ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1927/2014

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 16 din 29

ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru

cauze cu minori, în Dosarul nr. 988/57//2013, în baza art. 403 alin. (3) din C.

proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

condamnatul V.I. privind Sentința penală nr. 27 din 5 mai 2012, pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. 2842/85/2010*.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța

astfel, s-au reținut următoarele:

Prin adresa nr.

823/III/6/2013 înregistrată la această instanță sub Dosar nr. 988/57/2013 la

data de 12 noiembrie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în

temeiul art. 397 și al art. 399 alin. (5) C. proc. pen. a înaintat cererea de

revizuire formulată de condamnatul V.I. privind Sentința penală nr. 27 5 mai

2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr.

2842/85/2010*, fiind anexat referatul și concluziile procurorului privind

cererea de revizuire.

Se reține, în esență,

în referatul întocmit de către procurorul competent că revizuentul V.I. a fost

condamnat prin Sentința penală nr. 27 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția penală, modificată prin Decizia penală nr. 3702 din 14 noiembrie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la pedeapsa

rezultantă de 7 ani închisoare. La data de 23 octombrie 2013, condamnatul a

trimis Curții de Apel Alba Iulia o cerere de revizuire a Sentinței penale nr.

27 din 5 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în

Dosarul nr. 2842/85/2010*, cerere ce a fost trimisă parchetului spre competență

soluționare.

Cererea a fost

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 29

octombrie 2013, sub Dosar nr. 823/III/6/2013.

Condamnatul V.I. a

mai formulat o cerere de revizuire, înregistrată la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 961/III/6/2012, care ulterior a format

obiectul Dosarului nr. 873/57/2013 al Curții de Apel Alba Iulia.

Prin Sentința penală

nr. 164 din 21 octombrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 873/57/2013 s-a dispus în

baza art. 403 alin. (3) din C. proc. pen., respingere ca inadmisibilă în

principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I. cu referire la a

Sentința penală nr. 27 din 5 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia

în Dosarul nr. 2842/85/2010*.

Prin cererea de

revizuire supusă prezentei verificări condamnatul revizuent invocă

imposibilitatea de a se apăra, ori, acest motiv de revizuire nu se încadrează

în cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen, astfel că se

concluzionează de către procuror că cererea de revizuire este inadmisibilă,

fiind invocată și Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secțiile unite, pronunțată într-un recurs în interesul legii.

Analizând actele și

lucrările în cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut următoarele:

Prin cererea de

revizuire formulată condamnatul V.I. a solicitat revizuirea Sentinței penale

nr. 27 din 5 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală,

în Dosarul nr. 2842/85/2010*, invocând faptul că a fost condamnat de către

Curtea de Apel Alba Iulia fără a avea posibilitatea de a se apăra.

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, admisibilă doar pentru cazuri expres și limitativ

prevăzute de art. 394 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit art.

394 din C. proc. pen. "Revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Analizând motivul

invocat de revizuent, instanța a constatat că acesta nu se încadrează în

niciunul din cazurile prev. de art. 394 din C. proc. pen., context în care

cererea dedusă prezentei judecății este inadmisibilă.

Această soluție se

impune și raportat la Decizia nr. LX (60) din 24 septembrie 2007 (M. Of. nr.

574/30 iulie    2008), a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite,

prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la

modul de soluționare a cererii de revizuire în cazul în care motivul invocat nu

se încadrează în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 din C.

proc. pen. și a s-a stabilit că: "Cererea de revizuire care se întemeiază

pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din C. proc. pen. este

inadmisibilă."

Mai mult decât atât,

potrivit art. 403 alin. (3

1

) din C. proc. pen. "Cererile

ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană,

de temei legal, de motive și apărări."

În speță, s-a

observat că prin Sentința penală nr. 164 din 21 octombrie 2013 pronunțată în

Dosar nr. 873/57/2013 al Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a dispus,

în baza art. 403 alin. (3) din C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă, în

principiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I. cu referire la a

Sentința penală nr. 27 din 5 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia

în Dosarul nr. 2842/85/2010*, pe considerentul că motivul invocat, respectiv

nelegala citare, nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de art. 394

din C. proc. pen.

Curtea a constatat că

prin cererea de revizuire dedusă prezentei judecăți condamnatul solicită

revizuirea aceleiași sentințe penale de condamnare pe același motiv, respectiv

al imposibilității de a se apăra. Ori, în acest context, cererea de față este

inadmisibilă potrivit art. 403 alin. (3

1

) din C. proc. pen.

II. Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs revizuentul condamnat V.I. criticând Sentința penală

nr. 16 din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia ca fiind abuzivă,

evazivă și neconformă cu realitatea.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, va lua act de manifestarea de voință a revizuentului

condamnat V.I., în sensul retragerii recursului declarat împotriva Sentinței

penale nr. 16 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Se constată că, la

termenul de judecată din data de 4 iunie 2014 revizuentul condamnat V.I. a

declarat că dorește să își retragă recursul formulat împotriva Sentinței penale

nr. 16 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., părțile își pot

retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod

corespunzător, articol care prevede că: până la închiderea dezbaterilor la

instanța de apel oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat,

declarația de retragere putând fi făcută fie la instanța a cărei hotărâre se

atacă, fie la instanța de apel.

De asemenea,

dispozițiile art. 369 C. proc. pen. impun ca apelul să fie retras personal sau

prin mandatar special.

Văzând faptul că

recursul formulat de condamnatul V.I. a fost retras personal de către acesta în

fața completului de judecată la termenul din data de 4 iunie 2014, precum și

dispozițiile art. 385

4

alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc.

pen., Înalta Curte urmează a lua act de voința valabil exprimată a

revizuentului V.I. privind retragerea recursului.

Va obliga recurentul

revizuent la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Ia act de declarația

de retragere a recursului declarat de revizuentul condamnat V.I. împotriva

Sentinței penale nr. 16 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 iunie 2014.

Procesat de GGC - AS