ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 168 din data de 11.02.2022 pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. posesor al C.I. seria x eliberat la data de 28.02.2018 de către SPC Pantelimon, cetățenie română, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie, prev. de art. 233, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare;

- furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare;

- distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoana vătămată B.), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare;

- distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoana vătămată C.), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite (respectiv 10 luni închisoare), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie, prev. de art. 233, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare;

- furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 1 ani și 6 luni închisoare;

- distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoana vătămată B.), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare;

- distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoana vătămată C.), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite (respectiv 10 luni închisoare), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) ultima teză C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 616 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 372/26.06.2015 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 555/27.10.2015 a Curții de Apel București, din care a fost liberat la data de 05.07.2016, rest care a fost adăugat la pedeapsa stabilită mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani, 10 luni și 616 zile închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis inculpatului D., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., exercitarea drepturilor de:

- a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i s-a interzis inculpatului D., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, coroborat cu Decizia nr. 18/18.11.2013 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr. x/2013 privind soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a dispus prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare de la inculpatul D..

Conform art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008, i s-a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E. posesor C.I. seria x nr. x, eliberat la data de 06.04.2015 de către SPC Ștefăneștii de Jos, cetățenie română, fără studii, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie, prev. de art. 233, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare;

- furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 1 ani și 6 luni închisoare;

- distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoana vătămată B.), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare;

- distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoana vătămată C.), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunile pentru care i s-a aplicat inculpatului E. pedepsele de mai sus sunt concurente cu infracțiunile pentru care i s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa rezultanta de 9 luni închisoare prin sentința penală nr. 209/20.03.2018 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penala nr. 868/A/20.06.2018 a Curții de Apel București pe care a descontopit-o în pedepsele componente de: 4 luni și 15 zile închisoare, 4 luni și 15 zile închisoare și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite (respectiv 15 luni închisoare), urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2), raportat la art. 66 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis inculpatului E., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., exercitarea drepturilor de:

- a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. (1) și (3), i s-a interzis inculpatului E., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, coroborat cu Decizia nr. 18/18.11.2013 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr. x/2013 privind soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a dispus prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare de la inculpatul E. .

Conform art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008, i s-a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 1300 RON către partea civila B., a sumei de 20.000 RON către partea civila F. și suma de 1500 RON către partea civila C., cu titlu de despăgubiri civile-daune materiale.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și inculpații A. și D..

Prin decizia penală nr. 276/A din data de 23.02.2023 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2018, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și de inculpații A. și D., și au fost extinse apelurile acestora și cu privire la inculpatul E. .

A fost desființată în parte sentința penală nr. 168/11.02.2022 a Judecătoriei Focșani și, în rejudecare:

Au fost înlăturate dispozițiile privind condamnarea inculpaților A., D. și E. pentru comiterea a câte două infracțiuni de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat fiecare dintre inculpații A., D. și E. la câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii distrugere în formă continuată, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., conform încadrării juridice stabilite prin încheierea din data de 12.12.2022 pronunțată în cauză de Curtea de Apel Galați.

A fost menținută pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului A., potrivit art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. (prin contopirea pedepselor de 5 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală apelată, cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin prezenta decizie penală).

Conform art. 104 alin. (2) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 1051 zile închisoare, din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 444/23.04.2009 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1274/02.04.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală apelată, s-a adăugat la restul rămas neexecutat de 1051 zile închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă principală finală de 5 ani 10 luni și 1051 închisoare.

A fost menținută pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatul D., potrivit art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. (prin contopirea pedepselor de 5 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală apelată, cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin prezenta decizie penală).

Conform art. 104 alin. (2) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 892 zile închisoare, din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 372/26.06.2015 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 555/27.10.2015 a Curții de Apel București.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală apelată, s-a adăugat la restul rămas neexecutat de 1051 zile închisoare, inculpatul D. urmând să execute pedeapsa rezultantă principală finală de 5 ani 10 luni și 892 închisoare.

A fost menținută pedeapsa rezultantă de 6 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatul E., potrivit art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. (prin contopirea pedepselor de 5 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală apelată, cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin prezenta decizie penală, și cu pedepsele de 4 luni și 15 zile închisoare, 4 luni și 15 zile închisoare și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 209/20.03.2018 a Judecătoriei Sector 3 București).

S-a dedus din pedeapsa rezultată aplicată inculpatul E. perioada executată de la 21.06.2018 la 14.12.2018, potrivit sentinței 209/2018 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

III. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul D., prin avocat G. la data de 27.03.2023, prin poștă .

Prin cererea formulată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia a invocatul faptul că au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, a arătat că opinia instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei este nefondată, întrucât a făcut vorbire de criteriile generale de individualizare a pedepsei la modul general pentru toți inculpații, fără a motiva rejudecând, care sunt criteriile de individualizare pentru fiecare inculpat în parte.

Instanța de apel, în mod greșit, nu a luat în considerare scăderea zilelor considerate ca executate ca urmare a condițiilor de detenție necorespunzătoare, cu încălcarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, nesocotind motivarea instanței de fond cu privire la acest aspect.

Instanța de fond motivează faptul că restul de pedeapsă din condamnarea de 8 ani de zile aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 372/26.06.2015 a Tribunalului Giurgiu ar fi de 892 de zile și nu de 616 zile, însă, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, acesta a fost arestat de la data de 15.12.2010, fiind eliberat la 05.07.2016, executând 5 ani și 7 luni, rămânând astfel un rest de pedeapsă de 1 an și 5 luni și nu de 896 de zile, indiferent dacă se iau în calcul prevederile recursului compensatoriu.

În final, a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24.04.2023 sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 31.05.2023.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație a fost îndeplinită.

La data de 31.05.2023 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen.

IV. Prin încheierea din 31.05.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 276/A din data de 23.02.2023 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2018, apreciindu-se că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

V. Analizând recursul în casație declarat de inculpatul D., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa (principală ori complementară) stabilită și aplicată, este nelegală.

Din interpretarea literală a acestei dispoziții legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Așadar, prin sintagma pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei aplicabile situației din speță.

În raport de aceste precizări, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. în ipoteza în care se critică greșita individualizare a pedepsei, această operațiune fiind atributul suveran al instanțelor care au soluționat fondul cauzei.

Examinând criticile recurentului-inculpat, Înalta Curte reține că acestea vizează, în esență, modalitatea de individualizare a pedepsei realizată de instanța de apel care nu a precizat pentru fiecare inculpat în parte criteriile generale de individualizare, precum și refuzul instanței de apel de a lua în considerare zilele considerate ca executate ca urmare a condițiilor de detenție necorespunzătoare, fiind încălcate dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013.

În ceea ce privește prima critică vizând operațiunea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța supremă constată că această nemulțumire excedează cenzurii pe calea recursului în casație, reținând că individualizarea sancțiunii rămâne atributul instanțelor de fond, controlul judiciar realizat de instanța de casare limitându-se la constatarea limitelor legale și numai nerespectarea acestor limite constituind motiv de casare.

Referitor la cea de-a doua critică a recurentului, respectiv refuzul instanței de apel de a lua în considerare zilele considerate executate ca urmare a condițiilor de detenție necorespunzătoare, fiind încălcate dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013, Înalta Curte constată că operațiunea de computare a perioadei în care inculpatul a executat o pedeapsă în condiții necorespunzătoare nu poate fi inclusă în activitatea de aplicare a pedepsei, aceasta realizându-se prin alegerea sancțiunii și prin stabilirea duratei sau cuantumului acesteia.

Așadar, deducerea ca urmare a constatării executării unei pedepse în condiții necorespunzătoare reprezintă o activitate subsecventă prin care se fac unele scăderi din pedeapsa aplicată anterior.

În aceste condiții, în situația particulară pretinsă de recurentul-inculpat, justa aplicare a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare se poate realiza eventual printr-un alt remediu procesual, reglementat prin procedura contestației la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În sensul precizat, Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 8/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că: Competența soluționării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Cu privire la faptul că instanța de apel nu a ținut cont de condamnarea de 4 luni închisoare pronunțată de Tribunalul din Ibiza, Înalta Curte constată că acest motiv excedează analizei instanței de casare, întrucât o asemenea critică nu a fost invocată prin cererea de recurs în casație, analiza acesteia realizându-se în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., stabilite prin încheierea de admitere în principiu.

În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte consideră că inculpatul-recurent a invocat numai formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., fapt pentru care, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 276/A din data de 23 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat D., în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 276/A din data de 23 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat D., în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2023.

GGC - MM