ÎCCJ, Secția penală — cale de atac împotriva sentinței nr. 175/2020 a Judecătoriei Jibou

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 06.10.2013, după ce partea civilă B. a fost indusă în eroare de către inculpata L. cu privire la faptul că-i va livra cantitatea de 500 litri motorină, împreună cu inculpata M. i-au livrat acesteia apă, obținând astfel în mod injust suma de 250 de euro, fiind surprinși în flagrant, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 02.08.2014, alături de inculpații L., N., O., a ajutat-o (a supravegheat-o pe partea civilă și a comunicat detalii privind poziția acestuia membrilor grupului) pe inculpata P. să-l inducă în eroare pe C., fiind-i livrată acestuia apă în loc de cantitatea de 400 litri de motorină și obținând astfel un folos injust de 1.600 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 17.07.2014, alături de inculpații L., N., O., a ajutat-o (a supravegheat-o pe partea civilă și a comunicat detalii privind poziția acestuia membrilor grupului) pe inculpata P. să-l inducă în eroare pe D., fiind-i livrată acestuia apă în loc de cantitatea de 200 litri de motorină și obținând astfel un folos injust de 700 RON, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 24.07.2014, alături de inculpații P., O., Q., R. a ajutat-o (a supravegheat-o pe partea civilă și a comunicat detalii privind poziția acestuia membrilor grupului) pe inculpata L. să-l inducă în eroare pe E., prin promisiunea acesteia că îi va vinde cantitatea de 400 litri de motorină, după care, inculpații i-au livrat apă, obținând astfel în mod injust suma de 1.400 RON, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 26.07.2014, alături de inculpații L., O., P. l-a ajutat (a supravegheat-o pe partea civilă și a comunicat detalii privind poziția acestuia membrilor grupului) pe inculpatul Q. să-l inducă în eroare pe F., fiind-i livrată acestuia apă în loc de cantitatea de 200 litri de benzină și obținând astfel un folos injust de 800 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 02.08.2013, după ce partea civilă K. a fost indusă în eroare de către o persoană care nu a putut fi identificată cu privire la faptul că-i va livra cantitatea de 430 litri motorină, împreună cu inculpata M. i-au livrat acestuia 430 litri de apă, obținând astfel în mod injust suma de 1.600 RON, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 20.07.2014, alături de inculpații L., Q., O., a ajutat-o (a supravegheat-o pe partea civilă și a comunicat detalii privind poziția acestuia membrilor grupului) pe inculpata P. să-l inducă în eroare pe G., fiind-i livrată acestuia apă în loc de cantitatea de 250 litri de motorină și obținând astfel un folos injust de 1.000 RON, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 21.07.2014, alături de inculpații L., P., N. l-a ajutat (a supravegheat-o pe partea civilă și a comunicat detalii privind poziția acestuia membrilor grupului) pe inculpatul Q. să-l inducă în eroare pe H., fiind-i livrată acestuia apă în loc de cantitatea de 100 litri de motorină și obținând astfel un folos injust de 400 RON, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 21.07.2014, alături de inculpații L., P., O. l-a ajutat (a supravegheat-o pe partea civilă și a comunicat detalii privind poziția acestuia membrilor grupului) pe inculpatul Q. să-l inducă în eroare pe I., încercând să-i livreze acestuia apă în loc de cantitatea de 300 litri de motorină și să obțină astfel un folos injust de 1.350 RON, faptă care nu s-a finalizat deoarece au intervenit organele de poliție, întrunește elementele constitutive ale complicității la tentativă la infracțiunea înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 15.07.2014, alături de inculpații L., P., O., N. l-a ajutat (a supravegheat-o pe partea civilă și a comunicat detalii privind poziția acestuia membrilor grupului) pe inculpatul Q. să-l inducă în eroare pe J., încercând să-i livreze acestuia apă în loc de cantitatea de 400 litri de motorină și să obțină astfel un folos injust în cuantum de 1.400 RON, faptă care nu s-a finalizat deoarece au intervenit organele de poliție, întrunește elementele constitutive ale complicității la tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. Împotriva Sentinței penale nr. 175 din data de 14.10.2020 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a declarat apel inculpatul A. Prin motivele de apel formulate, inculpatul A. a solicitat pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepselor aplicate către minimul special prevăzut de lege. A solicitat să se aibă în vedere vârsta sa la data săvârșirii faptelor, respectiv la momentul săvârșirii uneia dintre infracțiuni era minor, faptul că a fost influențat de mama sa la momentul comiterii faptelor, a recunoscut comiterea lor uzând de procedura simplificată, iar două din infracțiunile reținute nu s-au consumat. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, în limitele prev. de art. 417 C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a reținut că apelul declarat de inculpatul A. este nefondat. Într-o primă analiză, Curtea de Apel Cluj a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptelor. S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de tipicitate, cu referire la elementele obiective ale infracțiunilor și de vinovăție, ca element subiectiv din conținutul incriminării. În drept, în mod întemeiat s-a reținut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor de tipicitate ale infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel a reținut că faptele imputate inculpatului în materialitatea lor, precum și în ce privește latura subiectivă, au fost dovedite cu mijloacele de probă la care a făcut referire instanța de fond în motivare. Curtea de Apel Cluj și-a însușit aprecierile derivate din interpretarea detaliată și coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, pe care le-a expus instanța de fond în motivare, apreciind că probele administrate au făcut dovada vinovăției inculpatului, în afara oricărui dubiu. În ce privește sancțiunea aplicată, s-a reținut că aceasta trebuie să fie consecința și măsura gravității infracțiunilor săvârșite, pedeapsa aplicată neputându-și îndeplini funcțiile decât dacă este perfect adaptată gradului de pericol social al faptelor comise, persoanei inculpatului și împrejurărilor care atenuează sau agravează răspunderea penală. O pedeapsă care nu ține seama de aceste realități nu va fi în măsură să exercite o influență preventiv educativă și nici să-l descurajeze pe condamnat de la comiterea de noi infracțiuni. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. și anume: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite - prin manopere de inducere în eroare, profitând de credulitatea și lipsa de vigilență a persoanelor vătămate; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii - cauzarea unor prejudicii consistente; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit - obținerea de surse de venit în mod facil și fără muncă; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului - inculpatul A. a comis prima infracțiune în perioada minorității, iar următoarele infracțiuni fiind major și în stare de recidivă post-condamnatorie în raport de condamnarea anterioară la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, dispusă prin sentința penală nr. 65/2013 a Judecătoriei Jibou, definitivă în 28.05.2013; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal - inculpatul a recunoscut comiterea faptelor; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială - educație și nivel de școlarizare precare, inculpatul A. a comis faptele sub influența nefastă a mamei sale, cu care comisese, de altfel, și faptele anterioare din minoritate. Ținând seama de aceste criterii, Curtea de Apel Cluj a reținut că pedepsele stabilite de instanța de fond - la valoarea minimului special prevăzut de lege sau apropiate acestui minim - sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise și corespund cerințelor asigurării împlinirii dublului scop - educativ și represiv al sancțiunii. Pe de altă parte, durata pedepsei rezultante se datorează și faptului comiterii infracțiunilor în concurs real, ceea ce a determinat aplicarea regimului sancționator al concursului de infracțiuni, cu consecința aplicării la pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsă obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, precum și faptului aplicării regimului sancționator al recidivei. Deși a recunoscut comiterea faptelor, inculpatul a ratat momentul procesual al audierii, pentru a beneficia de procedura simplificată. Cu toate acestea, Curtea de Apel Cluj a reținut că, în mod nelegal, instanța de fond a dispus aplicarea unor pedepse sub valoarea minimului special de 6 luni închisoare, prevăzut pentru infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., comisă în forma de participație a complicității. Nu există o justificare legală pentru coborârea pedepselor sub minimul special de 6 luni, de vreme ce nu s-a reținut vreo cauză de reducere a pedepselor (neexistând de altfel, niciuna), ci doar circumstanțe de natură să agraveze răspunderea penală. Însă, în lipsa unui apel în defavoarea inculpatului, această nelegalitate nu poate fi îndreptată, întrucât s-ar încălca prevederile art. 418 C. proc. pen., cu privire la neagravarea situației în propria cale de atac. S-a reținut că nu există nicio justificare pentru reducerea pedepselor sub durata stabilită de instanța de fond, așa cum a solicitat inculpatul. Faptele comise prezintă același nivel de gravitate, indiferent de forma consumată sau de tentativă. Numărul mare de acte materiale, gravitatea infracțiunilor dedusă din modul de comitere și din consecințele faptelor, profilul moral și antecedența inculpatului nu justifică nicio clemență din partea instanței de apel, în sensul reducerii pedepselor, așa cum s-a solicitat. De altfel, în lipsa unor cauze de reducere a pedepselor, coborârea acestora sub minimul special nu este posibilă. Drept urmare, prin Decizia penală nr. 261/A din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 175/14.10.2020 pronunțate de Judecătoria Jibou în Dosarul nr. x/2016. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare inculpatul A., care a solicitat admiterea căii de atac, desființarea deciziei contestate și admiterea în principiu a contestației în anulare, cu consecința punerii sale în libertate de îndată de sub mandatul de executare a pedepsei. În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, contestatorul a precizat că a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 175/14.10.2020 a Judecătoriei Jibou, iar instanța de apel a respins calea de atac, menținând condamnarea sa la pedeapsa de 1 an 8 luni și 129 de zile închisoare în regim de detenție fără a avea în vedere un caz de încetare a procesului penal, respectiv faptul că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, conform celor statuate prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022. Având în vedere "vidul legislativ" creat în urma deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 și până la intrarea în vigoare a actului normativ ce a clarificat norma penală de drept material, contestatorul a solicitat să fie aplicate dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. privind termenul general de prescripție de 5 ani, fără cazurile de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale declarate neconstituționale prin deciziile sus-amintite. Așadar, pentru complicitatea la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1), cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (3 fapte comise la datele de 06.10.2013, 02.08.2014 și 17.07.2014), complicitatea la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1), cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. (4 fapte comise la 24.07.2014, 26.07.2014, 20.07.2014 și 21.07.2014), complicitatea la tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 32 raportat la art. 244 alin. (1), cu art. 77 lit. a), d) C. pen. (2 fapte comise la 21.07.2014 și 15.07.2014) și complicitatea la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 rap la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. (comisă la 02.08.2013), pentru care a fost cercetat și judecat, este înlăturată răspunderea penală, fiind împlinit termenul de prescripție în anul 2018 și 2019, înainte de pronunțarea deciziei de către Curtea de Apel Cluj, la data de 24 februarie 2021. Examinând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Cluj a constatat următoarele: Prin cererea de contestație în anulare formulată în cauză, contestatorul condamnat A. a invocat incidența motivului prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen., respectiv existența probelor cu privire la o cauză de încetare a procesului penal la data pronunțării Deciziei penale nr. 261/A/24.02.2021 a Curții de Apel Cluj (Dosarul nr. x/2016). În esență, contestatorul a invocat faptul că la data pronunțării Deciziei penale nr. 261/A/24.02.2021 a Curții de Apel Cluj (Dosarul nr. x/2016) era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, calculat în lumina dispozițiilor deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, astfel cum acesta a fost lămurit prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022. Reprezentantul Ministerului Public a invocat inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, apreciind că aceasta ar conduce la încălcarea principiilor de aplicare în timp a deciziilor Curții Constituționale, iar pe fondul cauzei de încetare a procesului penal a solicitat a se da eficiență cauzelor întreruptive de prescripție valabil efectuate anterior publicării acesteia. Cu privire la solicitarea principală a Ministerului Public, Curtea de Apel Cluj a reținut că atât cauza de încetare a procesului penal (împlinirea termenului de prescripție generală a răspunderii penale ca efect al lipsei din fondul activ al legislației a unor cauze de întrerupere a cursului termenului de prescripție), cât și probele care atestau o astfel de împrejurare (data săvârșirii faptelor și respectiv data actelor procedurale de soluționare definitivă a acțiunii penale) se regăseau la dosar la momentul pronunțării deciziei contestate, nefiind în discuție o presupusă aplicare retroactivă a dispozițiilor deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 cauzelor definitiv soluționate. În acest sens, Curtea de Apel Cluj a subliniat că din considerentele deciziei Curții Constituționale anterior referite rezultă că aceasta urmărește stabilirea naturii și a efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 (ca fiind specifice unei decizii simple/extreme), statuând în consecință, în mod explicit, faptul că efectul dispariției din fondul activ al legislației a cauzelor întreruptive de prescripție s-a produs încă de la data publicării acesteia din urmă (25 06 2018), așadar la un moment anterior pronunțării deciziei penale contestate prin calea extraordinară de atac. S-a mai argumentat că prin contestația în anulare se tinde la îndreptarea unor erori de judecată constând în greșita omisiune a constatării împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale ca efect al modului eronat de interpretare a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018. Nici această susținere nu a putut fi primită, întrucât activitatea de judecată presupune, în lumina jurisprudenței instanței de contencios european a drepturilor omului, ascultarea argumentelor părților din proces și oferirea unui răspuns, lipsa unei astfel de construcții argumentative echivalând cu lipsa unei judecăți efective. În acest context, eroarea de judecată poate fi săvârșită doar la nivelul raționamentului juridic efectuat și expus ca atare în cuprinsul actelor procesuale, nu și prin omisiune, aceasta din urmă neputând fi calificată altfel decât ca eroare de procedură. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, în considerentele Deciziei nr. 453/2020 reținând următoarele: "29. Având în vedere natura cauzelor de încetare a procesului penal anterior enumerate, orice greșită apreciere a instanței cu privire la incidența acestora constituie o greșeală de drept, ce implică reevaluarea fondului hotărârii judecătorești astfel pronunțate. 30. Spre deosebire de ipoteza anterior invocată, omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la incidența unei cauze de încetare a procesului penal reprezintă o eroare de procedură, în acest caz instanța neanalizând aspectele ce ar putea determina o soluție de încetare a procesului penal. 31. Așa fiind, invocarea de către persoana condamnată a unei cauze de încetare a procesului penal, care ar fi existat la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive de condamnare și asupra căreia instanța de apel s-a pronunțat - și nu doar a incidenței în cauza în care persoana a fost condamnată a unei cauze de încetare a procesului penal asupra căreia instanța de apel a omis să se pronunțe - presupune o critică a raționamentului judiciar făcut de instanța de apel cu privire la cauza de încetare a procesului penal invocată de persoana condamnată, cauză analizată cu prilejul soluționării apelului, și, implicit, o reevaluare a fondului cauzei, prin invocarea unei căi extraordinare de atac, ceea ce ar transforma contestația în anulare într-un apel deghizat. 32. Având în vedere diferențele dintre calea extraordinară de atac a contestației în anulare și cea a recursului în casație, Curtea reține că o asemenea greșeală juridică (constând în faptul că instanța s-a pronunțat greșit cu privire la lipsa incidenței unei cauze de încetare a procesului penal) ar putea fi îndreptată, eventual, pe calea recursului în casație, aceasta fiind calea de atac reglementată de legiuitor în scopul îndreptării erorilor de drept comise cu prilejul judecării apelului. Spre deosebire de aceasta, incidența unei cauze de încetare a procesului penal asupra căreia instanța de apel a omis să se pronunțe va fi invocată pe calea contestației în anulare, care are ca scop îndreptarea unor erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului." Așadar, în lumina considerentelor reținute de instanța de contencios constituțional în decizia precitată, omisiunea de a analiza o cauză de încetare a procesului penal care nici nu a fost pusă în discuția contradictorie a participanților procesuali nici din oficiu și nici la cerere, se subsumează noțiunii de eroare de procedură, remediabilă pe calea contestației în anulare, în baza temeiului prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen. Procedând la analiza pe fond a cauzei de încetare a procesului penal invocată de către contestatorul condamnat A., Curtea de Apel Cluj a reținut că data de la care a început să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale este dictată de data săvârșirii faptelor, după cum urmează: - complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - 3 fapte comise la 06.10.2013 (pentru care termenul de prescripție s-a împlinit la 06.10.2018), la 02.08.2014 (pentru care termenul de prescripție s-a împlinit la 02.08.2019;) și la 17.07.2014 (pentru care termenul de prescripție s-a împlinit la 17.07.2019); - complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - 4 fapte comise la 24.07.2014 pentru care termenul de prescripție s-a împlinit la 24.07.2019), la 26.07.2014 (pentru care termenul de prescripție s-a împlinit la 26.07.2019), la 20.07.2014 (pentru care termenul de prescripție s-a împlinit la 20.07.2019) și la 21.07.2014 (pentru care termenul de prescripție s-a împlinit la 21.07.2019); - complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - două fapte comise la 21.07.2014 (pentru care termenul de prescripție s-a împlinit la 21.07.2019) și la 15.07.2014 (pentru care termenul de prescripție s-a împlinit la 15.07.2019); - complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. comisă la 02.08.2013 (pentru care termenul de prescripție s-a împlinit la 02.08.2018), disputa participanților procesuali purtând asupra valabilității actelor presupus întreruptive de prescripție îndeplinite anterior publicării deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022. Sub acest aspect, Curtea de Apel Cluj a reținut, cu titlu preliminar, că la data de 09 iunie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022, decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. De la data publicării, această decizie devine opozabilă erga omnes, fiind obligatorie pentru instanțe atât în privința dispozitivului cât și a considerentelor pe care se sprijină. Or, în considerentele acestei decizii (nr. 358/2022), Curtea Constituțională a tranșat în mod explicit natura juridică a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, extrăgând și consecințele asociate pronunțării deciziei anterior amintite, în lipsa intervenției active a legiuitorului: absența din fondul activ al legislației penale a vreunui caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii (25.06.2018) și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma (30.05.2022). În continuare, Curtea de Apel Cluj a constatat că, în cauză, nu se contestă natura instituției prescripției răspunderii penale ca fiind una de drept penal substanțial (chestiune tranșată, de altfel, prin decizia Curții Constituționale nr. 1092/2012), natura și durata termenelor de prescripție, cauzele de întrerupere sau de suspendare a cursului acestui termen (deopotrivă asupra existenței și a conținutului) subsumându-se instituției prescripției răspunderii penale ca instituție de drept substanțial, fiind supusă regulilor de aplicare în timp a legii penale mai favorabile. Procedând la evaluarea globală a legii penale mai favorabile, Curtea de Apel Cluj a constatat că, în speță, C. pen. în forma aflată în vigoare începând cu 25.06.2018 (data publicării deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018) și până la data de de 30.05.2022 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022 de modificare a dispozițiilor art. 155 C. pen.) reprezintă lege penală mai favorabilă, întrucât aceasta nu prevede cauze de întrerupere a cursului termenului prescripției răspunderii penale, făcând astfel aplicabil termenul general de prescripție prevăzut de lege raportat la limitele de pedeapsă. În ceea ce privește valabilitatea și efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate contestatorului A. în calitate de inculpat, anterior pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, instanța de apel a reținut că acestea nu pot fi valorificate în cauză. În acest sens, Curtea de Apel Cluj a subliniat că prin decizia Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 a fost sancționată (prin declararea ca neconstituțională) unica soluție normativă prevăzută de legislația penală privind instituția întreruperii termenului de prescripție. Ca și o consecință a publicării acestei prime decizii a Curții Constituționale (nr. 297/2018), în lipsa oricăror repere normative concordante cu exigențele impuse de prevederile art. 1 alin. (3) și 5 din Constituție, în pofida evocării orientative a soluției legislative din C. pen. din 1969 în cuprinsul considerentelor acesteia, la nivelul dreptului substanțial nu pot fi identificate în niciun moment, de la data intrării în vigoare a noului C. pen. și până la data împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale, norme care să identifice actele ce pot genera efectul întreruptiv de prescripție. În acest sens, în considerentele Deciziei nr. 358/2022 (parag. 68), Curtea Constituțională a arătat în mod explicit că "nu a impus ca toate actele care se comunică suspectului sau inculpatului sau toate actele care presupun participarea suspectului sau inculpatului să fie privite ca acte care sunt apte să întrerupă cursul prescripției răspunderii penale, stabilirea acestora intrând în competența legiuitorului, cu condiția esențială ca acestea să îndeplinească exigențele menționate de către instanța de contencios constituțional." În continuare, a reținut Curtea Constituțională că "a statuat constant, în jurisprudența sa, că prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție stabilesc că "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării", iar competența de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitată dacă legea astfel adoptată respectă exigențele Legii fundamentale (Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Totodată, Curtea a statuat că a permite celui care interpretează și aplică legea penală, în absența unei norme exprese, să stabilească el însuși regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluție pronunțată într-un alt cadru reglementat, reprezintă o aplicare prin analogie a legii penale. Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale, art. 7 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, care consacră principiul legalității incriminării și pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conținutului infracțiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracțiuni, prevăd și principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată și aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie." Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta posibilitatea considerării ca valabile a actelor "întreruptive de prescripție" efectuate sub imperiul legii vechi (C. pen. în varianta anterioară datei de 25.06.2018 ca dată a publicării deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018), acestea tot nu ar putea fi valorificate în cauză întrucât s-ar obține rezultatul combinării dispozițiilor legilor penale succesive (lex tertia), expres interzis prin decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 (prin care a fost consacrat modul de determinare a legii penale mai favorabile potrivit criteriului aprecierii globale). Față de aceste considerente, Curtea de Apel Cluj a apreciat că durata termenului de prescripție a răspunderii penale față de contestatorul-condamnat A. se impune a fi calculată pentru toate infracțiunile prin raportare la durata termenului general de prescripție prev. de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile imputate, așa cum s-a arătat în precedent. Relativ la cele ce precedă, prin Decizia nr. 1063/A din 19 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 alin. (1) și art. 432 alin. (1), cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen., a fost admisă în principiu și în fond contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 261/A din 24.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/2016, care a fost desființată în parte pe latura penală cu privire la acest condamnat și, pronunțându-se o nouă hotărâre în aceste limite: În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - 3 fapte comise la datele de 06.10.2013, 02.08.2014 și 17.07.2014; complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - 4 fapte comise la 24.07.2014, 26.07.2014, 20.07.2014 și 21.07.2014; complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. de art. 48 raportat art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - 2 fapte comise la 21.07.2014 și 15.07.2014; complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. - comisă la 02.08.2013 și a înlăturat consecințele condamnărilor. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. x/25.02.2021 emis de Judecătoria Jibou și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză sau nu se află în executarea altor pedepse. Împotriva hotărârii pronunțate în calea de atac a contestației în anulare, în urma rejudecării apelului, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 02 septembrie 2022 . În cuprinsul cererii de recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susținut că hotărârea recurată este nelegală, întrucât, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal în privința inculpatului A. În acest sens s-a arătat că, ținând cont de datele la care au fost săvârșite infracțiunile imputate inculpatului, respectiv intervalul 06.10.2013 - 02.08.2014, termenele de prescripție specială a răspunderii penale nu erau împlinite la data de 24.02.2021, când a fost pronunțată Decizia nr. 261/A/2021 a Curții de Apel Cluj. S-a susținut că actul întreruptiv al cursului termenului prescripției răspunderii penale este esențialmente un act de procedură, iar valabilitatea și efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum. În cauză au fost îndeplinite acte de procedură care au întrerupt cursul termenului prescripției răspunderii penale, având în vedere că în Dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit în data de 14.07.2016. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a arătat că examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior emiterii rechizitoriului din 14.07.2016 a început să curgă un nou termen general de prescripție de 5 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 24.02.2021, data soluționării definitive a cauzei. S-a mai arătat că, în cuprinsul deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, s-a reținut că, între 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale". În opinia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, întrucât întreruperea cursului prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere a cursului termenului prescripției răspunderii penale în perioada mai 2018 - mai 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție a răspunderii penale îndeplinite în perioada 2014 - 2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile. În situația interpretării cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile, s-ar ajunge în situația ca Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziției constituționale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală. În concluzie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat casarea parțială a deciziei atacate și respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare formulate de inculpat cu privire la infracțiunile de înșelăciune, în forma de participație a complicității, comise la 06.10.2013, 17.07.2014. 20.07.2014, 21.07.2014, 24.07.2014. 26.07.2014, 02.08.2014 și tentativă la infracțiunea de înșelăciune, în forma de participație a complicității, comise la datele de 15.07.2014 și 21.07.2014. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14.10.2022, iar prin rezoluția judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 06 decembrie 2022. Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent, cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și respectă dispozițiile art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 lit. a), b) și d) C. proc. pen. Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. S-a considerat că motivele formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. În concluzie, s-a apreciat că cererea de recurs în casație apare ca fiind admisibilă, din perspectiva dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen. Prin încheierea din data de 06 decembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost admisă în principiu. Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, instanța a constatat că Decizia nr. 1063/A din 19 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori (Dosarul nr. x/2022) poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluțiile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen. Deopotrivă, s-a constatat că cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen. și îndeplinește condițiile prevăzute art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. Referitor la îndeplinirea condiției impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal). Instanța a reținut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate. Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanța deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile. Cazul de casare prev. de art. 438 pct. 8 C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, vizează acele situații în care, față de actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv: e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii. Astfel cum rezultă din motivarea căii de atac, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susținut că hotărârea recurată este nelegală, apreciind că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal în privința inculpatului A. pentru infracțiunile de înșelăciune, în forma de participație a complicității, comise la 06.10.2013, 17.07.2014. 20.07.2014, 21.07.2014, 24.07.2014. 26.07.2014, 02.08.2014 și tentativă la infracțiunea de înșelăciune, în forma de participație a complicității, comise la datele de 15.07.2014 și 21.07.2014, întrucât, prin raportare la datele la care au fost săvârșite infracțiunile (intervalul 06.10.2013 - 02.08.2014), termenele de prescripție specială a răspunderii penale nu erau împlinite la data de 24.02.2021, când a fost pronunțată Decizia nr. 261/A/2021 a Curții de Apel Cluj. Relativ la cele ce precedă, instanța a apreciat că motivele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. Pentru considerentele expuse, apreciindu-se că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj îndeplinește cerințele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., instanța a dispus admiterea în principiu a acesteia. Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat. Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal. În cauză, prin Sentința penală nr. 175 din data de 14.10.2020 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, printre altele, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedepsele de: 4 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - persoană vătămată B.; 4 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., persoană vătămată C.; 5 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - persoană vătămată D.; 5 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată E.; 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată F.; 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată G.; 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată H.; 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, sub forma de participație a complicității, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată I.; 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, sub forma de participație a complicității, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - persoană vătămată J. În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din celelalte pedepse, respectiv 14 luni închisoare (1/3 din 42 luni), rezultând pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare. În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen., raportat la art. 117 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura educativă a stagiului de formare civică pe o perioadă de 4 luni - persoană vătămată K. Prin Decizia penală nr. 261/A din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 175/14.10.2020 pronunțate de Judecătoria Jibou în Dosarul nr. x/2016. Ulterior, prin Decizia nr. 1063/A din 19 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 alin. (1) și art. 432 alin. (1), cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen., a fost admisă în principiu și în fond contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 261/A din 24.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/2016, care a fost desființată în parte pe latura penală cu privire la acest condamnat și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite: În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - 3 fapte comise la 06.10.2013, 02.08.2014 și 17.07.2014; complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - 4 fapte comise la 24.07.2014, 26.07.2014, 20.07.2014 și 21.07.2014; complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. de art. 48 raportat art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), d) C. pen. - 2 fapte comise la datele de 21.07.2014 și 15.07.2014; complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. - comisă la 02.08.2013 și a înlăturat consecințele condamnărilor. Prin motivele de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susținut că hotărârea recurată este nelegală, apreciind că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal în privința inculpatului A. pentru infracțiunile de înșelăciune, în forma de participație a complicității, comise la 06.10.2013, 17.07.2014. 20.07.2014, 21.07.2014, 24.07.2014. 26.07.2014, 02.08.2014 și tentativă la infracțiunea de înșelăciune, în forma de participație a complicității, comise la datele de 15.07.2014 și 21.07.2014, întrucât, prin raportare la datele la care au fost săvârșite infracțiunile (intervalul 06.10.2013 - 02.08.2014), întrucât termenele de prescripție specială a răspunderii penale nu erau împlinite la data de 24.02.2021, când a fost pronunțată Decizia nr. 261/A/2021 a Curții de Apel Cluj. Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu se analizează corectitudinea reținerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în același sens fiind și jurisprudența instanței supreme