ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 octombrie 2025

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 pronunțată la data de 22.01.2025 de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2022, printre alții, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A.:

- la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.,

- la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și h) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen.,

- la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.,

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că inculpatul A. a comis cele 3 infracțiuni sub forma concursului real de infracțiuni.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 9 luni închisoare compusă din pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 9 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și h) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 73 din C. pen. s-a dedus din executarea pedepsei principale aplicate inculpatului A. perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu în cauză, respectiv din 03.05.2022 la zi.

Alăturat pedepsei principale aplicate, în baza art. 65 alin. (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menținută măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul A..

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., pentru stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 76 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, stabilind termen de supraveghere potrivit art. 92 din C. pen. de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud, la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă și să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. s-a impus inculpatului B. să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a fost obligat inculpatul B. ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Lunca Ilvei sau în cadrul Primăriei comunei Ilva Mare, jud. Bistrița-Năsăud, pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a fost atenționat inculpatul B. asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta, cu rea-credință, măsurile de supraveghere ori nu va executa, cu rea-credință, obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, respectiv revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei.

S-a constatat că față de inculpatul B. a fost luată măsura reținerii pentru una zi (24 de ore).

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat D., împotriva inculpatului A., și în consecință:

A fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile C. suma de 8.000 RON, cu titlu daune materiale, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plății al sumei de 40.000 euro, cu titlu daune morale, precum și dobânda legală aferentă celor două sume menționate, calculată din ziua următoare rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală a acestora.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă E.., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat D., împotriva inculpaților A. și B., și în consecință:

Au fost obligați în solidar inculpații A. și B. să plătească părții civile E.. echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plății al sumei de 3.000 euro, cu titlu daune morale, precum și dobânda legală aferentă sumei menționate, calculată din ziua următoare rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală a acesteia.

S-a constatat că Spitalul Clinic Județean de Urgență Bistrița, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 2.500 RON, cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.

A fost obligat inculpatul B. să plătească statului suma de 1.800 RON, cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații A. și B..

Prin decizia penală nr. 1064/2024 din data de 18.06.2025, Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 4/F/22.01.2025 pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2022.

A desființat în parte sentința penală apelată, în latura penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. (persoana vătămată C.) și durata pedepsei rezultante aplicate acestui inculpat și în latura civilă, în ce privește cuantumul daunelor morale cuvenite părții civile C. și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului A., a înlăturat sporul de pedeapsă și a repus pedepsele în individualitatea lor.

A reținut în favoarea inculpatului A. circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen. în ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. (persoana vătămată C.).

A redus pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. (persoana vătămată C.), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., de la 1 an și 8 luni închisoare, la 9 luni închisoare.

A menținut pedepsele de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin. (1) din Codul penalraportat la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen. și 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. aplicate inculpatului A., precum și pedepsele complementare și accesorii aplicate pe lângă cele două pedepse principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite în concurs real, motiv pentru care, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, respectiv a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care a adăugat 5 luni și 10 zile, reprezentând sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, stabilind o pedeapsă rezultantă de 6 ani, 5 luni și 10 zile închisoare, cu executare în regim detenție.

A menținut pedepsele complementare și accesorii aplicate pe lângă pedeapsa rezultantă.

În temeiul art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu, din data de 03.05.2022, până la zi.

A redus cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul A. către partea civilă C. cu titlu daune morale, de la suma de 40.000 euro, la suma de 30.000 euro sau echivalent în RON la data plății, precum și dobânda legală aferentă calculată din ziua următoare rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală a debitului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea apelului inculpatului A. rămân în sarcina statului.

A respins ca nefondat apelul declarant de inculpatul B. împotriva sentinței penale nr. 4/F/22.01.2025 pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei penale nr. 1064 din 18 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, recurenții A. și B. au declarat recurs în casație.

La data de 01.09.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B., prin apărător ales.

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpații A. și B., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare, în conformitate, cu dispozițiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În cazul, în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În cauză, cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura apărătorului ales al inculpatului care a exercitat calea de atac în numele acestuia.

Pentru îndeplinirea condiției prevăzută de art. 437 alin 1 lit. c) din C. proc. pen., în ceea ce privește recursul formulat, recurenții au indicat în cuprinsul cererii de recurs în casație temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În acest sens, a menționat că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, lipsind latura subiectivă a infracțiunii.

Pentru a exista elementul subiectiv al infracțiunii-vinovăția, este necesar ca vinovăția să fie menționată și dovedită explicit în conținutul actului de sesizare a instanței. In cauză, din probele administrate nu rezultă intenția inculpatului de a suprima viața victimei.

A menționat că, nici instanța de apel și nici instanța de fond nu au administrat probe din care să rezulte intenția făptuitorului la momentul săvârșirii infracțiunii ci, s-au rezumat să preia din rechizitoriu susținerile organului de urmărire penală, preluate de procuror, cu toate că, însuși procurorul, în descrierea faptei în rechizitoriu arată că este foarte greu de stabilit cu certitudine starea de fapt datorită confuziei produsă de evenimentul în sine, de încăierarea dintre părți, părțile lovindu-se reciproc cu bâte.

Un element esențial care nu a fost avut în vedere de către organul de urmărire penală și nici de către instanțele de judecată este acela că, inculpatul A., pe tot parcursul evenimentului avea asupra sa o armă de vânătoare, iar dacă ar fi avut intenția să ucidă ar fi folosit arma și nu o bâtă pe care a luat-o de la victimă în momentul în care victima îl lovea cu bâta iar inculpatul era înconjurat de cei 7 câini ciobănești, de stână, ai victimei, acesta este și motivul pentru care a tras un foc de armă în plan vertical, pentru a alunga câinii și nu pentru a speria/amenința victima, cum greșit s-a reținut în decizie.

A considerat că, atât instanța de fond cât și instanța de apel, avea obligația de a analiza și compara încadrarea juridică pentru care a fost trimis în judecat și cu infracțiunea prevăzută la art. 194 noul C. pen.-vătămarea corporală, potrivit căreia, fapta prevăzută în art. 193 Noul C. pen., care a cauzat vreuna dintre următoarele consecințe: punerea în primejdie a vieții persoanei.

A arătat că, instanța s-a limitat să preia din rechizitoriu starea de fapt și să asculte unii din martorii propuși prin rechizitoriu, sau declarația părții vătămate deși, declarațiile acestora.

Nici expertizele medico-legale pe care își întemeiază instanța decizia, nu pot lămuri problema esențială a intenției cu care inculpatul a acționat.

Câtă vreme lipsește din latura subiectivă a infracțiunii vinovăția-intenția, care este elementul esențial al laturii subiective, putem afirma că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat -tentativă de omor în forma reținută de instanță, nu este prevăzută de lege, astfel că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A mai menționat că instanța reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen. doar în ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe dar în ceea ce privește infracțiunea de tentativă de omor nu se reține aplicarea acestei circumstanțe deși, pretinsa lovitură care ar fi pus viața în pericol a părții vătămate MS este una dintre loviturile pentru care s-a reținut starea de provocare. A precizat că pentru B. nu s-a reținut circumstanța atenuantă deși a participat la aceeași încăierare. În ceea ce privește stabilirea pedepsei în baza art. 38 C. pen., după contopire greșeala este totală, pedeapsa rezultantă nu este cea care ar trebui aplicată în urma contopirii.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. invocat de ambii recurenți, se constată că acesta privește situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 50 din data de 18 februarie 2025 s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că este neconstituțională soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal.

Însă, se constată că motivele invocate în cererea de recurs în casație nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., prin intermediul acestei căi extraordinare de atac neputând fi analizate aspecte în legătură cu latura subiectivă a conținutului constitutiv al infracțiunii, cu încadrarea juridică reținută faptei stabilite cu titlu definitiv de instanța de apel, nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reținută de instanța de apel.

Invocarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva deciziei nr. 1064 din 18 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva deciziei nr. 1064 din 18 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2025.