ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A.,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 379 din data de 3 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Moinești, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor din art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea 59/1934, și din art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., în art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., ca neîntemeiate.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare (persoană vătămată S.C. B. SRL).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen.

b) înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare (persoană vătămată S.C. C. SRL).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen.

c) înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare (persoană vătămată S.C. D. SRL).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen.

d) înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare (persoană vătămată S.C. D. SRL).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen.

e) înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare (persoană vătămată S.C. E. SRL).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen.

f) înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare (persoană vătămată S.C. F. SRL).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen.

g) înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare (persoană vătămată S.C. G. SRL).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen.

În baza art. 38 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din celelalte pedepse aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultată de 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-au contopit pedepsele complementare, în cea mai grea, de 4 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., iar în baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor accesorii aplicate, care se vor executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 25 din C. proc. pen., art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 1357 din C. civ., s-au admis acțiunile civile formulate și a fost obligat inculpatul la plata, după cum urmează: 11.401,3 RON către S.C. B. S.R.L., 28.294,68 RON către S.C. C. S.R.L., 69.710,99 RON către S.C. D. S.R.L., 1.737,9 RON către S.C. H. S.R.L., 58.170,37 RON către S.C. E. S.R.L., 7.763,49 RON către S.C. F. S.R.L..

S-a luat act că persoana vătămată S.C. G. S.R.L. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 2.026,79 RON.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6000 RON (din care 5000 RON la urmărire penală), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 1370 din data de 23 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2, lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 379 din data de 03 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Moinești, a desființat, în parte, sentința penală apelată, a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:

În baza art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale (părți civile S.C. C. S.R.L. Galați și S.C. E. S.R.L. Galați).

În baza art. 38 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din celelalte pedepse aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultată de 2 ani și 4 luni închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., a reținut cheltuielile judiciare avansate de stat în sarcina acestuia.

În esență, s-a reținut că inculpatul A.:

- B.O. seria x, în sumă de 11.588,54 RON, emis la data de 28.10.2008, scadent la data de 28.11.2008;

- B.O. seria x, în sumă de 11.161,67 RON, emis la data de 20.10.2008, scadent la data de 24.11.2008;

- B.O. seria x, în sumă de 1.062,28 RON, emis la data de 17.11.2008, scadent la data de 26.11.2008;

- B.O. seria x, în sumă de 1.346,35 RON, emis la data de 17.11.2008, scadent la data de 05.12.2008;

- B.O. seria x, în sumă de 2.798,34 RON, emis la data de 17.11.2008, scadent la data de 02.12.2008;

- B.O. seria x, în sumă de 2.798,34 RON, emis la data de 17.11.2008, scadent la data de 01.12.2008;

- B.O. seria x, în sumă de 1.231,36 RON, emis la data de 17.11.2008, scadent la data de 03.12.2008;

- B.O. seria x, în sumă de 1.269,84 RON, emis la data de 17.11.2008, scadent la data de 09.12.2008.

În momentul în care biletele la ordin au fost prezentate la bancă pentru decontare, acestea au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil în cont.

- bilet la ordin x, emis la data de 08.10.2008, scadent la data de 08.11.2008;

- bilet la ordin x, emis la data de 10.10.2008, scadent la data de 10.11.2008;

- bilet la ordin x, emis la data de 17.11.2008, scadent la data de 04.12.2008;

- bilet la ordin x, emis la data de 17.11.2008, scadent la data de 10.12.2008;

- bilet la ordin x, emis la data de 26.11.2008, scadent la data de 14.12.2008;

În momentul în care biletele la ordin au fost prezentate la bancă pentru decontare, acestea au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil în cont.

Totodată, s-a reținut că nu s-a făcut dovada că vreunul din partenerii comerciali ai lui A. cunoștea, la momentul emiterii legale a cecului, că nu există disponibil pentru încasarea lui.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat prezentul recurs în casație inculpatul A.

Inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;", art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. - "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal;" și art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea recursului în casație, inculpatul a susținut, în esență, următoarele:

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul a menționat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 din C. pen., față de împrejurarea că biletele la ordin au fost date cu titlu de garanție și pentru că a înștiințat creditorii cu privire la lipsa disponibilului.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., inculpatul a susținut că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de înșelăciune este de 5 ani și că, în cauză, nu se aplică dispozițiile art. 155 alin. (4) din C. proc. pen. privind prescripția specială a răspunderii penale, aceste fiind abrogate implicit prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018. Prin urmare, a apreciat că, în mod greșit, nu s-a constatat prescripția răspunderii penale pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., inculpatul a apreciat că i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, dat fiind faptul că, în mod greșit, nu s-a reținut o singură infracțiune de înșelăciune, în formă continuată, ci mai multe infracțiuni de înșelăciune, în concurs.

Prin încheierea din data de 25 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpat.

Examinând, pe fond, recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. Controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Se constată că inculpatul A. și-a întemeiat recursul în casație pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7, 8 și 12 din C. proc. pen., conform cărora o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal" sau dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Înalta Curte reține că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen.

Totodată, observă că faptele concrete reținute în sarcina inculpatului constau în aceea că a emis file cec și bilete la ordin, știind că pentru valorificarea acestora nu există provizia sau acoperirea necesară.

În motivarea recursului în casație, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul A. a susținut, în esență, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, întrucât filele cec și biletele la ordin au fost date cu titlu de garanție și a înștiințat creditorii cu privire la lipsa disponibilului.

Înalta Curte constată că apărările recurentului-inculpat nu au corespondent în situația de fapt reținută de către instanța de apel, care a constatat că partenerii comerciali ai inculpatului nu cunoșteau, la momentul emiterii legale a filelor cec și biletelor la ordin, că nu există disponibil pentru încasarea acestora, în condițiile în care o analiză a probelor administrate în cauză sub acest aspect, nu este admisibilă în calea de atac a recursului în casație, limitată doar la probleme de drept, întrucât recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, pentru a reforma hotărârea recurată sub toate aspectele, ci analizează doar dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele de recurs în casație întemeiate pe pct. 7 al alin. (1) al art. 438 din C. proc. pen. cu privire la infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului nu vizează probleme de drept, ci pleacă de la negarea de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa, aspecte ce nu pot fi analizate în calea de atac a recursului în casație.

Referitor la criticile privind omisiunea instanței de a constata prescripția răspunderii penale pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., Înalta Curte constată că acestea nu se încadrează în cazul de casare invocat, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. conform căruia "hotărârile sunt supuse casării când, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal", ci pot fi ridicate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, în cadrul cazului de contestație prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. - "când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal."

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte amintește că aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

O pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

În esență, recurentul-inculpat susține că instanța de apel a aplicat o pedeapsă nelegală întrucât nu a reținut unitatea de rezoluție infracțională și, implicit, o singură infracțiune continuată de înșelăciune, în loc de mai multe infracțiuni concurente.

Or, o analiză a probelor care au condus la concluzia că faptele săvârșite de către recurentul-inculpat reprezintă infracțiuni concurente, cu consecința schimbării încadrării juridice într-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată, nu este admisibilă în calea de atac a recursului în casație, limitată doar la probleme de drept, întrucât recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, pentru a stabili dacă recurentul-inculpat A. a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ci analizează doar dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare, respectiv dacă pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., precum și pedeapsa rezultantă, stabilită ca urmare a reținerii concursului de infracțiuni, se situează în limite legale.

Or, în speță, pedepsele aplicate recurentului-inculpat A. pentru infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina acestuia sunt egale cu limita minimă specială prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., de 1 închisoare, iar pedeapsa rezultantă este stabilită conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., la pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, fiind adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, de 1 an și 4 luni închisoare (1/3*4 ani).

Prin urmare, pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată recurentului-inculpat A. în urma rețineri concursului de infracțiuni este legală.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1370 din 23 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2019.

Procesat de GGC - NN