ÎCCJ, decizie (scj.ro #84002)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84002) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune civilă.

Infracțiuni contra persoanei. Daune morale

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și

acțiunile în procesul penal. Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul

penal

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

-

acțiune civilă

-

daune

morale

C.

proc

.

pen

.,

art

. 14

stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe

baza evaluării instanței de judecată. În cazul infracțiunilor contra persoanei,

evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur

subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să

țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi

fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele

acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta

săvârșită și, prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în

raport cu posibilitățile de plată ale inculpatului.

I.C.C.J.,

Secția penală, decizia

nr

. 2617 din 9 iulie 2009

Prin

sentința

nr

. 37 din 20 februarie 2008 pronunțată de

Tribunalul Sibiu, Secția penală, s-au dispus următoarele:

În

baza

art

. 334 C.

proc

.

pen

., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru

care inculpatul a fost trimis în judecată, din tentativă la omor calificat

prevăzută în

art

. 20 raportat la

art

.

174 alin. (1) și (2) combinat cu

art

. 175 alin. (1)

lit

. i) C.

pen

., în vătămare

corporală prevăzută în

art

. 181 C.

pen

.

În baza

art

. 181 C.

pen

., a fost condamnat inculpatul M.I. pentru infracțiunea

de vătămare corporală la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În

baza

art

. 71 C.

pen

., s-a

dispus interzicerea exercițiului pentru inculpat a drepturilor prevăzute în

art

. 64 alin. (1)

lit

. a) - c) C.

pen

.

În

baza

art

. 86

1

și

art

.

86

2

C.

pen

., s-a dispus suspendarea

executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 4 ani, ce

reprezintă termen de încercare pentru inculpat.

A

fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile Spitalul Clinic

de Urgență Sibiu  suma de  874,35  lei,  plus dobânzi și

penalități de întârziere până la data stingerii debitului reprezentând

cheltuieli de spitalizare.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile

G.I. suma de 465,21 lei cu titlu de daune materiale și suma de 7.500 lei cu

titlu de daune morale.

Pentru a

dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele

Partea vătămată G.I. și inculpatul M.I. sunt consăteni,

deținători a două imobile care se învecinează și în relații de dușmănie de

foarte mult timp, relații legate de granița discutabilă dintre acestea, ceea ce

a generat numeroase procese civile și penale între cei doi.

La

data de 6 martie 2007, ora 9

30

, după ce în prealabil a fost anunțat

că gardul dintre cele două imobile (ca materializare a graniței disputate) a

fost parțial deteriorat, inculpatul s-a deplasat la reședința sa din satul V.

și, constatând cele întâmplate, s-a apucat să repare acest gard.

După

ce inculpatul a început operațiunea de reparare a gardului, de cealaltă parte a

acestuia au apărut, ieșind din casă sesizați de zgomotul acestei operațiuni,

partea vătămată împreună cu soția sa. Lucrarea în curs de efectuare și

animozitățile dintre părți a determinat producerea unei altercații între părți,

care a degenerat și care a culminat cu lovirea de către inculpat a părții

vătămate cu partea metalică a hârlețului cu care lucra, în cap, lovitură

aplicată peste gardul în litigiu.

Deși

forța loviturii aplicate părții vătămate a fost atenuată de căciula de blană pe

care o purta și de o scândură de la gard întâlnită în traiectul ei de lama

agentului

vulnerant

, aceasta s-a soldat cu producerea

unui traumatism

cranio-cerebral

acut deschis, cu

fisură compactă externă

parieto-occipitală

de calotă

craniană, leziuni traumatice în urma cărora victima a fost spitalizată.

Pentru

vindecarea leziunilor cauzate părții vătămate au fost necesare 45 - 50 zile de

îngrijiri medicale, leziunile suferite

nepunând

în

primejdie viața părții vătămate.

Pentru

a reține această stare de fapt instanța a avut în vedere următoarele mijloace

de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, certificatul

medico-legal din 8 martie 2007, raportul de expertiză medico-legală din 27

septembrie 2007, raportul de expertiză medico-legală serologică din 4 iulie

2007, declarațiile părții vătămate G.I., declarațiile martorilor L.A. și G.F.,

precum și declarațiile inculpatului M.I.

Prin

decizia

nr

. 60/A din 18 iunie 2008, Curtea de Apel

Alba-Iulia, Secția penală, a admis apelurile declarate de procuror și de partea

civilă G.I. împotriva sentinței

nr

. 37 din 20

februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, Secția penală, a desființat

sentința penală atacată și,

rejudecând

cauza, în baza

art

. 334 C.

proc

.

pen

., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în

sarcina inculpatului M.I., din vătămare corporală prevăzută în

art

. 181 C.

pen

., în tentativă la

omor calificat prevăzută în

art

. 20 C.

pen

. raportat la

art

. 174 alin.

(1),

art

. 175 alin. (1)

lit

.

i) C.

pen

.

A

condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru tentativă

la omor calificat prevăzută în

art

. 20 C.

pen

. raportat la

art

. 174 alin.

(1) C.

pen

. și

art

. 175

alin. (1)

lit

. i) C.

pen

.,

cu aplicarea

art

. 74 alin. (1)

lit

.

c) și

art

. 76 C.

pen

.

A

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în

art

.

64 alin. (1)

lit

. a) și b) C.

pen

.

pe durata stabilită în

art

. 71 C.

pen

.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute în

art

. 64 alin. (1)

lit

.

a) și b) C.

pen

. pe o perioadă de un an, după

executarea pedepsei închisorii.

A constatat că prejudiciul în sumă de 874,35 lei cauzat părții

civile Spitalul Clinic de Urgență Sibiu a fost recuperat în întregime.

A obligat pe inculpat să plătească părții civile G.I. suma de

465,21 lei daune materiale și suma de 12.000 lei daune morale.

Prin aceeași decizie, a respins ca

nefondat

apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiași sentințe.

Prin decizia

nr

. 3780 din 19 noiembrie

2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a admis recursurile

declarate de inculpatul M.I. și de partea civilă

G.l

.

împotriva deciziei

nr

. 60/A din 18 iunie 2008 a

Curții de Apel Alba Iulia, Secția penală și a casat decizia penală atacată și

sentința penală

nr

. 37 din 20 februarie 2008 a

Tribunalului Sibiu numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și

soluționarea laturii civile a cauzei.

În

baza

art

. 81 C.

pen

., a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art

. 20 C.

pen

. raportat la

art

. 174 alin. (1) C.

pen

.,

art

. 175 alin. (1)

lit

. i) C.

pen

., cu aplicarea

art

. 74 alin.

(1)

lit

. c) și

art

. 76 C.

pen

., pe un termen de încercare de 5 ani și a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor

art

. 83 C.

pen

.

În

temeiul

art

. 71 alin. (5) C.

pen

.,

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a suspendat

executarea pedepsei accesorii și a menținut celelalte dispoziții în latura

penală a cauzei.

Prin aceeași decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a

trimis cauza pentru

rejudecarea

apelului părții

civile

G.l

. pe latură civilă, numai cu privire la

daunele morale, la Curtea de Apel Alba Iulia și a menținut celelalte dispoziții

ale hotărârilor privind latura civilă.

Procedând la

rejudecarea

apelului

părții civile, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală, prin decizia

nr

. 18/A din 12 martie 2009, a admis apelul declarat de

partea civilă

G.l

. împotriva sentinței penale

nr

. 37 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul

Sibiu, a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul cuantumului

daunelor morale și procedând, după

rejudecare

, la

cuantificarea acestora, le-a stabilit la suma de 8.000 lei.

A menținut în rest

celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel, în

rejudecare

, a reținut următoarele:

Este indiscutabil că partea civilă G.I. a suferit o traumă fizică

și psihică accentuată, ca urmare a agresiunii exercitate de către inculpat.

Curtea

de apel nu a contestat, în raport cu toate elementele de la dosar (acte

medicale, rapoarte de expertiză medico-legală, bilete de ieșire din spital,

depoziții testimoniale), că suferința victimei a fost una accentuată,

limitându-i ireversibil posibilitatea de a desfășura activitățile cotidiene și

provocându-i în același timp suferințe fizice însemnate.

Curtea

de apel a arătat, însă, că se impune stabilirea unei proporționalități între

suferința provocată care, deși nu poate fi cuantificată, este cel puțin

estimată, vârsta victimei și sarcina impusă inculpatului de a suporta efectiv

plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.

Instanța de apel a apreciat, în final, că - în contextul

circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun mod suferința reală a

victimei - suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o satisfacție

echitabilă acordată părții civile.

În

opinia curții de apel, o majorare mai accentuată a acestei sume ar reprezenta o

sarcină disproporționată și excesivă ce i-ar reveni inculpatului în raport cu

traumele suportate de victimă, numărul zilelor de îngrijiri medicale, vârsta și

preocupările specifice vârstei victimei.

Împotriva

deciziei, inculpatul condamnat M.I. și moștenitorii părții civile G.I., numiții

G.F. și S.M., au declarat prezentele recursuri.

Recursurile

au fost întemeiate pe cazul de casare prevăzut în

art

.

385

9

alin. (1)

pct

. 10 C.

proc

.

pen

., susținându-se că la

stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale instanța nu s-a

pronunțat cu privire la unele probe administrate, probe de natură să

influențeze soluția procesului pe latura civilă (mai precis, apărătorii

părților au apreciat că nu au fost corect evaluate probele de natură a

influența acordarea despăgubirilor pentru daune morale).

Recursurile urmează a fi respinse ca

nefondate

,

pentru următoarele motive:

Așa cum s-a menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus

anterior casarea deciziei curții de apel și

rejudecarea

apelului părții civile G.I. numai cu privire la daunele morale, constatându-se

contradicții evidente între motivarea din partea expozitivă și dispozitivul

deciziei.

În

rejudecare

, instanța de apel a stabilit la 8.000 lei

cuantumul sumei acordate părții civile cu titlu de despăgubiri pentru daune

morale.

Examinând partea expozitivă a deciziei atacate, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că toate criticile recurenților sunt neîntemeiate.

Spre

deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei

riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se

stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare,

pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără

just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil

în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate

consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte

probe administrate.

Instanța

de apel a examinat toate actele medicale și celelalte probe administrate în

cauză și, motivat, a evaluat la 8.000 lei cuantumul despăgubirilor acordate

pentru daune morale.

Decesul ulterior al părții vătămate - parte civilă nu a fost

consecința faptei inculpatului (nu s-a aflat în legătură de cauzalitate cu

aceasta), ci a intervenit pe fond natural-biologic (datorită vârstei acesteia

și afecțiunilor specifice),

neexistând

dovezi certe

care să sugereze - astfel cum susțin recurenții pe latura civilă - că moartea a

intervenit ca urmare a agravării stării de sănătate prin leziunile cauzate de

lovitura aplicată de inculpat.

Nici

critica inculpatului referitoare la depășirea limitelor

rejudecării

nu este întemeiată.

În

primă instanță, părții vătămate - parte civilă i s-a acordat, cu titlu de

despăgubiri morale, suma de 7.500 lei, sub cuantumul sumei pretinse.

În

apelul său, printre alte motive, partea civilă a solicitat și majorarea

despăgubirilor pentru daune morale, până la cuantumul solicitat.

Admițând recursul părții civile și casând decizia numai sub

acest aspect - pentru motive procedurale, iar nu substanțiale, Înalta Curte de

Casație și Justiție nu a validat soluția instanței de apel cu privire la

cuantumul despăgubirilor pentru daune morale, ci doar a casat decizia și a

dispus

rejudecarea

, sub acest aspect, a apelului

părții civile, apel în care - așa cum s-a menționat - aceasta a criticat

sentința pentru

neacordarea

integrală a sumei

solicitate cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Neîntemeiată este și critica inculpatului în sensul că suma

acordată, ori majorarea acesteia în recurs, ar fi excesivă, întrucât depășește posibilitățile

sale materiale și financiare.

Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă

natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de

plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a

prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (

art

. 14 C.

proc

.

pen

.).

Față

de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

art

. 385

15

pct

. 1

lit

. b) C.

proc

.

pen

., a respins, ca

nefondate

,

recursurile declarate de inculpatul

M.l

. și de G.F.

și S.M. - moștenitori ai părții civile G.I. împotriva deciziei

nr

. 18/A din 12 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia,

Secția penală.