ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 156/2015

Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 898/A din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.S., având ca obiect decizia penală nr. 676/A/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013. Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 50 din 06 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4219/85/2008, definitivă prin decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. În baza art.275 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 13 noiembrie 2014, pe rolul său a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de condamnatul P.S., având ca obiect Decizia penală nr. 676/A/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013. În cuprinsul cererii de revizuire, condamnatul a arătat că decizia contestată este nelegală și netemeinică, constituind o gravă eroare judiciară, invocând cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen. Revizuentul a arătat că în contestația în anulare a invocat faptul că decizia penală nr. 5 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este nelegală și netemeinică, indicând punctual motivele, pe care instanța care a soluționat contestația în anulare nu le-a analizat.

A menționat că, în apel, s-au schimbat încadrările juridice ale faptelor, fără să-i fie aduse la cunoștință noile dispoziții și fără să fie audiat. De asemenea, a învederat că noua acuzație care i s-a adus, de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 din Codul penal anterior, a rămas nesoluționată. Revizuentul a menționat că instanța care a pronunțat decizia a reținut în cuprinsul considerentelor aspectul invocat referitor la neaudierea inculpaților, dar nu s-a pronunțat pe acest aspect și nici asupra faptului că nu au fost audiați martorii acuzării care au dat declarații în faza de urmărire penală. Un alt aspect invocat a fost cel referitor la faptul că a susținut în contestația în anulare că instanța ar fi trebuit să schimbe încadrarea juridică a infracțiunilor potrivit noului Cod penal și să dispună încetarea procesului penal.

Revizuentul a relevat și faptul că instanța care a pronunțat decizia nr. 676/A/2014 nu a analizat un alt aspect invocat în contestația în anulare, referitor la faptul că, la câteva termene de judecată stabilite pentru soluționarea apelului, atât el, cât și alți inculpați, nu au fost asistați de apărători aleși sau din oficiu. S-a invocat de către revizuent și faptul că, în mod nelegal, instanța care a pronunțat decizia nr. 676/A/2014 a stabilit că decizia este definitivă, fiindu-i încălcat dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, prevăzut în Protocolul 7 art. 2 CEDO. Pentru aceste motive, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire și, în baza art. 460 Cod procedură penală, să se dispună suspendarea executării mandatului de executare din 3 februarie 2014, în executarea căruia se află.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul P.S. având ca obiect Decizia penală nr. 676/A/2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013, instanța de fond a reținut următoarele: Condamnatul P.S. se află în executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 din Codul penal anterior comb. cu art. 248 1 din același cod, cu aplicarea art. 146 din Codul penal anterior, art. 258 și art. 41 alin (2) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din art.26 rap. la art. 246 din Codul penal anterior comb.

cu art.248 1 din același cod, cu aplicarea art. 146, art. 258 și art. 41 alin.2 din Codul penal anterior și cu reținerea art. 74 lit. a), 76 lit. b) și art. 76 alin. (2) din Codul penal anterior, prin sentința penală nr. 50 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4219/85/2008, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Împotriva deciziei nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, condamnatul P.S. a formulat contestație în anulare, soluționată prin decizia penală nr. 676/A/2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013.

Prin această decizie a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare. În data de 13 noiembrie 2014, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia a fost înregistrată cererea de revizuire având ca obiect Decizia penală nr. 676/A/2014, pronunțată de aceeași instanță în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013. Faptul că revizuentul a înțeles să formuleze cerere de revizuire având ca obiect această decizie penală a rezultat fără echivoc atât din cele consemnate în partea introductivă a cererii, cât și din conținutul motivelor invocate, care reprezintă critici la adresa modului în care a fost soluționată contestația în anulare. Din aceste motive, nu s-a dat curs solicitării reprezentantului D.N.A.

de a se aprecia că cererea de revizuire vizează în realitate hotărârea prin care s-a dispus condamnarea revizuentului, cu mențiunea că acesta are posibilitatea oricând să formuleze o nouă cerere de revizuire, având ca obiect sentința penală nr. 50 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4219/85/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. S-a reținut că procedura de soluționare a cererii de revizuire presupune, în prealabil, potrivit dispozițiilor art. 456 C. proc. pen., analizarea admisibilității în principiu a acesteia, în cadrul analizei instanța trebuind să verifice în primul rând dacă hotărârea care face obiectul cererii de revizuire este o hotărâre definitivă prin care s-a soluționat fondul cauzei, după care urmează a fi analizate condițiile prevăzute de art.459 alin. (3) C. proc.

pen. S-a mai reținut că dispozițiile art.452 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că pot fi supuse revizuirii hotărârile definitive, atât cu privire la latura civilă, cât și cu privire la latura penală a cauzei, din formularea textului legal rezultând faptul că sunt supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive prin care se soluționează conflictul de drept penal substanțial sau latura civilă provenită din infracțiune. Referitor la latura penală, a fost avut în vedere că sunt hotărâri prin care se soluționează conflictul de drept penal substanțial cele prin care instanța de judecată pronunță o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

S-a reținut că practica judiciară a fost constantă în acest sens, cu mențiunea că textul art. 393 alin. (1) din Codul de procedură penală anterior avea o formulare similară, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțându-se în acest sens în decizia penală nr. 42/2005, statuând că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, iar cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive este inadmisibilă. Instanța de fond a constatat că, în cauza de fată, revizuentul a formulat cererea de revizuire împotriva unei hotărâri definitive, dar prin această hotărâre nu a fost soluționat conflictul de drept penal substanțial, ci a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, o astfel de hotărâre neputând forma obiectul unei cereri de revizuire.

Pentru aceste motive, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., cu referire la art.452 alin. (1) din același cod, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.S., având ca obiect decizia penală nr. 676/A/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013. Având în vedere motivul pentru care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, respectiv că hotărârea contestată nu poate fi supusă revizuirii, s-a reținut că nu se impune analizarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen. și nici dacă aspectele invocate de către revizuent pot fi încadrate în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc.

pen. Față de soluția pronunțată în privința cererii de revizuire, a fost respinsă și cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 50 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4219/85/2008, definitivă prin decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Împotriva deciziei penale nr. 898/A din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație revizuentul condamnat P.S., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. La termenul din 2 februarie 2015, Înalta Curte a procedat la calificarea căii de atac promovate în cauză ca fiind contestație, ținând seama de împrejurarea că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 8 ianuarie 2015, ca apel.

La același termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității contestației, solicitând respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac promovate de revizuentul condamnat. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestație este inadmisibilă, pentru considerentele care urmează. Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. În speță, revizuentul condamnat a formulat contestație împotriva deciziei penale nr. 898/A din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, - prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea sa de revizuire având ca obiect decizia penală nr. 676/A/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013 și, de asemenea, a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 50 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4219/85/2008, definitivă prin decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia - hotărâre care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul condamnat P.S. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul revizuent condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul condamnat P.S. împotriva deciziei penale nr. 898/A din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu Minori. Obligă contestatorul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2015.