ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 137/2021 din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Marghita, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 1 an 6 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an 2 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată D.).

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an 6 luni de închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse, respectiv 8 luni de închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani 2 luni de închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 2 luni de închisoare aplicate inculpatului A. pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul A. să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă și să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului A. obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, iar conform art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Primăriei Spinuș sau Primăriei Derna.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) – e) se vor comunica serviciului de probațiune.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 91 alin. (4) și art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a neexecutării obligațiilor ce îi revin sau săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul E., fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 1 an 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.).

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 2 luni de închisoare aplicate inculpatului E. pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul E. să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă și să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului E. obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, iar conform art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Spinuș sau Primăriei Derna.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) – e) se comunică serviciului de probațiune.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului E. asupra dispozițiilor art. 91 alin. (4) și art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a neexecutării obligațiilor ce îi revin sau săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul F., fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 1 an 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.).

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 2 luni de închisoare aplicate inculpatului F. pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul F. să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă și să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului F. obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, iar conform art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Oradea sau Primăriei Biharia.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) – e) se comunică serviciului de probațiune.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului F. asupra dispozițiilor art. 91 alin. (4) și art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a neexecutării obligațiilor ce îi revin sau săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen.. și art. 1349 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B., în contractoriu cu inculpații - A. și F..

Au fost obligați în solidar inculpații A. și F. la plata către partea civilă B. a sumei de 8.000 de RON, cu titlu de daune morale.

S-a respins, în rest, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă B..

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen.. și art. 1349 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D., în contractoriu cu inculpatul A..

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă D. a sumei de 3.000 de RON, cu titlu de daune morale.

S-a respins, în rest, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă D..

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen.. și art. 1349 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. în contractoriu cu inculpații A. și E..

Au fost obligați în solidar inculpații A. și E. la plata către partea civilă C. a sumei de 4.000 de RON, cu titlu de daune morale.

S-a respins, în rest, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă C..

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.000 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care sunt cuprinse și cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații A., E., G. și părțile civile B., C. și D..

Prin decizia penală nr. 486/A din data de 09.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpații A., E., G. și părțile civile B., C. și D., împotriva sentinței penale nr. 137/14.07.2021 pronunțată de Judecătoria Marghita

A desființat în totalitate sentința apelată și rejudecând cauza:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen. și art. 158 alin. (1) și (2) C. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen., ca urmare a retragerii plângerilor prealabile formulate împotriva acestui inculpat de către persoanele vătămate B., D. și C..

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen. și art. 158 alin. (1) și (2) C. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului F. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate împotriva acestui inculpat de către persoana vătămată B..

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului E. pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen. (persoană vătămată C.), ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

Potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluționate acțiunile civile formulate de persoanele vătămate B. față de inculpații A. și Pal George, D., față de inculpatul A.), și C. față de inculpatul A..

Împotriva deciziei penale nr. 486/A din data de 09.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la data de 26 septembrie 2022.

În susținerea cererii de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a invicat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 pct. 8 C. proc. pen. "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal."

A apreciat că în mod greșit instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În acest sens, a criticat decizia penală atacată, sub următoarele aspecte:

Sub un prim aspect, a precizat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului E. a fost săvârșită la data de 23.04.2017, iar pentru această infracțiune legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amenda. Termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art. 155 alin. (1) lit. d) C. pen., iar termenul special de prescipție este de 10 ani, conform dispozițiilor art. 155 alin. (4) C. pen.

A apreciat că actele procedurale efectuate în cursul urmăririi penale, al fazei de cameră preliminară, precum și în cursul judecății (primă instanță/apel) în dosarul penal nr. x/2019 al Judecătoriei Marghita/Curții de Apel Oradea, atât înainte de data de 25.06.2018 (data publicării în M. Of a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018), cât și după acest moment, iar aceste acte de procedură au fost comunicate suspectului/inculpatului E..

Sub un al doilea aspect, a precizat că prevederile art. 155 alin. (1) C. pen. declarate neconstituționale au o natură juridică dublă, de normă de drept penal substanțial și de normă de drept penal procesual, iar actele întreruptive de prescripție trebuie luate întotdeauna în considerare numai în raport de legea sub imperiul căreia s-au produs.

În raport de faptul că normele care guvernează efectul întreruptiv de prescripție sunt de imediată aplicare, a apreciat că orice act de procedură întocmit în intervalul de timp situat până la data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale a produs efectul juridic prevăzut de art. 155 alin. (1) C. pen., respectiv de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Anterior datei de 25.06.2018, textul art. 155 alin. (1) C. pen. nu a fost afectat de niciun viciu de constituționalitate.

A mai precizat că pentru perioada 25.06.2018 – 30.05.2022, prin prisma efectelor Deciziilor Curții Constituționale (nr. 1/1995, nr. 186/1999, nr. 297/2018 și nr. 358/2022) actele de procedură comunicate inculpatului pe parcursul procesului penal au avut efect întreruptiv.

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casație pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., casarea deciziei penale nr. 486/A/09.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, înlăturarea greșitei aplicări a legii din cuprinsul deciziei, cu referire la soluția de încetare a procesului penal pentru incidența prescripției răspunderii penale dispusă în privința inculpatului E..

Prin încheierea din data de 13 decembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 486/A din data de 09.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele și lucrările existente la dosar la data pronunțării hotărârii definitive, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În cauza de față, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului E. pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, termenul general de prescripție a răspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani.

Astfel, Înalta Curte constată, similar instanței de apel, că la data de 23 aprilie 2017 a început să curgă termenul general de 5 ani al prescripției răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., care s-a împlinit în data de 23 aprilie 2022, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen.

Sub acest aspect, instanța de recurs va evalua instituția prescripției răspunderii penale în raport de deciziile instanței de contencios constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" .

Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a reținut că (...) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (par. 72); În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (par. 74); Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate." (par. 76).

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripție calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate inculpatului neputând fi valorificate în cauză.

Astfel, Decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Pe cale de consecință, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de inculpatul H. se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziții legale referitoare la întreruperea cursului prescripției, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripție, cu consecința socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripție, în cazul depășirii cu încă o dată a acestuia.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se calculează, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

Raportat la aceste considerente, similar instanței de apel, Înalta Curte Curte constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, termenul general de prescripție a răspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani.

Astfel, Înalta Curte constată că la data de 23 aprilie 2017 a început să curgă termenul general de 5 ani al prescripției răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., care s-a împlinit în data de 23 aprilie 2022, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen., anterior pronunțării deciziei penale a instanței de apel.

Ca urmare, Înalta Curte constată că soluția instanței de apel de dispunere a încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului E., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este legală, susținerile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, fiind neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 486/A din data de 09 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat E., în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 486/A din data de 09 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat E., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2023.