ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1566/2017, pronunțată de Judecătoria Iași, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A., după cum urmează:

1.-la pedeapsa de un an și 9 luni ani închisoare pentru comiterea, la 5.01.2016, a infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., în dauna persoanei vătămate minore B. - pct. 1 din rechizitoriu;

2.-la pedeapsa de un an și 9 luni închisoare pentru comiterea, la 5.01.2016, a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., în dauna persoanei vătămate C. - pct. 2 din rechizitoriu (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.);

3.-la pedeapsa de un an și 9 luni închisoare pentru comiterea, la 2.01.2016, a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., în dauna persoanei vătămate D. - pct. 3 din rechizitoriu (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.);

4.-la pedeapsa de un an și 9 luni închisoare pentru comiterea, la 3.01.2016, a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., în dauna persoanei vătămate E. - pct. 4 din rechizitoriu (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.);

5.-la pedeapsa de un an și 9 luni închisoare pentru comiterea, la 10.02.2016, a infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., în dauna persoanei vătămate minore F. - pct. 6 din rechizitoriu;

6.-la pedeapsa de un an și 9 luni închisoare pentru comiterea, la 18.02.2016, a infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., în dauna persoanei vătămate minore G. - pct. 8 din rechizitoriu;

7.-la pedeapsa de un an și 9 luni închisoare pentru comiterea, la 20.02.2016, a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., în dauna persoanei vătămate H. - pct. 14 din rechizitoriu (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.);

8.-la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pentru comiterea, la 20.02.2016, a infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., în dauna persoanei vătămate I. - pct. 15 din rechizitoriu;

9.-la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea, la 21.03.2016, a infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), (36) alin. (1) C. pen., a art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., în dauna persoanei vătămate J. - pct. 17 din rechizitoriu;

10.-la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pentru comiterea, la 22.03.2016, a infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., în dauna persoanei vătămate K. - pct. 18 din rechizitoriu;

11.-la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pentru comiterea, la 23.03.2016, a infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., în dauna persoanei vătămate L. - pct. 19 din rechizitoriu;

12.-la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea, la 23.03.2016, a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., în dauna persoanei vătămate minore M. - pct. 20 din rechizitoriu (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.), infracțiuni săvârșite în concurs, potrivit art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 67 alin. (1) C. pen. raportate la cele ale art. 66 lit. a), b), d), n) C. pen. s-a aplicat inculpatului A., pentru fiecare dintre infracțiunile concurente de la punctele 1 - 12, pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a exercitării următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a alege;

- dreptul de a comunica, în orice mod, cu inculpatul N., ori de a se apropia de acesta.

În temeiul dispozițiilor art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pentru fiecare dintre infracțiunile concurente de la punctele 1 - 12, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și n) C. pen., după cum urmează:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a alege;

- dreptul de a comunica, în orice mod, cu inculpatul N., ori de a se apropia de acesta.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile concurente, prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de la pct. 9, a unui spor de o treime din de o treime din durata totală a celorlalte pedepse, de la punctele 1 - 8, 10 - 12, de 6 ani și 3 luni, pedeapsa principală rezultantă pentru concursul de infracțiuni fiind de 8 ani și 9 luni închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului A., pentru întreg concursul de infracțiuni, pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 4 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), n) C. pen., anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a alege;

- dreptul de a comunica, în orice mod, cu inculpatul N., ori de a se apropia de acesta.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului A., pentru întreg concursul de infracțiuni, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), n) C. pen., anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a alege;

- dreptul de a comunica, în orice mod, cu inculpatul N., ori de a se apropia de acesta.

În temeiul dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei principale rezultante stabilite pentru inculpatul A. timpul reținerii și al arestării preventive a acestuia, de la 26.03.2016 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen.. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului A..

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (4), (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 1357 și 1382 din C. civ., au fost admise, în parte, pretențiile părții civile B., formulate prin reprezentantul legal O. și au fost obligați, în solidar, inculpații N. și A. să achite acestei părți civile suma de 1750 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune materiale, și suma de 2000 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (4), (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 1357 din C. civ., au fost admise pretențiile părții civile C. și a fost obligat inculpatul A. să achite acestei părți civile suma de 9.000 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune materiale.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (4), (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 1357 din C. civ., au fost admise pretențiile părții civile D. și a fost obligat inculpatul A. să achite acestei părți civile suma de 5.000 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune materiale.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (4), (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 1357 din C. civ., au fost admise pretențiile părții civile E. și a fost obligat inculpatul A. să achite acestei părți civile suma de 4.000 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune materiale.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (4), (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 1357 din C. civ., au fost admise pretențiile părții civile P. și a fost obligat inculpatul A. să achite acestei părți civile suma de 9.600 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune materiale.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (4), (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 1357 din C. civ., au fost admise pretențiile părții civile F., prin reprezentantul legal P., formulate inițial de reprezentantul Ministerului Public, și a fost obligat inculpatul A. să achite acestei părți civile suma de 2.000 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (4), (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 1357 și 1382 din C. civ., au fost admise pretențiile părții civile G., prin reprezentantul legal Q., formulate inițial de reprezentantul Ministerului Public, și au fost obligați, în solidar, inculpații N. și A. să achite acestei părți civile suma de 2.000 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (4), (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 1357 și 1382 din C. civ., au fost admise în parte pretențiile părții civile H. și au fost obligați, în solidar, inculpații N. și A. să achite acestei părți civile suma de 3.000 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune materiale, precum și suma de 1.000 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (4), (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 1357 și 1382 din C. civ., au fost admise în parte pretențiile părții civile I. și au fost obligați, în solidar, inculpații N. și A. să achite acestei părți civile suma de 5.000 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune materiale.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (4), (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 1357 și 1382 din C. civ., au fost admise pretențiile părții civile K. și au fost obligați, în solidar, inculpații N. și A. să achite acestei părți civile suma de 500 de RON și echivalentul în RON al sumei de 1.500 euro, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune materiale, precum și suma de 1.000 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (4), (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 1357 și 1382 din C. civ., au fost admise pretențiile părții civile M., prin reprezentantul legal JJ., formulate inițial de reprezentantul Ministerului Public, și au fost obligați, în solidar, inculpații N. și A. să achite acestei părți civile suma de 2000 de RON, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (4), (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 1357 și 1382 din C. civ., au fost admise pretențiile părții civile J. și au fost obligați, în solidar, inculpații N. și A. să achite acestei părți civile suma de 6000 de RON, echivalentul în RON al sumelor de 1650 EUR și 60 GBP, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune materiale. Totodată, au fost obligați, în solidar, inculpații N., A. și T. să achite acestei părți civile echivalentul în RON al sumei de 1700 EUR, cu dobânda legală până la data plății, cu titlul de daune materiale.

În temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (6) C. proc. pen.. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă L.

S-a constatat că celelalte persoane vătămate nu au formulat pretenții civile.

În baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, printre altele, că, fapta inculpatului A., care, la data de 05.01.2016, în baza unei înțelegeri anterioare cu N., s-a prezentat la domiciliul persoanei vătămate minore B. și din fața blocului a preluat punga în care se aflau suma de 1000 RON și un ceas U. aruncată pe geam de persoana vătămată, cunoscând că acestea au fost date ca urmare a inducerii acesteia în eroare de către inculpatul N. cu privire la faptul că mama sa este accidentată și că părinții sunt încătușați, bunurile fiind necesare pentru pretinsa eliberare a acestora, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen.. În cazul acestei fapte s-a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice, întrucât inculpatul A. nu a contribuit cu nimic la inducerea sau menținerea în eroare a persoanei vătămate.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, la data de 05.01.2016, s-a deplasat în parcul situat în fața Policlinicii nr. 1 din mun. Iași unde s-a întâlnit cu persoana vătămată C. și a primit de la aceasta suma de 12000 RON, contribuind nemijlocit la inducerea în eroare a persoanei vătămate C. în momentul în care a răspuns la numele M. și a confirmat ceea ce N. îi spusese persoanei vătămate la telefon (care s-a recomandat drept medicul V. de la Unitatea de primiri urgențe și a convins-o să remită suma de 12000 pentru o pretinsă operație a fiului persoanei vătămate), întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen.. Cu privire la această faptă, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, reținând că inculpatul A. a participat la comiterea ei în calitate de coautor.

Totodată, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, la data de 02.01.2016, s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate D. din mun. Iași și a primit de la aceasta suma de 5000 RON, contribuind nemijlocit la inducerea în eroare a persoanei vătămate prin faptul că s-a recomandat ca Stoleru M. și a confirmat ceea ce N. îi spusese acesteia la telefon (respectiv că nepotul persoanei vătămate ar fi comis un accident rutier cu victimă, iar suma de 5000 RON reprezintă contravaloarea intervențiilor chirurgicale ale pretinsei victime) întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen. Cu privire la această faptă, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, reținând că inculpatul A. a participat la comiterea ei în calitate de coautor, activitățile acestuia depășind rolul unui simplul complice.

În ceea ce privește fapta din data de 03.01.2016, constând în deplasarea inculpatului A. la domiciliul persoanei vătămate E. din mun. Iași, unde, ca urmare a inducerii acesteia în eroare de către inculpatul N. (care s-a recomandat drept doctorul X. și a susținut că fiul persoanei vătămate a avut un accident rutier și nevoie urgentă de operație, banii fiind necesari în acest scop), a primit suma de 7000 RON, Judecătoria Iași a dispus schimbarea încadrării juridice, reținând că acesta a participat la comiterea ei în calitate de coautor. În acest sens, s-a reținut că inculpatul A. a depășit rolul unui simplu complice, însărcinat cu ridicarea banilor, în momentul în care s-a recomandat ca brancardier, în acest mod contribuind la menținerea în eroare a persoanei vătămate E.. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că inculpatul A. a comis, nemijlocit, un act de inducere în eroare a persoanei vătămate E., care a contribuit la înșelarea acesteia, contribuția sa absorbind contribuția de complice. Așadar, instanța a constatat că inculpatul a comis infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen.

În continuare, în hotărârea primei instanțe s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în data de 10.02.2016, în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpatul N., s-a deplasat în zona Șos. Nicolina - Rond Vechi din mun. Iași unde s-a întâlnit cu persoana vătămată minoră F. și a preluat de la aceasta bijuterii din aur, cunoscând că acestea au fost date ca urmare a inducerii în eroare a persoanei vătămate de către N. cu privire la faptul că tatăl ei a fost victima unui accident rutier și că se află internat în spital, iar bunurile solicitate sunt necesare pentru o pretinsă operație, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen.. În cazul acestei fapte s-a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice, din moment ce inculpatul A. nu a contribuit cu nimic la inducerea sau menținerea în eroare a persoanei vătămate.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, la data de 18.02.2016, în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpatul N., s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate G., în vârstă de 10 ani, din mun. Iași, de la care a preluat punga aruncată de aceasta pe geamul de la dormitorul apartamentului, pe trotuar, și în care se aflau suma de 1600 RON, două inele din aur, un lanț din aur pentru copii, cu pandativ, o brățară din aur și un inel din metal, cunoscând că acestea au fost date ca urmare a inducerii acestuia în eroare de către inculpatul N. care s-a recomandat drept M. - polițist și i-a spus că tatăl său este accidentat și că pentru a fi operat trebuie să dea toți banii și aurul din apartament, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Referitor la fapta din data de 20.02.2016, constând în deplasarea inculpatului A. la domiciliul persoanei vătămate H. din mun. Iași de la care a primit suma de 3000 RON (cunoscând că aceasta a fost dată ca urmare a inducerii acestuia în eroare de către inculpatul N. care s-a recomandat la început fiul victimei, arătând că este la spital grav rănit în urma unui accident rutier și apoi doctor, solicitând suma de bani pentru a fi operat de urgență) și menținerea în eroare a acesteia, în momentul în care s-a recomandat ca fiind trimis din partea spitalului și a confirmat ceea ce îi spusese inculpatul N. la telefon, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen.. Instanța de fond a dispus schimbarea schimbarea încadrării juridice a faptei, reținând că inculpatul a participat la comiterea ei în calitate de coautor. În acest sens, s-a subliniat că A. a comis, nemijlocit, un act de inducere în eroare a victimei, și a contribuit la înșelarea acesteia, activitatea de coautor, chiar și de foarte scurtă durată, rezumată la câteva cuvinte, absorbind activitatea de complice.

Instanța de fond a mai reținut că fapta inculpatului A. din data de 20.02.2016, care, în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpatul N., s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate I. din mun. Iași de la care a primit într-un plic suma de 5000 RON, cunoscând că aceasta a fost dată ca urmare a inducerii acesteia în eroare de către o persoană neidentificată, utilizator al postului telefonic cu numărul x, care s-a prezentat avocat și apoi fiul ei, pretinzând că acesta a provocat un accident rutier, iar suma solicitată era necesară pentru ca victima să nu depună plângere penală, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzute de art. 48 alin. (1), art. 244 alin. (1), (2), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen.. Cu privire la această faptă, în hotărârea Judecătoriei Iași s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție, pentru a acorda sprijin material autorului înșelăciunii, fiind irelevant dacă acesta a avut sau nu cunoștință că este trimis să ia banii pentru altcineva, cât timp a avut reprezentarea rezultatului urmărit și a conținutului contribuției sale.

Totodată, s-a reținut că fapta inculpatului A., care, la data de 21.03.2016, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul N., s-a deplasat mai întâi la Mănăstirea Frumoasa din mun. Iași unde s-a întâlnit cu persoana vătămată J. care i-a înmânat un plic conținând suma de 6.000 de RON, 300 de lire sterline și 150 de euro, iar a doua oară, în aceeași zi, a mers în parcul din fața Spitalului Sf. Spiridon Iași unde s-a întâlnit cu aceeași persoană vătămată care i-a dat de această dată un plic cu suma de 1.500 euro, cunoscând că acestea au fost date ca urmare a inducerii acesteia în eroare de către inculpatul N. care s-a recomandat avocat și i-a transmis că soțul ei a provocat un accident, iar sumele solicitate erau necesare pentru a-l scăpa de consecințele legii penale, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1), (2), C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen.

În sentința instanței de fond s-a mai reținut că fapta inculpatului A., care, în data de 22.03.2016, în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpatul N., s-a deplasat în parcul din fața Policlinicii Sf. Spiridon din mun. Iași, unde a primit de la persoana vătămată K. suma de 1.500 euro, 500 RON și mai multe bijuterii din aur (o pereche de cercei în formă de bilă și două inele cu pietricele albe), cunoscând că acestea au fost date ca urmare a inducerii acesteia în eroare de către inculpatul N. care s-a prezentat ca fiind medicul V. de la un spital din Belgia și i-a solicitat bunurile de valoare pentru o pretinsă intervenție chirurgicală de urgență privind pe fiica persoanei vătămate, victimă a unui accident de circulație, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1), (2), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului A., care, în data de 23.03.2016, în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpatul N., s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate L. din mun. Iași și a primit de la aceasta suma de 7600 RON, cunoscând că aceasta a fost dată ca urmare a inducerii în eroare a persoanei vătămate de către inculpatul N. care s-a prezentat ca fiind medicul Y. din cadrul Spitalului de Urgențe Sf. Spiridon Iași, calitate în care i-a spus că fiul acestuia a fost victima unui accident de circulație, iar banii sunt necesari pentru o intervenție chirurgicală de urgență, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1), (2), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen.

Totodată, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului A. din data de 23.03.2016, constând în deplasarea în parcarea din fața Facultății de Chimie a Universității Ghe. Asachi din mun. Iași, unde a primit de la persoana vătămată minoră M. suma totală de 900 RON, 170 Euro și mai multe bijuterii din aur, respectiv 8 inele și o brățară (cunoscând că acestea au fost date ca urmare a inducerii acestuia în eroare de către inculpatul N. care s-a prezentat ca fiind seful poliției rutiere Z., iar banii și bijuteriile erau necesare pentru o intervenție chirurgicală de urgență a mamei sale ce ar fi suferit un accident rutier) și menținerea în eroare a acesteia prin răspunsurile pe care i le-a dat, răspunsuri menite să confirme ce i se spusese victimei la telefon de către inculpatul N. (inculpatul A. sprijinind povestea care îi fusese spusă minorului la telefon), întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1), (2), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen.. Cu privire la această faptă, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, reținând că inculpatul A. a participat la comiterea ei în calitate de coautor, activitățile acestuia depășind rolul unui simplul complice.

În continuare, instanța de fond a reținut că inculpatul A. a comis infracțiunile reținute în sarcina sa în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 41 alin. (1) C. pen., întrucât a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii de 9 ani și 8 luni, din care a fost liberat condiționat la 15.10.2010, cu un rest neexecutat de 1364 de zile închisoare, durata pedepsei împlinindu-se anterior debutului activității infracționale din prezenta cauză. Așadar, instanța a făcut aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen. privind majorarea limitelor de pedeapsă în caz de recidivă postexecutorie.

În acest sens, s-a constatat că, prin sentința penală nr. 247 din 14.04.2006 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 3127 din 12.06.2007 a Înaltei Curți, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

) lit. a) și c) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 40 C. pen. 1969, fiindu-i revocată o grațiere anterioară și, în final, având de executat o pedeapsă rezultantă de 9 ani și 8 luni închisoare. La data de 15.10.2010 a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă de 1364 zile închisoare.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A., Judecătoria Iași s-a orientat, inclusiv în privința acelor fapte pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice din complicitate la coautorat la înșelăciune, spre pedepse cu închisoarea mai reduse în cuantum prin raportare la cele care i-au fost aplicate inculpatului N., pedepse care să corespundă contribuției sale concrete și trăsăturilor activității sale infracționale.

De asemenea, instanța de fond a subliniat că, deși datele privind activitatea infracțională a inculpatului A., precum și cazierul judiciar, respectiv împrejurarea că a mai fost anterior condamnat pentru fapte împotriva patrimoniului la o pedeapsă destul de mare, din care a fost liberat condiționat în 2010, conturează profilul unui individ periculos, dispus să își asume în deplină cunoștință de cauză riscuri serioase pentru un câștig material rapid, pedepsele aplicate, inclusive pentru faptele la care a avut contribuție de coautor, trebuie să reflecte diferența vizibilă de gravitate între activitatea acestuia și activitatea inculpatului N., ținând cont și de faptul că, în cazul celui dintâi, limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen.. Așadar, s-a constatat că, deși indispensabilă pentru atingerea scopului urmărit de inculpatul N., contribuția inculpatului A. nu a fost orientată decât spre asigurarea folosului infracțiunii, nefiind declanșatoare a șocului emoțional suferit de persoanele vătămate.

Prin urmare, pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune instanța de fond i-a aplicat inculpatului A. pedepse principale situate la nivelul minimului special astfel majorat, respectiv pedepse sporite peste acest minim pentru faptele comise în dauna minorilor sau în coautorat, sporite succesiv în situația în care aceste două elemente de agravare s-au regăsit simultan, cum a fost cazul faptei în dauna minorului M., cea mai mare pedeapsă fiindu-i aplicată pentru infracțiunea continuată de înșelăciune, alcătuită din două acte materiale, comisă în dauna persoanei vătămate J., ținând cont, pe de-o parte, că s-a întâlnit de două ori în acea zi cu victima, în locuri diferite, și, pe de altă parte, de suma cu care victima a fost păgubită.

În ceea ce privește pretențiile părților civile, instanța de fond a constatat că faptele inculpaților în formă consumată au produs un prejudiciu material imediat, o pagubă, ca urmare imediată a infracțiunii de înșelăciune, dar și un prejudiciu nepatrimonial, de ordin moral, emoțional, tradus în șocul emoțional sub imperiul căruia victimele au fost de acord să dea bani sau bijuterii, crezând povestea spusă la telefon de N., care le-a împiedicat să analizeze situația și să acționeze de o manieră logică, și care s-a prelungit în timp până în momentul în care și-au dat seama că fuseseră înșelate, șoc care, mai ales în cazul persoanelor vătămate minore, a fost de natură a-și prelungi în timp efectele, determinând sentimente de frică, insecuritate, încordare, vinovăție.

Împotriva sentinței penale nr. 1566/2017, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2016, au declarat apel, printre alții, inculpatul A. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.

Prin decizia penală nr. 182 din 19.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen., printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, de inculpații A. și T. împotriva sentinței penale nr. 1566/07.06.2017 pronunțată de Judecătoria Iași in dosarul nr. x/2016, care a fost desființată, în parte, în latură penală și civilă.

Rejudecând cauza, prin extindere și cu privire la inculpatului N. în temeiul art. 419 C. proc. pen., s-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reținute în sarcina inculpatului A., dispozițiile de condamnare a inculpaților N., A., T. și dispozițiile subsecvente condamnărilor, precum și dispozițiile de încetare a procesului penal cu privire la inculpatul N. sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în dauna persoanelor vătămate D., E., C., F., respectiv sub aspectul comiterii infracțiunilor de tentativă de înșelăciune, prevăzute de art. 32 alin. (1), art. 244 alin. (1), (2), art. 41 alin. (1) C. pen., asupra persoanelor vătămate AA., BB., CC.

S-a înlăturat din sentința penală apelată dispoziția de prelevare a probelor biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A. dintr-un concurs de 10 infracțiuni de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și 43 alin. (5) C. pen., o infracțiune de complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și 43 alin. (5), art. 35 C. pen., o infracțiune de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și 43 alin. (5) C. pen., într-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 8 (opt) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 67 alin. (1) C. pen. raportate la cele ale art. 66 lit. a), b), d), n) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 4 ani, a exercitării următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a alege;

- dreptul de a comunica, în orice mod, cu inculpatul N., ori de a se apropia de acesta.

În temeiul dispozițiilor art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și n) C. pen., după cum urmează:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a alege;

- dreptul de a comunica, în orice mod, cu inculpatul N., ori de a se apropia de acesta.

S-a dedus, în continuare, din durata pedepsei principale stabilite pentru inculpatul A. durata arestării preventive a acestuia, de la 07.06.2017 la zi (19.03.2018).

A fost majorat cuantumul daunelor morale acordate prin sentința penală apelată părților civile minore B., KK., F., G., M. la câte 10.000 RON

În baza dispozițiilor art. 249 alin. (7) C. proc. pen.. s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpaților N., A., T. până la concurența sumelor la care au fost obligați inculpații către părțile civile minore.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile declarate de Ministerul Public și de inculpați au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, printre altele, în esență, că apelul Ministerului Public este fondat sub aspectul nelegalei dispuneri a prelevării probelor biologice de la inculpatul A., întrucât infracțiunea de înșelăciune nu este cuprinsă în anexa la Legea nr. 76/2008 care conține expres și limitativ infracțiunile pentru care se dispune prelevarea de probe biologice.

De asemenea, curtea de apel a constatat fondat apelul Ministerului Public și al inculpaților sub aspectul schimbării încadrării juridice date faptei prin rechizitoriu, în sensul înlăturării concursului ca formă a pluralității infracțiunii și reținerii unității legale a infracțiunii continuate. Astfel, s-a subliniat că, deși sunt evident îndeplinite condițiile actuale ale formei continuate a infracțiunii în privința fiecărui inculpat (pluralitate de acte materiale, unitate de încadrare juridică - fiecare act materiale întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, unitatea de rezoluție infracțională, dată de unitatea modului de operare, de distanța în timp a actelor materiale) prima instanță nu a putut reține forma continuată a infracțiunii din cauza condiției unității subiectului pasiv, condiție care, prin Decizia nr. 368/30.05.2015 a Curții Constituționale, a fost declarată neconstituțională. Ca urmare a publicării acestei decizii, condiția unității subiectului pasiv nu mai este prevăzută de lege, astfel că se impune reținerea formei continuate a infracțiunii.

Așadar, ca urmare a reținerii unității legale de infracțiune, instanța de apel a înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reținute în sarcina inculpatului A., dispozițiile de condamnare a inculpaților N., A., T. pentru fiecare infracțiune în parte și dispozițiile subsecvente condamnărilor, precum și dispozițiile de încetare a procesului penal cu privire la inculpatul N. sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în dauna persoanelor vătămate D., E., C., F., respectiv sub aspectul comiterii infracțiunilor de tentativă de înșelăciune, prevăzute de art. 32 alin. (1), art. 244 alin. (1), (2), art. 41 alin. (1) C. pen., asupra persoanelor vătămate AA., BB., CC.. Astfel, instanța de apel a reținut că unitatea legală de infracțiune nu permite scindarea actelor materiale astfel încât să poată exista încetarea procesului penal pentru unele din acele materiale (ca urmare a împăcării) și condamnare pentru alte acte materiale. Totodată, instanța a subliniat că, urmare a reținerii formei continuate a infracțiunii, formele tentate a unor acte materiale sunt absorbite în forma consumată a infracțiunii, iar actele de participare sub forma complicității sunt absorbite în forma autoratului pe care o va primi infracțiunea continuată.

În acest sens, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A. dintr-un concurs de 10 infracțiuni de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și 43 alin. (5) C. pen., o infracțiune de complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și 43 alin. (5), art. 35 C. pen., o infracțiune de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și 43 alin. (5) C. pen., într-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen.

De asemenea, curtea de apel a apreciat fondat apelul Ministerului Public pe latură civilă. Astfel, s-au apreciat ca întemeiate daunele morale în cuantum de 10.000 RON solicitate pentru părțile civile minore B., KK., F., G., M., întrucât acestea au fost supuse unor traume psihice deosebite prin inducerea unui sentiment de pericol grav la care sunt expuși părinții lor, prin sentimentul de nesiguranță și teamă cu privire la soarta lor în cazul decesului părinților, cât și prin inevitabilul sentiment ulterior de culpă și neîncredere când și-au dat seamă că au fost înșelate. Un astfel de episod își pune în mod evident amprenta supra dezvoltării sociale ulterioare a minorilor, asupra încrederii pe care aceștia o vor acorda pe viitor în construirea relațiilor sociale. Prin urmare, instanța de apel a apreciat că suma de 10.000 RON este potrivită pentru compensarea acestor suferințe psihice, sens în care a majorat cuantumul daunelor morale stabilite prin sentința atacată.

Tot sub aspectul daunelor civile, instanța de apel a constatat că prima instanță era obligată, potrivit art. 249 alin. (7) C. proc. pen., să ia măsuri asiguratorii în vederea asigurării plății pretențiilor civile admise părților civile minore. Astfel, potrivit acestui text, măsurile asiguratorii sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. În consecință, instanța de apel, în baza art. 249 alin. (7) C. proc. pen., a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpaților N., A., T. până la concurența sumelor la care au fost obligați inculpații către părțile civile minore.

În ce privește criticile apelantului A. referitoare la cuantumul unor pedepse aplicate, curtea de apel a reținut că acestea rămân fără obiect în contextul aplicării unei singure pedepse pentru infracțiunea continuată, urmând ca criticile să fie avute în vedere la cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată.

De asemenea, referitor la solicitarea inculpatului A. de achitare pentru actele materiale imputate a fi comise împotriva persoanelor vătămate E., D., G., H., I., K., L., M., instanța de apel a apreciat, așa cum, în mod corect de altfel, a reținut și prima instanță, că probele administrate dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă existența infracțiunilor, precum și implicarea inculpatului A..

În acest sens, s-a menționat că, deși persoana vătămată E. și martorul EE. nu au mai recunoscut în cursul judecății pe inculpatul A. ca fiind persoana căruia i-au remis banii, acest aspect nu este decisiv, având în vedere întregul probatoriu referitor la aceste acte materiale.

Astfel, s-a reținut că inculpatul A. a fost recunoscut după fotografii de E. în cursul urmăririi penale, iar descrierea pe care a oferit-o la acel moment coincide cu semnalmentele acestuia, astfel că este posibil ca, din cauza vârstei, memoria persoanei vătămate să se fi estompat între timp. În plus, istoricul transferurilor sumelor de bani efectuate de inculpata FF. (la care inculpatul A. a recunoscut că apela pentru trimiterea banilor către familia inculpatului N.) prin serviciul GG. indică și suma de 4810 RON trimisă la data de 03.01.2016, sumă ce ar reprezenta exact cota ce a revenit inculpatului N. din suma de bani primită de inculpatul A. de la persoana vătămată E.. Or, în contextul în care inculpatul N. a recunoscut comiterea faptei, iar inculpatul A. reprezenta principalul său complice, s-a apreciat că dubiile exprimate de persoana vătămat/martor la o recunoaștere ulterioară nu mai sunt decisive.

Totodată, s-a reținut că aceste argumente sunt valabile și în cazul actului materiale vizând-o pe D. Mai mult, s-a precizat că, în acest caz, inculpatul A. a fost recunoscut în fotografie și de persoana vătămată D., nu doar de martorul EE. (care a ezitat să îl mai recunoască în cursul judecății) și a fost indicat ca și complice la acest act material chiar de inculpatul N.. Instanța de apel a subliniat că ezitarea martorului EE. își găsește explicația și în precizările fiicei acestuia, care l-a însoțit în instanță în cursul depoziției, privind starea sa de sănătate, vârsta martorului. În plus, s-a reținut că istoricul transferurilor sumelor de bani efectuate de inculpata FF. (la care A. apela în mod obișnuit) prin serviciul GG. atestă că aceasta a trimis la data de 02.01.2016 suma de 3360 RON către numita HH., ce reprezintă aproximativ 67% (adică 2/3 potrivit înțelegerii inițiale) din suma de bani primită de inculpatul A. de la persoana vătămată D..

În ce privește actele materiale comise împotriva persoanelor vătămate G., H., I., K., L., M., negate de inculpatul A. și criticate de acesta ca fiind reținute pe baza unei simple și insuficiente asocieri a numerelor de telefon ale inculpaților A. și N., curtea de apel a constatat că prima instanță a făcut o analiză completă a probatoriului și a motivat justificat concluzia implicării inculpatului A. în comiterea acestor acte materiale. Astfel, s-au subliniat următoarele: în memoria telefoanelor mobile ale părților vătămate a fost identificat apelul efectuat de inculpatul N. de pe cartele folosite în cadrul unor acte materiale recunoscute chiar de inculpatul N. (neexistând indicii că această cartelă ar fi ajuns ulterior în posesia unei alte persoane cu preocupări similare); cartelele pe care inculpatul N. le apela în momentele comiterii faptelor erau folosite de inculpatul A.; traseul parcurs de deținătorul acestor din urmă cartele (trasee reconstituite cu ajutorul datelor preluate de releele telefonice), traseu care pivotează către zona locuinței inculpatului A. De asemenea, s-a reținut că, așa cum rezultă din conținutul convorbirilor între cei doi inculpați, inculpatul A. era mereu avertizat de inculpatul N. să schimbe cât mai des cartela telefonică, pentru a nu putea fi reperat.

Mai mult, s-a constatat că, recunoașterea selectivă (mai exact caracterul nesincer) făcută de inculpatul N. atât în privința propriilor fapte, cât și în privința ajutorului dat de inculpatul A., rezultă din procesele-verbale de redare a discuției interceptate ambientale între acesta și A. în II., în care N. îl asigura că la unele fapte a dat numele altcuiva.

În plus, s-a menționat că inculpatul A. a fost recunoscut și în cazul acestor acte materiale de părțile vătămate G., I., K., iar în unele cazuri implicarea inculpatului A. a fost recunoscută, inițial, chiar de acesta (cazul persoanei vătămate I., K.).

Ca urmare a aplicării unei singure pedepse pentru o infracțiune continuată, înlăturând pedepsele aplicate de prima instanță pentru fiecare infracțiune, instanța de apel a procedat la o nouă individualizare a pedepsei, în raport de noile limitele speciale configurate de infracțiunea continuată dar și de celelalte elemente de individualizare a pedepsei avute în vedere de prima instanță.

Astfel, în privința inculpatului A., instanța de apel a pronunțat condamnarea pentru o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen.. Având în vedere limitele de pedeapsă configurate de starea de recidivă postcondamnatorie și de infracțiunea continuată, dar și de principiul neagravării situației în propria cale de atac (în lipsa unui apel al Ministerului Public în defavoarea acestuia), instanța de apel a menținut pedeapsa de 8 (opt) ani și 9 (nouă) luni închisoare la care a ajuns, în final, prima instanță, și care reprezintă o pedeapsă situate între mediu și limita superioară special. Totodată, s-a reținut că în niciun caz nu se impune aplicarea unei pedepse mai mici raportat la numărul de acte materiale, la caracterul cinic și crud al acestei infracțiuni, cât și la atitudinea de recunoaștere parțială a faptelor.

Instanța de apel a aplicat inculpaților aceleași pedepse complementare și accesorii avute în vedere de prima instanță, însă în virtutea unei singure infracțiuni continuate.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație condamnatul A..

În cererea scrisă depusă la dosar, recurentul a arătat că a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 9 luni închisoare, instanța de apel aplicând legea penală mai favorabilă, respectiv art. 5 C. pen., doar inculpatului N..

Astfel, a susținut că, pentru comiterea aceleiași infracțiuni, pedeapsa la care a fost condamnat a fost "îmbrăcată într-o altă formă, dar individualizată sub alt mod de încadrare", respectiv nu i s-a aplicat art. 5 alin. (1) și (2) C. pen.. În acest sens, a invocat Decizia nr. 8 din 26 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a decis că, în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. (1) din C. pen., la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.

Prin încheierea din 18 septembrie 2018, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 182 din 19 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen., în dosarul nr. x/2016.

Pentru a pronunța această încheiere, Înalta Curte a reținut că decizia recurată face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu această cale extraordinară de atac, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 C. proc. pen.

În ceea ce privește cerințele de formă, s-a constatat că recursul în casație este formulat în scris și cuprinde numele și prenumele părții care exercită recursul în casație, domiciliul părții, hotărârea care se atacă, indicarea cazului de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia, conform art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. și semnătura persoanei care exercită recursul în casație.

Referitor la condiția de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a observat că în cuprinsul cererii a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..

§ Cauze similare