ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 193/2004

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr.241 din 1 octombrie 2003 a Tribunalului Sibiu, inculpatul P.I. a fost

condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

înscrise în art.64 lit.a și b C.pen. pentru tentativa la infracțiunea  de omor

calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i C.pen. și la 6

luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.1/1 pct.1 din Legea

nr.61/1991, urmând să execute în baza art.33 lit.a și 34 lit.b C.pen. pedeapsa

cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 14 iulie 2003 la zi, a constatat că partea vătămată V.I. nu

s-a constituit parte civilă și a obligat pe inculpat să plătească 349.707 lei

Spitalului oraș Cisnădie, 8.603.650 lei Spitalului Clinic Județean Sibiu,

cheltuieli de spitalizare și 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în fapt că

inculpatul a întreținut relații de concubinaj cu numita B.V. timp de doi ani

după care aceasta l-a părăsit și a început să conviețuiască cu partea vătămată V.I.

Încercările inculpatului

de a relua relațiile au eșuat, motiv pentru care, fiind cuprins de sentimente

de gelozie s-a hotărât să se răzbune pe partea vătămată.

În acest sens, în

noaptea de 12/13 iulie 2003 aflând că partea vătămată și fosta sa concubină se

afla în vizită la martora B.M., a așteptat-o în stradă și la ieșire, i-a

aplicat lovituri cu o bâtă.

În aceeași noapte

inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată când a ieșit din locuința fostei sale

concubine și a lovit-o cu un cuțit, repetat în zona toracică și abdominală,

producându-i plăgi penetrante toracic și abdominal cu lezarea unor organe

interne – ficatul – pentru salvarea vieții fiind necesară intervenția

chirurgicală de urgență.

Prin decizia penală

nr.365 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat, prin care solicita a se reține că a fost

provocat de partea vătămată în sensul art.73 lit.b C.pen. și a se reduce

pedeapsa.

Împotriva acestei

decizii inculpatul  a declarat recurs solicitând, prin apărătorul său și

personal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor

în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 C.pen.,

întrucât nu a acționat  cu intenția de omor și reducerea pedepsei – temeiuri de

casare prevăzute de art.385

9

pct.14 și 17 C.proc.pen.

Recursul declarat

de inculpat nu este fondat.

Din examinarea

hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că,

instanțele întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect

starea de fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea au dat o

corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpat.

Sub acest din urmă

aspect este de observat că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide

întrucât a lovit pe partea vătămată, cu un cuțit, repetat și cu intensitate, în

zone vitale (torace și abdomen), producându-i leziuni grave, iar pentru

salvarea vieții a fost necesară internarea în spital și supunerea de îndată

unei intervenții chirurgicale.

Prin urmare

inculpatul a prevăzut rezultatul actelor de violență exercitate și chiar dacă

nu a urmărit rezultatul final, a exceptat posibilitatea producerii lui astfel

că încadrarea juridică dată faptei este corectă.

Referitor la

pedeapsă, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare

prevăzute de art.72 C.pen. în care sens a ținut seama de gradul de pricol

social sporit al infracțiunii comise cât și de datele care caracterizează persoana

inculpatului (la prima abatere penală) astfel că pedeapsa aplicată, orientată

la limita minimă prevăzută de lege este necesară pentru reeducarea sa și

prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În consecință,

urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat și a fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsă se va

deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat,  recursul declarat de inculpatul P.I.  împotriva deciziei penale

nr.365/A din 28 octombrie  2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul   arestării preventive de la 14

iulie 2003  la  14 ianuarie 2004.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi  14 ianuarie  2004.