ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1911/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 231 din 8

octombrie 2003, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul M.G., în baza

art. 174 C. pen., la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 64 și art. 71 C.

pen.

Inculpatul a fost obligat la

20.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.M.

A fost dedusă prevenția de la 24

ianuarie 2003 la 8 octombrie 2003 și s-a dispus menținerea măsurii arestării

preventive.

Inculpatul a mai fost obligat la

13.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că

începând cu luna februarie 2002, inculpatul M.G. a intrat în relații de

concubinaj cu victima O.L.M.

Inițial și până în luna martie 2002

cei doi au locuit la mama victimei, iar apoi la bunica acesteia în localitatea

Barbura, respectiv la numita P.M.

Relațiile dintre concubini erau

marcate de certuri și bătăi aplicate de inculpat victimei, urmate de împăcări.

În noaptea de Revelion, 31 decembrie

2002, concubinii au organizat petrecerea la locuința și împreună cu martora

P.M., aflându-se în altă cameră și concubinul acesteia din urmă, respectiv R.V.

Între inculpat și victimă s-a iscat

o ceartă degenerată în acte de violență comise de M.G., care a lovit-o cu

pumnii și picioarele pe O.L.M. până ce aceasta a ajuns în stare de

inconștiență.

Bătaia a fost administrată de

inculpat în prezența martorei P.M., în vârstă de 79 ani, care a declarat că nu

a mai văzut un bărbat care să lovească o femeie așa de tare și de mult.

În dimineața de 1 ianuarie 2003,

constatând că victima nu își revine, P.M. a solicitat salvarea, aceasta fiind

transportată inițial la Spitalul Deva și în aceeași zi, la Spitalul Timișoara,

în stare de comă, unde la data de 8 ianuarie 2003 a decedat.

Din concluziile Raportului

medico-legal al I.M.L. Timișoara rezultă că moartea numitei O.L.M. a fost

violentă și s-a datorat hematomului subdural de emisfer stâng, dilacerării și

contuziilor cerebrale în cadrul unui politraumatism, soldat cu traumatism

craniocerebral și toracic (fractură costală).

Inculpatul a recunoscut că a aplicat

2-3 palme victimei.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în

sensul greșitei condamnări, solicitând achitarea și, în subsidiar, schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Prin decizia penală nr. 31 din 5

februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul inculpatului ca

nefondat, constatând, pe de o parte, că probele administrate susțin vinovăția

acestuia în săvârșirea infracțiunii iar, pe de altă parte, că încadrarea

juridică este cea legală.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, prin

apărătorul desemnat din oficiu, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen. și o nouă individualizare a pedepsei, iar

personal, în scris și oral, efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru

lămurirea contradicției între foaia de observație clinică de la Spitalul Deva,

în care se consemnează traumatism craniocerebral acut închis și foaia de

observație de la Spitalul Timișoara, în care se indică traumatism

craniocerebral deschis, rezultând că T.C.C. – deschis s-a produs pe timpul

transportului de la Deva la Timișoara, nefiind, astfel, vinovat de moartea victimei.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Înalta Curte constată că recursul, motivat și

susținut pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

17 și 18 C. proc. pen., nu este fondat.

Situația de fapt a fost temeinic stabilită,

fiind susținută de mijloacele de probă legal administrate.

Mama victimei, martora N.E.,

confirmă că în cele două luni cât fiica sa și inculpatul au locuit la ea,

acesta din urmă încheia certurile cu victima cu aplicarea unor bătăi, lovind-o

cu pumnii și picioarele în stomac și peste cap.

Martora P.M. precizează că cearta

dintre cei doi s-a iscat din refuzul victimei de a servi tobă și după ce a

lovit-o cu pumnii și picioarele, aducând-o în stare de inconștiență, când l-a

rugat să o ajute să o pună în pat, inculpatul a luat-o pe victimă de

îmbrăcămintea din spate și a trântit-o în pat, după care a sărit peste ea și a

lovit-o, în acea stare, cu picioarele.

Victima nu mai făcea nici o mișcare

și nu mai zicea nimic, apărând o scurgere de sânge din zona capului.

Aceste acte de violență de mare

intensitate, sunt cele care au produs, conform raportului medico-legal de

autopsie, hematomul subdural și dilacerarea cerebrală și care astfel, se

constituie în cauza decesului.

Critica făcută de inculpat, raportului

medico-legal și nestabiliri împrejurărilor producerii traumatismului

craniocerebral acut deschis, de care acesta pretinde că nu este responsabil,

este neîntemeiată.

Pe de o parte, este cert că victima

a suferit un T.C.C. deschis în timpul violențelor comise de inculpat și aceasta

rezultă fără echivoc din declarația martorei P.M., care a constatat că celei

agresate îi curgea sânge din cap.

Pe de altă parte, la Spitalul Deva

nu s-a întocmit foaie de observație ci doar o notă manuscris cu parafa

medicului prin care se indică diagnosticul care determină trimiterea la

Spitalul Timișoara, respectiv T.C.C. închis, intoxicație medicamentoasă

voluntară, comă.

Plaga frontală identificată este

minoră, așa cum este calificată de medicul legist și constă într-o excoriație

liniară de aproximativ 0,3 cm.

Sunt însă numeroase alte leziuni

închise, observabile la examenul extern al cadavrului și, în special, în

regiunile periorbitale, lateromentonier dreapta, antebraț drept, coapsa și

gamba dreaptă, echimozate brun violaceu.

Așa fiind, nu există nici o îndoială

că victima, urmare violențelor comise de inculpat, a suferit traumatism

craniocerebral și toracic (o fractură costală), fiind adusă în comă la Spitalul

Deva și în aceeași stare a fost trimisă la Spitalul Timișoara.

Fapta, astfel săvârșită și cu

urmarea decesului victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de omor, inculpatul prevăzând că, aplicând lovituri cu pumnii și picioarele în

principal în zona capului victimei, cu mare intensitate, demonstrată de

constatările medico-legale, ar putea produce moartea acesteia, pe care, chiar

dacă nu a urmărit-o, cel puțin a acceptat-o.

O astfel de atitudine subiectivă

corespunde formei de vinovăție a intenției, încât este neîntemeiată cererea

apărătorului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovituri sau

vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., că deci îi

corespunde vinovăția sub forma praeterintenției.

Întrucât nu se constată în cauză

nici existența vreunuia dintre cazurile de casare care conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul

inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată, se va scade

timpul arestării preventive de la 24 ianuarie 2003 la 7 aprilie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 5 februarie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 24 ianuarie 2003 la 7

aprilie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

2004.