ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 981/A/2022 din data de 15 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2018,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe:

Prin sentința penală nr. 34 din 4 februarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2018 a Judecătoriei Jibou, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 193 alin. (1), (2) C. pen., împotriva persoanei vătămate B..

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 193 alin. (1), (2) C. pen., împotriva persoanei vătămate C..

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., împotriva persoanei vătămate D..

În baza prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 2 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 15 luni, respectiv 5 luni, rezultand în final 2 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 91 și art. 92 C. pen. s-a dispus suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei de 2 ani si 5 luni închisoare aplicata prin prezenta, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, termen care se va calcula de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Supravegherea inculpatului a fost efectuată de Serviciul Probatiune Sălaj.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat a respecta masurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) C. pen. constând in prezentarea la Serviciul Probațiune Sălaj, la termenele care se vor fixa, primirea vizitelor consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea, anuntarea in prealabil a schimbarii domiciliului sau a oricarei deplasari pe o durata mai mare de 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă si să comunice informatiile si documentele de natura sa permita verificarea mijloacelor de existenta.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.

În temeiul prevederilor art. 93 alin. (3) C. pen. inculpatul a fost obligat a presta muncă neremunerată în folosul comunității, pe durata de 120 de zile, care se va executa integral într-un an, conform art. 57 din Legea nr. 253/2013.

Inculpatul a fost obligat a presta munca în folosul comunității în conditiile și cu respectarea prevederilor art. 57 raportat la art. 47-54 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen.

A fost condamnată inculpata E., fară antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 193 alin. (1), (2) C. pen., împotriva persoanei vătămate B..

A fost condamnată inculpata E. la pedeapsa închisorii de de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 193 alin. (1), (2) C. pen., împotriva persoanei vătămate C..

A fost condamnată inculpata E. la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C. pen., împotriva persoanei vătămate D..

În baza prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 6 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 9 luni, respectiv 3 luni, rezultând în final 9 luni închisoare.

În baza art. 91 și art. 92 C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin prezenta, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, termen care se va calcula de la rămânerea definitiva a prezentei sentinte.

Supravegherea inculpatei a fost efectuată de Serviciul Probatiune Sălaj.

Pe durata termenului de supraveghere inculpata a fost obligată a respecta masurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) C. pen. constand în prezentarea la Serviciul Probatiune Sălaj, la termenele care se vor fixa, primirea vizitelor consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea, anunțarea în prealabil a schimbării domiciliului sau a oricarei deplasari pe o durata mai mare de 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă și să comunice informațiile și documentele de natură să permită verificarea mijloacelor de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatei obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate.

În temeiul prevederilor art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata a fost obligată a presta munca neremunerata în folosul comunității, pe durata de 120 de zile, care se va executa integral într-un an, conform art. 57 din Legea nr. 253/2013.

Inculpata a fost obligată a presta muncă în folosul comunității în condițiile si cu respectarea prevederilor art. 57 raportat la art. 47-54 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 C. proc. pen. s-a atras atentia inculpatei asupra prevederilor art. 96 C. pen.

În baza prevederilor art. 397 C. proc. pen. raportat la prevederile art. 1357 C. civ. s-a admis în parte acțiunile părților civile B., C. și D., și au fost obligați în solidar pe inculpații A. și E. să le plătească daune morale, după cum urmează: B. suma de 5000 RON, C. suma de 3000 RON și D. suma de 1000 RON.

În baza prevederilor art. 274 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plateasca statului câte 1.500 RON, cheltuieli judiciare.

În temeiul prevederilor art. 276 C. proc. pen. au fost obligați inculpații în solidar să plătească părților civile B., C. și D., suma de 6.000 RON, cheltuieli judiciare.

S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 450,78, onorariul interpretului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpații și persoanele vătămate sunt rude, în imobilul situat în loc. Deja, nr. 94 locuind persoana vătămată D. cu soțul ei F..

Imobilul a aparținut defunctei G., mama inculpatului A., respectiv bunica numitului F., dreptul de proprietate asupra imobilului fiind transmis în cursul anului 2014, prin moștenire și partaj voluntar, nepotului, ceea ce a generat nemulțumirea inculpatului A..

În acest context, în după-amiaza zilei de 17.09.2016, în jurul orelor 15:00-15:30, inculpații A. și E. s-au deplasat la imobilul nr. 94 din loc. Deja, însoțiți de martorul F., cu scopul de a împărți anumite bunuri rămase după defuncta G., mai exact inculpații au dorit să ia din beci niște bidoane din plastic. Persoana vătămată D. a refuzat să le permită accesul inculpaților în beci, spunându-le să aștepte până când soțul ei, F. va reveni la domiciliu, acesta fiind plecat în Germania.

Cu toate acestea, inculpații au pătruns în beci și au luat de acolo trei bidoane, două scoțându-le în fața porții, iar unul rămânând în curte.

În acest context, persoana vătămată D. le-a cerut inculpaților să plece, reacția inculpatului A. fiind aceea de a o amenința pe persoana vătămată cu spargerea geamurilor și incendierea casei.

Aceste amenințării au cauzat persoanei vătămate o serioasă temere, motiv pentru care l-a sunat pe tatăl său, martorul H. și i-a relatat cele petrecute.

Martorul a confirmat că a fost sunat de fiica sa și că pe fundal a auzit cearta cu inculpații, motiv pentru care a solicitat telefonic intrevenția organelor de poliție. Martorul a sunat-o și pe soția sa, C., care, în urma apelului soțului ei s-a deplasat împreună cu fiica ei B. la locuința persoanei vătămate D., unde se desfășura conflictul.

După sosirea celor două părți civile, B. și C., conflictul a luat amploare, partea civilă B. a luat cârligul de la fântână pentru a-și apăra mama care era atacată de inculpați, încercând să o lovească pe inculpata E..

Cârligul a fost luat de la partea civilă de către inculpata E., aceasta aplicând părții civile B. mai multe lovituri în zona capului și a mâinilor.

Între părți a intervenit inculpatul A., care a trântit-o la pământ pe partea civilă B., timp în care inculpata E. a lovit-o cu cârligul și pe partea civilă C., în zona capului.

Inculpatul A. a luat un par, încercând să o lovească pe partea civilă C., dar în apărarea acesteia a sărit mama ei, partea civilă B., care a fost lovită cu parul în piciorul stâng.

În continuare inculpatul A. le-a scos pe cele două părți civile din curte și a blocat accesul în curte cu parul, amenințând-o cu moartea pe partea civilă B..

La scurt timp după acestea, au intervenit la fața locului organele de poliție care au fost solicite telefonic de martorul H., soțul, respectiv tatăl părțilore civile B. și C..

În urma agresiunii inculpaților, partea civilă B. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, iar partea civilă C., leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Inculpata E. a suferit și ea leziuni, care conform certificatului medico-legal, au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, dar aceasta nu a formulat plângere prealabilă, limitându-se la a depune la dosar certificatul medico-legal.

II. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia penală nr. 981/P/15 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost admis apelul declarat de către inculpații A. și E. împotriva sentinței penale nr. 34/4.02.2022 pronunțată de Judecătoria Jibou, pe care o desființat-o cu privire la soluționarea laturii penale în ceea ce privește infracțiunile de lovire și alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen., amenințare prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen. și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul A., pentru săvârșirea celor două infracțiuni de lovire și alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen. și a infracțiunii de amenințare prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a menținut dispoziția de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen.

S-a menținut dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal față de inculpata E., pentru săvârșirea celor două infracțiuni de lovire și alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen. și a infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a menținut restul dispozițiilor din sentința apelată.

III. Hotărârea atacată cu recurs în casație

Împotriva deciziei penale nr. 981/P/15 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în casație cu privire la inculpații A. și E..

Prin cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului în casație, casarea în parte a deciziei nr. 981/A/2022 a Curții de Apel Cluj, înlăturarea greșitei aplicări a legii, respectiv a soluției prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și s-a dispus încetarea procesului penal.

În motivarea recursului, a susținut că termenele de prescripție specială pentru aceste infracțiuni sunt de 10 ani, respectiv de 6 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.

Ținând cont de data săvârșirii infracțiunii, 15.09.2016, aceste termene de prescripție specială nu erau împlinite la data de 15.07.2022, când a fost pronunțată decizia nr. 981/A/2022, în esență, pentru următoarele motive:

Pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe si violare de domiciliu, au fost evident îndeplinite astfel de acte de procedură, indicând în acest sens faptul că ambilor inculpați le-a fost adusă la cunoștință învinuirea și au fost audiați în data de 06.02.2018 (d.u.p, f 39, 40, 48-49).

În concluzie, examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior audierii inculpaților din 06.02.2018 a început să curgă un nou termen general de prescripție de 5 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 15.07.2022, data soluționării definitive a cauzei.

În cuprinsul Deciziei CCR nr. 358/2022, s-a arătat că, între 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale".

În opinia Parchetului, întrucât întreruperea cursului prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere în perioada iunie 2018 și mai 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

Referitor la infracțiunea de amenințare, s-a susținut că termenul de prescripție generală a fost întrerupt în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018, cât și prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date.

S-a indicat în acest sens că la data de 20.02.2020, în ședință publică a fost adusă la cunoștința inculpaților învinuirea și aceștia au fost audiați. Din data de 20.02.2020 până la data pronunțării deciziei Curții de Apel Cluj nr. 981/A/15.07.2022 nu era împlinit termenul de prescripție generală de 3 ani, iar de la data săvârșirii faptei (17.09.2016) nu era împlinit nici termenul de prescripție specială de 6 ani.

Astfel, întrucât înainte de publicarea deciziei Curții Constituționale, legiuitorul delegat a intervenit și a corectat dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. în sensul celor reținute în Decizia nr. 297/2018, lipsind de efecte dispozitivul Deciziei nr. 358/2022 prin intervenția legislativă, nu se poate avea în vedere un efect independent și retroactiv al considerentelor aceleiași decizii.

IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.. (printre care și cazul în care intervine amnistia sau prescripția), dispunându-se greșit încetarea procesului penal.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susținut, în esență, că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prealabil, Înalta Curte analizează, în condițiile pronunțării Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

La momentul adoptării și intrării în vigoare a C. pen. al României, 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" .

Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

Pentru a pronunța această soluție instanța de contencios constituțional a reținut următoarele:

"72. Așa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Prin urmare, Înalta Curte arată că în perioada 25.06.2018-30.05.2022, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispozițiile C. pen. în vigoare în perioada menționată constituind legea penală mai favorabilă.

Pe cale de consecință, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de inculpat se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziții legale referitoare la întreruperea cursului prescripției, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripție, cu consecința socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripție, în cazul depășirii cu încă o dată a acestuia.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se calculează potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, admițând apelul declarat de către inculpații A. și E. dispus în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal față de inculpatul A., pentru săvârșirea celor două infracțiuni de lovire și alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen. și a infracțiunii de amenințare prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. și, respectiv, față de inculpata E., pentru săvârșirea celor două infracțiuni de lovire și alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen. și a infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În acest sens, în mod corect Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a reținut că termenele de prescripție a răspunderii penale pentru faptele reținute în sarcina inculpaților au început să curgă de la data săvârșirii lor, respectiv 17 septembrie 2016, astfel că pentru infracțiunile de lovire și alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen., amenințare prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen., termenele de câte 5 ani, socotite în condițiile art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-au împlinit la data de 16 septembrie 2021, anterior pronunțării deciziei instanței de apel.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 981/A/2022 din data de 15 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2018.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 981/A/2022 din data de 15 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2018.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați E. și A., în sumă de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 decembrie 2022.