ÎCCJ, decizie (scj.ro #84002)

Acțiune civilă. Infracțiuni contra persoanei. Daune morale Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și acțiunile în procesul penal. Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal Indice alfabetic: Drept procesual penal - acțiune civilă - daune morale C. proc . pen ., art . 14 1. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

2. Răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită și, prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilitățile de plată ale inculpatului. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr . 2617 din 9 iulie 2009 Prin sentința nr . 37 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, Secția penală, s-au dispus următoarele: În baza art . 334 C. proc . pen ., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din tentativă la omor calificat prevăzută în art . 20 raportat la art . 174 alin. (1) și (2) combinat cu art . 175 alin. (1) lit . i) C. pen ., în vătămare corporală prevăzută în art . 181 C. pen . În baza art . 181 C. pen ., a fost condamnat inculpatul M.I.

pentru infracțiunea de vătămare corporală la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art . 71 C. pen ., s-a dispus interzicerea exercițiului pentru inculpat a drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) - c) C. pen . În baza art . 86 1 și art . 86 2 C. pen ., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 4 ani, ce reprezintă termen de încercare pentru inculpat. A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sibiu suma de 874,35 lei, plus dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii debitului reprezentând cheltuieli de spitalizare. A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile G.I.

suma de 465,21 lei cu titlu de daune materiale și suma de 7.500 lei cu titlu de daune morale. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele Partea vătămată G.I. și inculpatul M.I. sunt consăteni, deținători a două imobile care se învecinează și în relații de dușmănie de foarte mult timp, relații legate de granița discutabilă dintre acestea, ceea ce a generat numeroase procese civile și penale între cei doi. La data de 6 martie 2007, ora 9 30 , după ce în prealabil a fost anunțat că gardul dintre cele două imobile (ca materializare a graniței disputate) a fost parțial deteriorat, inculpatul s-a deplasat la reședința sa din satul V. și, constatând cele întâmplate, s-a apucat să repare acest gard.

După ce inculpatul a început operațiunea de reparare a gardului, de cealaltă parte a acestuia au apărut, ieșind din casă sesizați de zgomotul acestei operațiuni, partea vătămată împreună cu soția sa. Lucrarea în curs de efectuare și animozitățile dintre părți a determinat producerea unei altercații între părți, care a degenerat și care a culminat cu lovirea de către inculpat a părții vătămate cu partea metalică a hârlețului cu care lucra, în cap, lovitură aplicată peste gardul în litigiu. Deși forța loviturii aplicate părții vătămate a fost atenuată de căciula de blană pe care o purta și de o scândură de la gard întâlnită în traiectul ei de lama agentului vulnerant , aceasta s-a soldat cu producerea unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fisură compactă externă parieto-occipitală de calotă craniană, leziuni traumatice în urma cărora victima a fost spitalizată.

Pentru vindecarea leziunilor cauzate părții vătămate au fost necesare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite nepunând în primejdie viața părții vătămate. Pentru a reține această stare de fapt instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, certificatul medico-legal din 8 martie 2007, raportul de expertiză medico-legală din 27 septembrie 2007, raportul de expertiză medico-legală serologică din 4 iulie 2007, declarațiile părții vătămate G.I., declarațiile martorilor L.A. și G.F., precum și declarațiile inculpatului M.I. Prin decizia nr . 60/A din 18 iunie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia, Secția penală, a admis apelurile declarate de procuror și de partea civilă G.I.

împotriva sentinței nr . 37 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, Secția penală, a desființat sentința penală atacată și, rejudecând cauza, în baza art . 334 C. proc . pen ., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M.I., din vătămare corporală prevăzută în art . 181 C. pen ., în tentativă la omor calificat prevăzută în art . 20 C. pen . raportat la art . 174 alin. (1), art . 175 alin. (1) lit . i) C. pen . A condamnat pe inculpatul M.I.

la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru tentativă la omor calificat prevăzută în art . 20 C. pen . raportat la art . 174 alin. (1) C. pen . și art . 175 alin. (1) lit . i) C. pen ., cu aplicarea art . 74 alin. (1) lit . c) și art . 76 C. pen . A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) și b) C. pen . pe durata stabilită în art . 71 C. pen . A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) și b) C. pen . pe o perioadă de un an, după executarea pedepsei închisorii. A constatat că prejudiciul în sumă de 874,35 lei cauzat părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sibiu a fost recuperat în întregime.

A obligat pe inculpat să plătească părții civile G.I. suma de 465,21 lei daune materiale și suma de 12.000 lei daune morale. Prin aceeași decizie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiași sentințe. Prin decizia nr . 3780 din 19 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a admis recursurile declarate de inculpatul M.I. și de partea civilă G.l . împotriva deciziei nr . 60/A din 18 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția penală și a casat decizia penală atacată și sentința penală nr . 37 din 20 februarie 2008 a Tribunalului Sibiu numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și soluționarea laturii civile a cauzei.

În baza art . 81 C. pen ., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art . 20 C. pen . raportat la art . 174 alin. (1) C. pen ., art . 175 alin. (1) lit . i) C. pen ., cu aplicarea art . 74 alin. (1) lit . c) și art . 76 C. pen ., pe un termen de încercare de 5 ani și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art . 83 C. pen . În temeiul art . 71 alin. (5) C. pen ., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a suspendat executarea pedepsei accesorii și a menținut celelalte dispoziții în latura penală a cauzei. Prin aceeași decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza pentru rejudecarea apelului părții civile G.l . pe latură civilă, numai cu privire la daunele morale, la Curtea de Apel Alba Iulia și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor privind latura civilă.

Procedând la rejudecarea apelului părții civile, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală, prin decizia nr . 18/A din 12 martie 2009, a admis apelul declarat de partea civilă G.l . împotriva sentinței penale nr . 37 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul cuantumului daunelor morale și procedând, după rejudecare , la cuantificarea acestora, le-a stabilit la suma de 8.000 lei. A menținut în rest celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel, în rejudecare , a reținut următoarele: Este indiscutabil că partea civilă G.I. a suferit o traumă fizică și psihică accentuată, ca urmare a agresiunii exercitate de către inculpat.

Curtea de apel nu a contestat, în raport cu toate elementele de la dosar (acte medicale, rapoarte de expertiză medico-legală, bilete de ieșire din spital, depoziții testimoniale), că suferința victimei a fost una accentuată, limitându-i ireversibil posibilitatea de a desfășura activitățile cotidiene și provocându-i în același timp suferințe fizice însemnate. Curtea de apel a arătat, însă, că se impune stabilirea unei proporționalități între suferința provocată care, deși nu poate fi cuantificată, este cel puțin estimată, vârsta victimei și sarcina impusă inculpatului de a suporta efectiv plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale. Instanța de apel a apreciat, în final, că - în contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun mod suferința reală a victimei - suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o satisfacție echitabilă acordată părții civile.

În opinia curții de apel, o majorare mai accentuată a acestei sume ar reprezenta o sarcină disproporționată și excesivă ce i-ar reveni inculpatului în raport cu traumele suportate de victimă, numărul zilelor de îngrijiri medicale, vârsta și preocupările specifice vârstei victimei. Împotriva deciziei, inculpatul condamnat M.I. și moștenitorii părții civile G.I., numiții G.F. și S.M., au declarat prezentele recursuri. Recursurile au fost întemeiate pe cazul de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 10 C. proc . pen ., susținându-se că la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, probe de natură să influențeze soluția procesului pe latura civilă (mai precis, apărătorii părților au apreciat că nu au fost corect evaluate probele de natură a influența acordarea despăgubirilor pentru daune morale).

Recursurile urmează a fi respinse ca nefondate , pentru următoarele motive: Așa cum s-a menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus anterior casarea deciziei curții de apel și rejudecarea apelului părții civile G.I. numai cu privire la daunele morale, constatându-se contradicții evidente între motivarea din partea expozitivă și dispozitivul deciziei. În rejudecare , instanța de apel a stabilit la 8.000 lei cuantumul sumei acordate părții civile cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. Examinând partea expozitivă a deciziei atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că toate criticile recurenților sunt neîntemeiate. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate. Instanța de apel a examinat toate actele medicale și celelalte probe administrate în cauză și, motivat, a evaluat la 8.000 lei cuantumul despăgubirilor acordate pentru daune morale.

Decesul ulterior al părții vătămate - parte civilă nu a fost consecința faptei inculpatului (nu s-a aflat în legătură de cauzalitate cu aceasta), ci a intervenit pe fond natural-biologic (datorită vârstei acesteia și afecțiunilor specifice), neexistând dovezi certe care să sugereze - astfel cum susțin recurenții pe latura civilă - că moartea a intervenit ca urmare a agravării stării de sănătate prin leziunile cauzate de lovitura aplicată de inculpat. Nici critica inculpatului referitoare la depășirea limitelor rejudecării nu este întemeiată. În primă instanță, părții vătămate - parte civilă i s-a acordat, cu titlu de despăgubiri morale, suma de 7.500 lei, sub cuantumul sumei pretinse. În apelul său, printre alte motive, partea civilă a solicitat și majorarea despăgubirilor pentru daune morale, până la cuantumul solicitat.

Admițând recursul părții civile și casând decizia numai sub acest aspect - pentru motive procedurale, iar nu substanțiale, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a validat soluția instanței de apel cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru daune morale, ci doar a casat decizia și a dispus rejudecarea , sub acest aspect, a apelului părții civile, apel în care - așa cum s-a menționat - aceasta a criticat sentința pentru neacordarea integrală a sumei solicitate cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. Neîntemeiată este și critica inculpatului în sensul că suma acordată, ori majorarea acesteia în recurs, ar fi excesivă, întrucât depășește posibilitățile sale materiale și financiare.

Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită ( art . 14 C. proc . pen .). Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art . 385 15 pct . 1 lit . b) C. proc . pen ., a respins, ca nefondate , recursurile declarate de inculpatul M.l . și de G.F. și S.M. - moștenitori ai părții civile G.I. împotriva deciziei nr . 18/A din 12 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția penală.