ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1927/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 16 din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 988/57//2013, în baza art. 403 alin. (3) din C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I. privind Sentința penală nr. 27 din 5 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. 2842/85/2010*. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele: Prin adresa nr. 823/III/6/2013 înregistrată la această instanță sub Dosar nr. 988/57/2013 la data de 12 noiembrie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 397 și al art. 399 alin. (5) C. proc.

pen. a înaintat cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I. privind Sentința penală nr. 27 5 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. 2842/85/2010*, fiind anexat referatul și concluziile procurorului privind cererea de revizuire. Se reține, în esență, în referatul întocmit de către procurorul competent că revizuentul V.I. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 27 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, modificată prin Decizia penală nr. 3702 din 14 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare. La data de 23 octombrie 2013, condamnatul a trimis Curții de Apel Alba Iulia o cerere de revizuire a Sentinței penale nr. 27 din 5 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. 2842/85/2010*, cerere ce a fost trimisă parchetului spre competență soluționare.

Cererea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 29 octombrie 2013, sub Dosar nr. 823/III/6/2013. Condamnatul V.I. a mai formulat o cerere de revizuire, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 961/III/6/2012, care ulterior a format obiectul Dosarului nr. 873/57/2013 al Curții de Apel Alba Iulia. Prin Sentința penală nr. 164 din 21 octombrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 873/57/2013 s-a dispus în baza art. 403 alin. (3) din C. proc. pen., respingere ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I. cu referire la a Sentința penală nr. 27 din 5 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2842/85/2010*.

Prin cererea de revizuire supusă prezentei verificări condamnatul revizuent invocă imposibilitatea de a se apăra, ori, acest motiv de revizuire nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen, astfel că se concluzionează de către procuror că cererea de revizuire este inadmisibilă, fiind invocată și Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, pronunțată într-un recurs în interesul legii. Analizând actele și lucrările în cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut următoarele: Prin cererea de revizuire formulată condamnatul V.I. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 27 din 5 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. 2842/85/2010*, invocând faptul că a fost condamnat de către Curtea de Apel Alba Iulia fără a avea posibilitatea de a se apăra.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar pentru cazuri expres și limitativ prevăzute de art. 394 din C. proc. pen. Astfel, potrivit art. 394 din C. proc. pen. "Revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Analizând motivul invocat de revizuent, instanța a constatat că acesta nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de art. 394 din C. proc. pen., context în care cererea dedusă prezentei judecății este inadmisibilă. Această soluție se impune și raportat la Decizia nr. LX (60) din 24 septembrie 2007 (M. Of. nr. 574/30 iulie 2008), a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la modul de soluționare a cererii de revizuire în cazul în care motivul invocat nu se încadrează în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 din C. proc.

pen. și a s-a stabilit că: "Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din C. proc. pen. este inadmisibilă." Mai mult decât atât, potrivit art. 403 alin. (3 1 ) din C. proc. pen. "Cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări." În speță, s-a observat că prin Sentința penală nr. 164 din 21 octombrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 873/57/2013 al Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a dispus, în baza art. 403 alin. (3) din C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă, în principiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I. cu referire la a Sentința penală nr. 27 din 5 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2842/85/2010*, pe considerentul că motivul invocat, respectiv nelegala citare, nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de art. 394 din C. proc.

pen. Curtea a constatat că prin cererea de revizuire dedusă prezentei judecăți condamnatul solicită revizuirea aceleiași sentințe penale de condamnare pe același motiv, respectiv al imposibilității de a se apăra. Ori, în acest context, cererea de față este inadmisibilă potrivit art. 403 alin. (3 1 ) din C. proc. pen. II. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuentul condamnat V.I. criticând Sentința penală nr. 16 din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia ca fiind abuzivă, evazivă și neconformă cu realitatea. Înalta Curte de Casație și Justiție, va lua act de manifestarea de voință a revizuentului condamnat V.I., în sensul retragerii recursului declarat împotriva Sentinței penale nr. 16 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se constată că, la termenul de judecată din data de 4 iunie 2014 revizuentul condamnat V.I. a declarat că dorește să își retragă recursul formulat împotriva Sentinței penale nr. 16 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător, articol care prevede că: până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat, declarația de retragere putând fi făcută fie la instanța a cărei hotărâre se atacă, fie la instanța de apel. De asemenea, dispozițiile art. 369 C. proc. pen. impun ca apelul să fie retras personal sau prin mandatar special.

Văzând faptul că recursul formulat de condamnatul V.I. a fost retras personal de către acesta în fața completului de judecată la termenul din data de 4 iunie 2014, precum și dispozițiile art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de voința valabil exprimată a revizuentului V.I. privind retragerea recursului. Va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Ia act de declarația de retragere a recursului declarat de revizuentul condamnat V.I. împotriva Sentinței penale nr. 16 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2014. Procesat de GGC - AS