie și că leziunea s-a putut produce prin lovire cu corp dur și ascuțit, posibil briceagul corp delict.

Martorele T.R.A.M. și M.E.M., care au perceput în mod direct conflictul dintre părți au relatat cele întâmplate, prima menționând că în momentul în care se apropia inculpatul i-a spus prietenului său „vezi că te atinge cu ceva pe gât", și că în momentul în care cei doi erau căzuți peste gardul viu, inculpatul a afirmat „te tai măi nenorocitule".

În apărare, inculpatul a declarat că nu a intenționat să-l lovească pe I.I.N. și că în timpul în care s-a îmbrâncit cu partea vătămată, briceagul pe care îl avea în mână, s-a deschis accidental, el însuși prezentând o leziune la mână, produsă de același cuțit, apărare care a fost respinsă de instanță întrucât din probele administrate a rezultat că acțiunea inculpatului a fost una conștientă și a reprezentat expresia voinței s,ale de a lovi partea vătămată cu briceagul și că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, așa cum a declarat, a acceptat posibilitatea producerii lui, acționând deci cu intenție indirectă, conform art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen., faptă ce constituie tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fiind comisă în public și în stare de provocare.

De asemenea, s-a reținut că încadrarea juridică a faptei comise în tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cum a solicitat inculpatul, este determinată de elementul subiectiv cu care a acționat inculpatul, obiectul folosit în agresiune, un briceag cu lama de 6 cm, apt să producă leziuni grave, de intensitate medie a loviturii, ce a avut drept urmare secționarea fibrelor mușchilor sterno-cleido-mastoidieni, profunzimea plăgii de 4 cm, zona vizată fiind vitală, din completările la raportul de expertiză medico-legală rezultând că în aceea zonă se află pachetul vasculo-nervos al gâtului și dacă ar fi fost secționate, chiar parțial, artera carotidă comună sau vena jugulară, s-ar fi produs o sânge rare abundentă și alte consecințe precum scăderea valorilor TA, tahicardie, anemie posthemoragică, pierderea stării de conștientă, situație în care, gravitatea leziunilor i-ar fi pus în primejdie viața părții vătămate, iar faptul că nu s-au produs consecințele menționate anterior, s-a datorat numai întâmplării iar nu acțiunii inculpatului care și-a manifestat intenția de a-l înjunghia pe I.I.N.;

În consecință, s-a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiată, deoarece inculpatul chiar dacă a urmărit doar să aplice părții vătămate o lovitură, a folosit în agresiune un obiect apt de a ucide, a aplicat lovitura într-o zona vitală pentru viața persoanei, acceptând posibilitatea uciderii victimei.

Instanța de fond a mai reținut că inculpatul a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de port fără drept a unui cuțit, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, și că apărările inculpatului în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sau că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât a cumpărat briceagul pentru a-l oferi cadou unui prieten cu ocazia zilei de naștere, sunt neîntemeiate, întrucât acesta a purtat cuțitul în locuri publice, fără drept, l-a folosit la lovitura aplicată părții vătămate I.I.N., ce a avut drept consecință vătămarea integrității corporale precum și tulburarea ordinii și liniștii publice, ceea ce evidențiază că această faptă prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nefiind incidente dispozițiile art. 18

1

C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 99 și urm. C. pen., gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, împrejurările în care a acționat inculpatul, în loc public, folosind un obiect apt de a provoca leziuni grave, pe fondul unei acțiuni violente a părții vătămate ce a fost reținută ca circumstanță atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., faptul că inculpatul a exercitat o singură acțiune agresivă, vârsta acestuia de 16 ani și 10 luni, precum și antecedentele penale, potrivit fișei de cazier judiciar, anterior a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, prin sentința penală nr. 157 din 11 februarie 2011, pronunțată de către Judecătoria Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 455 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și în termenul de încercare a săvârșit faptele deduse judecății, ceea ce a impus aplicarea dispozițiile art. 83 C. pen.

S-a ținut seama și de comportamentul inculpatului care a depus diligente pentru acoperirea prejudiciului cauzat părții vătămate, de acordul de mediere încheiat cu aceasta, aplicând inculpatului pedepse situate către limita minimă, ce au fost contopite și la pedeapsa rezultantă s-a adăugat pedeapsa revocată de 1 an închisoare, astfel că în total inculpatul va executa 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ce se va executa după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu lama de 6 cm, depus la Tribunalul Buzău.

În rezolvarea laturii civile a cauzei, inculpatul minor a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente I.I., la plata sumei de 985,09 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență B., reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate I.I.N., avându-se în vedere cererea de constituire de parte civilă formulată de către spital, decontul de cheltuieli depus, pentru perioada 11-16 mai 2011, și dispozițiile art. 998, art. 999 C. civ., art. 14 C. proc. pen. și s-a luat act că inculpatul și partea civilă I.I.N. au încheiat un acord de mediere la data de 13 februarie 2012 privind recuperarea despăgubirilor.

În termenul legal, inculpatul I.A. și persoana responsabilă civilmente I.I. au formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 136 din data de 14 Septembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Din actele dosarului se reține că în ziua de 11 mai 2011, inculpatul I.A. și prietena sa, martora M.E.M., au cumpărat din orașul Buzău, printre altele și un briceag cu buton pentru a fi făcut cadou unui prieten. în jurul orei 13.50, se deplasau în zona de intersecție a străzilor A.M. și M. din orașul Buzău, inculpatul având briceagul în mână.

În stația de autobuz, la câțiva metri distanță, se aflau partea vătămată I.I.N. și prietena sa, martora T.R.A.M. Se reține că partea vătămată și inculpatul se cunoșteau de aproximativ patru ani și în două situații cel din urmă s-a manifestat violent față de partea vătămată, ultima dată în luna aprilie 2011, respectiv l-a lovit cu pumnul pe I.I.N., fără să fi existat vreo discuție sau tensiuni anterioare.

Pe acest fond al relațiilor, observându-l pe inculpat în zonă, partea

0

vătămată a făcut câțiva pași în întâmpinarea acestuia și, fără o discuție sau explicație, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, motivând că i-a fost teamă să nu fie lovit ca și în situațiile anterioare.

Acțiunea violentă a părții vătămate i-a provocat inculpatului o puternică temere și a lovit-o pe aceasta cu briceagul în zona gâtului, în urma căreia aceasta a căzut peste gardul viu ce se afla în apropiere.

Partea vătămată a fost internată în aceeași zi la Spitalul Județean de Urgență B. cu diagnosticul: „plagă tăiată latero-cervicală stânga” și potrivit raportului de primă expertiză medico-legală plaga a avut o profunzime de aproximativ 4 cm, fiind secționate fibrele mușchilor sterno-cleido-mastoidieni, având nevoie de 13-14 zile de îngrijiri medicale, fără să-i fie pusă viața în primejdie și că leziunea s-a putut produce prin lovire cu corp dur și ascuțit, posibil briceagul corp delict.

Martorele T.R.A.M. și M.E.M., care au perceput în mod direct conflictul dintre părți au relatat cele întâmplate, prima menționând că în momentul în care se apropia inculpatul i-a spus prietenului său „vezi că te atinge cu ceva pe gât”, și că în momentul în care cei doi erau căzuți peste gardul viu, inculpatul a afirmat „te tai măi nenorocitule".

În apărare, inculpatul a declarat că nu a intenționat să-l lovească pe I.I.N. și că în timpul în care s-a îmbrâncit cu partea vătămată, briceagul pe care îl avea în mână, s-a deschis accidental, el însuși prezentând o leziune la mână, produsă de același cuțit.

Înalta Curte constată că în cauză, în mod corect instanța de fond și instanța de apel au reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat în forma tentativei prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. și infracțiunea de port fără drept al cuțitului, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, criticile formulate de către recurenți cu privire la greșita încadrare juridică a faptei și greșită aplicare a legii precum și nelegalitatea acordării despăgubirilor către Spitalul Județean de Urgență B., fiind nefondate.

Calificarea unei fapte ca tentativă de omor și nu vătămare corporală, se realizează ținând cont de o serie de criterii cristalizate în practica judiciară și care determină convingerea judecătorului, după o apreciere obiectivă a faptei și circumstanțelor în care s-a desfășurat, că acțiunea inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor.

În speță, se au în vedere zona în care au fost aplicate loviturile, aptitudinea obiectului cu care acestea au fost aplicate de a produce decesul victimei și intensitatea loviturii

Având în vedere completarea raportului de primă expertiză medico-legală din 2011, se constată faptul că lovitura aplicată a fost de intensitate medie, într-o zonă vitală astfel cum reiese din punctele c și d ale acestei completări: „c)... regiunea latero-cervicală într-un plan profund, sub planul muscular (secționat parțial), se află pachetul vasculo-nervos al gâtului (artera+vena+nerv) dar care nu a fost afectat prin leziuni traumatice;

d) dacă ar fi fost secționate chiar și parțial, artera carotidă comună sau vena jugulară s-ar fi produs o sângerare abundentă care ar fi determinat scăderea valorilor TA, tahicardie, anemie posthemoragică, pierderea stării de conștientă, situație în care gravitatea leziunilor i-ar fi pus în primejdie viața victimei."

Înalta Curte apreciază că deși lovitura a fost de intensitate medie și nu a fost în concret, de natură să pună în pericol viața victimei totuși, acest lucru a fost rezultat al hazardului și nu prezintă relevanță asupra încadrării juridice a faptei.

Se mai reține că zona în care a fost aplicată lovitura a fost o zonă vitală, în care puteau fi secționate artera carotidă comună sau vena jugulară, iar cuțitul folosit, respectiv un briceag cu buton cu lamă de 6 cm, aveau aptitudinea de a pune în pericol viața victimei.

În ceea ce privește latura subiectivă a faptei, Înalta Curte apreciază că inculpatul a fost conștient tot timpul de faptul că a avut un briceag în mână care se acționa prin simpla apăsare a unui buton, nu l-a introdus în buzunar în timpul atacului și nici nu a încercat să îl îndepărteze în vreun alt mod, a ridicat mâna în care avea briceagul, cu intenția materializată de altfel, de a lovi, ceea ce demonstrează cel puțin intenția indirectă din partea inculpatului, în sensul că acesta a putut să prevadă rezultatul socialmente periculos al faptei sale.

Astfel, intenția indirectă presupune prevederea rezultatului faptei și deși acesta nu este urmărit, totuși se acceptă posibilitatea producerii lui. Receptarea se constată în urma evaluării comportamentului inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunii, atitudinii sale față de victimă și modalitatea în care înțelege să înlăture ulterior consecințele produse. în speță, nu se poate susține că recurentul inculpat I.A. nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei în condițiile în care având în mână un briceag a îndreptat acest obiect în zona gâtului victimei, fiind conștient de faptul că acesta avea ca și mod de declanșare un buton iar ulterior săvârșirii faptei, deși a constatat că victima sângera, totuși a părăsit locul faptei fără a acorda nici un fel de ajutor acesteia, constituie premize suficiente pentru reținerea tentativei indirecte la infracțiunea de omor calificat.

În acest sens se reține și declarația martorei T.R.A.M. menținută în cursul cercetării judecătorești care a relatat că I.A. ar fi spus: „Te tai, măi nenorocitule!”.

Față de aceste considerente Înalta Curte constată întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. urmând a reține această faptă în sarcina inculpatului.

În ceea ce privește infracțiunea de port fără drept de cuțit, Înalta Curte reține că infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 privește: „portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului (....)”.

Noțiunea de a purta un obiect, la modul general, presupune a ține sau

a avea asupra sa acel obiect.

În cazul infracțiunii de port fără drept a unui cuțit, noțiunea de port este circumstanțiată astfel că, nu orice port de cuțit poate fi încadrat în infracțiunea prevăzută de Legea nr. 61 /1991.

Astfel, portul de cuțit nu trebuie să se realizeze în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, ori, în speță, acțiunea inculpatului a determinat vătămarea unei persoane și, dat fiind locul desfășurării, respectiv o stație de autobuz, aceasta a putut fi percepută de mai multe persoane creând o tulburare gravă a ordinii publice. În acest context utilizarea cuțitului într-un spațiu public, este de natură să determine aprecierea ca infracțiune a faptei.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că noțiunea de port nu presupune o infracțiune de obicei, astfel cum s-a susținut de către apărare, simpla deținere temporară a unui cuțit neconstituind o infracțiune însă, folosirea acestuia în locuri publice și vătămarea corporală cu un astfel de cuțit a unei persoane, atrage pe lângă reținerea infracțiunilor prevăzute de C. pen., și infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În ceea ce privesc criticile referitoare la acțiunea civilă formulată în cauză, Înalta Curte le consideră neîntemeiate raportat la materialul probator existent la dosarul cauzei.

Astfel, se va avea în vedere declarația persoanei vătămate I.I.N. consemnată în scris la data de 23 septembrie 2011, prin care s-a realizat și constituirea de parte civilă în procesul penal, și prin care s-a solicitat plata sumei de 3.000 RON cu titlu de despăgubiri corespunzând costurilor ocazionate de tratamentul medical ce i-a fost administrat la Spitalul Județean de Urgență B. și în plus daune morale al căror cuantum nu a fost precizat.

În cursul judecății, în fața instanței de fond, la termenul din data de 29 noiembrie 2011, termen la care s-a citit actul de sesizare, partea vătămată I.I.N. a declarat că își menține pretențiile cu privire la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și tratamentul administrat la Spitalul Județean de Urgență B. fără a mai preciza vreun cuantum, iar partea responsabilă civilmente este de acord să

6

plătească despăgubirile civile solicitate de partea vătămată.

Având în vedere cele arătate, conform art. 193 alin. (1) raportat la art. 16

1

C. proc. pen., Tribunalul Buzău și ulterior Curtea de Apel Ploiești au obligat în mod corect în solidar, inculpatul și persoana responsabilă civilmente, în baza acceptării expres exprimate, la plata sumei de 985,09 RON către Spitalul Județean de Urgență B., costuri justificate prin decontul depus de instituția spitalicească la solicitarea instanței de fond.

Așa fiind, constatând neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, recursurile declarate de inculpatul I.A. și partea responsabilă civilmente I.I. și va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul I.A. și de partea responsabilă civilmente I.I. împotriva deciziei penale nr. 136 din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat I.A. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente I.I. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 10 ianuarie 2013.