ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 32 din 09 februarie 2022, Judecătoria Reghin, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în sumă de 7.500 RON, reprezentată de 300 de zile-amendă la valoarea de 25 RON a unei zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă prevăzută și sancționată de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată B.

Totodată, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în sumă de 6.000 RON, reprezentată de 200 de zile-amendă la valoarea de 30 RON a unei zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, faptă prevăzută și sancționată de art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată C.

De asemenea, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în sumă de 2.850 RON, reprezentată de 190 de zile-amendă la valoarea de 15 RON a unei zile-amendă, pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută și sancționată de art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Totodată, în temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., a contopit cele trei pedepse principale stabilite și i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7.500 RON amendă penală, reprezentată de 300 de zile-amendă la valoarea de 25 RON a unei zile-amendă, la care adaugă un spor obligatoriu de 2.950 RON (reprezentând o treime din celelalte două pedepse de 6.000 RON amendă penală, reprezentată de 200 de zile-amendă la valoarea de 30 RON a unei zile-amendă, respectiv 2.850 RON, reprezentată de 190 de zile-amendă la valoarea de 15 RON a unei zile-amendă, aplicate prin prezenta), urmând ca inculpatul A. să fie condamnat la pedeapsa rezultantă finală de 10.450 RON amendă penală, reprezentată de 430 de zile-amendă la valoarea de 24.30 RON a unei zile-amendă.

De asemenea, instanța i-a pus în vedere persoanei condamnate A. că este obligată să depună la dosarul cauzei recipisa de plată integrală a amenzii, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, conform art. 559 alin. (1) C. proc. pen., precum și posibilitatea de a solicita eșalonarea plății acesteia, în eventualitatea că se află în imposibilitatea achitării integrale a amenzii în termenul stabilit și i-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 63 alin. (1) C. pen., potrivit cu care, dacă în termenul stabilit persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În plus, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii din data de 29.10.2019, durata arestului preventiv din perioada 20.10.2021 - 17.11.2021, precum și durata arestului la domiciliu din perioada 17.11.2021 - 09.02.2022, iar în temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 241 alin. (1) lit. b) - teza finală C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu, luată față de inculpatul A. prin Încheierea Judecătoriei Reghin din data de 15.11.2021, pronunțată în dosar penal nr. x/2021

De asemenea, a luat act că inculpatul A. a fost asistat în cursul judecății de apărător ales - domnul avocat D., iar în temeiul art. 272 C. proc. pen., a încuviințat onorariul avocațial parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. - domnul avocat E. - în sumă de 600 RON, care se avansează din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Mureș.

În plus, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de Stat, din care suma de 550 RON provine din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin.

Prin Decizia penală nr. 394/A din 22 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva Sentinței penale nr. 32 din 09 februarie 2021 pronunțate de Judecătoria Reghin, în dosarul penal nr. x/2021 și, în consecință:

În baza art. 423 alin. (1) C. proc. pen., s-a desființat parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoană vătămată B.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani dreptul de a comunica cu victima B. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri, ca pedeapsa complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a comunica cu victima B. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare (persoană vătămată C.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani dreptul de a comunica cu victima F. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri, ca pedeapsa complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a comunica cu victima F. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 371 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice în formă continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. o) C. pen., s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani dreptul de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure și în barul aparținând PFA H. din aceeași localitate, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure și în barul aparținând PFA H. din aceeași localitate.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 9 luni închisoare, 6 luni închisoare și 9 luni închisoare aplicate inculpatului în prezenta cauză. S-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 15 luni închisoare), respectiv 5 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima B. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri, dreptul de a comunica cu victima F. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri și dreptul de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure și în barul aparținând PFA H. din aceeași localitate, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima B. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri, dreptul de a comunica cu victima F. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri și dreptul de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure și în barul aparținând PFA H. din aceeași localitate, ca pedeapsă accesorie.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei referitoare la:

- deducerea perioadelor de arest;

- plata onorariului avocatului din oficiu și a cheltuielilor judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 200 RON, au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii penale a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de Dosar nr. x/2021

Prin cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., constând în greșita aplicare a pedepsei accesorii în privința inculpatului A.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație subsumat cazului de casare invocat, Parchetul a arătat că în mod nelegal, curtea de apel a stabilit că durata pedepsei accesorii aplicate pe lângă pedeapsa principală rezultantă are o durată de doi ani. În mod corect, instanța de control judiciar ar fi trebuit să îi interzică inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală rezultantă, exercitarea drepturilor de a comunica cu persoanele vătămate B. și C., de a se apropia la mai puțin de 30 de metri de locuința acestora și de a intra în magazinul SC G. SRL și în barul PFA H., nu pe o durată de doi ani, ci până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

S-a considerat că stabilirea greșită a duratei pedepsei accesorii nu este o simplă eroare materială, îndreptabilă în procedura specifică, ci o eroare de judecată, remediabilă pe calea recursului în casație. Erorile materiale sunt erori care privesc nume sau date ori alte asemenea erori, ce reies cu puterea evidenței din consultarea actelor dosarului. Or, stabilirea greșită a pedepsei accesorii nu se include în această categorie. Atunci când a motivat (succint) necesitatea aplicării pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă, instanța de apel a avut în vedere tot o durată de doi ani, așadar, s-a apreciat că s-a produs o eroare evidentă, dar nu una materială, ci una de judecată.

În drept, s-a invocat motivul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia, se poate formula recurs în casație dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Recursul în casație întemeiat pe acest motiv este apt să remedieze nelegalități în materia pedepselor, indiferent de natura acestora: principale, complementare sau accesorii. Stabilirea în mod nelegal a duratei pedepsei accesorii are semnificația aplicării acesteia (a pedepsei accesorii) în alte limite decât cele prevăzute de lege. Încălcarea prevederilor legale sub acest aspect (în speță, încălcarea art. 65 alin. (3) C. pen.) poate și trebuie să fie cenzurată pe calea recursului în casație întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pentru motivele arătate și dezvoltate în scris, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a treia C. proc. pen., admiterea cererii de recurs în casație, casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și:

a. înlăturarea din dispozitivul acesteia a dispoziției de interzicere, cu titlu de pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pe o durată de doi ani, a exercitării drepturilor de a comunica cu persoanele vătămate B. și C., de a se apropia la mai puțin de 30 de metri de locuința acestora și de a intra în magazinul SC G. SRL și în barul PFA H.;

b. interzicerea, cu titlu de pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală rezultantă, a exercitării drepturilor de a comunica cu persoanele vătămate B. și C., de a se apropia la mai puțin de 30 de metri de locuința acestora și de a intra în magazinul SC G. SRL și în barul PFA H., până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 394/A din 22 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, s-a constatat că cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., fiind justificat ca recursul în casație să fie examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru motivele referitoare la interzicerea drepturilor prevăzute cu titlu de pedeapsă accesorie pe o perioadă de 2 ani și nu până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

Examinând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cadrul acestui caz de casare, stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege se referă nu numai la aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum situat sub minimul sau peste maximul prevăzut de lege, ci vizează întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, și anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

Potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație.

Dispozițiile art. 53 din C. pen. reglementează felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice, respectiv "Pedepsele sunt principale, complementare și accesorii."

Art. 45 din C. pen. prevede pedepsele complementare, pedepsele accesorii și măsurile de siguranță în caz de pluralitate de infracțiuni:

"(1) Dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.

(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.

(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut:

a) în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea;

b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune.

(5) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispozițiile alin. (1) - (3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale".

Conform art. 67 alin. (1) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Potrivit art. 67 alin. (2) din C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. Totodată art. 65 alin. (1) din C. pen. în vigoare, prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o), a) căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Totodată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Mecanismul stabilirii pedepsei accesorii rezultate presupune doi pași, succesivi: primul pas presupune aplicarea pedepsei accesorii având același conținut cu pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pentru fiecare infracțiune concurentă, iar în etapa următoare, se aplică pedeapsa accesorie rezultată pentru concursul de infracțiuni, după regulile instituite de art. 45 alin. (1) - (3) din C. pen.

Odată stabilită pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, pedeapsa accesorie cu conținut similar se stabilește ope legis, conform art. 65 alin. (1) din C. pen. Modul de executare a pedepsei accesorii nu este determinat însă de executarea pedepsei complementare, ci de cea a pedepsei principale, după cum rezultă din alin. (3) și (4) ale aceluiași articol.

Rolul instanței de recurs în casație este acela de a verifica numai erorile de drept și astfel de a readuce în matca de legalitate hotărârea atacată.

Recursul în casație vizează doar modalitatea de aplicare a pedepsei accesorii, devoluțiunea fiind parțială, în limitele nelegalității hotărârii atacate și a ceea ce procurorul a criticat.

În cauză, Curtea de Apel Târgu Mureș, ca instanța de apel, a dispus prin Decizia penală nr. 394/A din 22 iunie 2022, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoană vătămată B.), la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a comunica și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri, pe o perioadă de 2 ani, precum și la pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a comunica cu victima B. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri. De asemenea, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa principală de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare (persoană vătămată C.), la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a comunica și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri, pe o perioadă de 2 ani, precum și la pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a comunica cu victima F. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri. Totodată, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa principală de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice în formă continuată, la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure și în barul aparținând PFA H. din aceeași localitate, pe o perioadă de 2 ani, precum și la pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure și în barul aparținând PFA H. din aceeași localitate.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 5 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima B. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri, dreptul de a comunica cu victima F. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri și dreptul de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure și în barul aparținând PFA H. din aceeași localitate, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima B. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri, dreptul de a comunica cu victima F. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri și dreptul de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure și în barul aparținând PFA H. din aceeași localitate, ca pedeapsă accesorie.

Înalta Curte constată că rațiunea identității de conținut a pedepsei accesorii cu pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi însoțind pedeapsa principală a închisorii rezidă doar în împrejurarea că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

Pe de altă parte, din conținutul și modul de executare a pedepselor complementare și accesorii privind interzicerea exercitării unor drepturi, se observă diferențe semnificative între acestea. Astfel, pedeapsa complementară se execută, în cazul pedepsei cu închisoarea, pe o perioadă de la unu la 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, iar executarea pedepsei accesorii începe din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și durează până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În cauză, instanța de apel a aplicat pedeapsa accesorie în alte limite decât cele prevăzute de dispozițiile art. 65 alin. (3) din C. pen., potrivit cărora pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată. În același sens sunt și dispozițiile art. 45 alin. (5) din C. pen., potrivit cărora pedeapsa accesorie rezultată se execută până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Prin urmare, se constată că durata pedepsei accesorii este dată de la lege, legiuitorul stabilind în mod expres modul în care aceasta se execută, respectiv pe durata executării pedepsei principale până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Astfel, modalitatea de stabilire a pedepsei accesorii de către Curtea de Apel Târgu Mureș în sensul interzicerii inculpatului A. pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima B. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri, dreptul de a comunica cu victima F. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 30 de metri și dreptul de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure și în barul aparținând PFA H. din aceeași localitate, ca pedeapsă accesorie, are semnificația juridică a aplicării pedepsei în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar remedierea nelegalității hotărârii atacate are rolul de a restabili legalitatea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 394/A din data de 22 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la intimatul inculpat A.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând în aceste limite:

Va înlătura dispoziția referitoare la durata de 2 ani a pedepsei accesorii și va constata că pedeapsa accesorie se execută, conform art. 45 alin. (5) din C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) și alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 394/A din data de 22 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la intimatul inculpat A.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând în aceste limite:

Înlătură dispoziția referitoare la durata de 2 ani a pedepsei accesorii și constată că pedeapsa accesorie se execută, conform art. 45 alin. (5) din C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 decembrie 2022.

GGC - ED