ÎCCJ, decizie (scj.ro #136825)

Acțiune civilă. Daune morale

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

acțiune civilă

C. proc. pen.,

art. 19

C. civ.,

art. 1391

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 159/A din 4 mai 2017

Prin sentința nr. 15 din 20 ianuarie 2017, Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă comisă la data de 17 septembrie 2016); a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută în art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă comisă la data de 17 septembrie 2016); a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută în art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă comisă la data de 10 iunie 2016); a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută în art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă comisă la data de 17 septembrie 2016) și a infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută în art. 338 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă comisă la data de 17 septembrie 2016).

S-a făcut aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 1349 și art. 1357 C. civ., art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 1/2008 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și art. 24 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (în vigoare la data producerii accidentului), a admis, în parte, acțiunile civile formulate de către părțile civile B., C., D. și E. și, în consecință, a obligat partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata următoarelor sume:

- 80.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B. - soția victimei, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, ce se vor calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului;

- 70.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă C. - fiica victimei, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, ce se vor calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului;

- 40.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă E. - nepotul victimei, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, ce se vor calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului;

- 40.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă D. - sora victimei, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, ce se vor calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului;

- 1.549,07 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă B., sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, ce se vor calcula de la data de 26 octombrie 2016 și până la plata integrală a debitului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Iași a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, conducere a unui vehicul fără permis, conducere a unui vehicul sub influența alcoolului (două infracțiuni) și părăsire a locului accidentului, fapte prevăzute în art. 192 alin. (2), art. 335 alin. (2), art. 336 alin. (1), art. 338 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 10 iunie 2016 inculpatul a condus pe drumurile publice autovehiculul proprietate personală, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, iar la data de 17 septembrie 2016, în timp ce conducea autovehiculul proprietate personală pe Șoseaua F. din municipiul G., deși avea suspendat dreptul de a conduce autovehiculul și o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, a pierdut controlul direcției, a pătruns pe trotuar, unde a surprins și accidentat două persoane, dintre care una a decedat și, ulterior, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.

Prin încheierea din data de 16 noiembrie 2016, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 342 C. proc. pen. raportat la art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a constatat competența materială și teritorială a Curții de Apel Iași în soluționarea cauzei. A constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași privind pe inculpatul A. și a dispus începerea judecății cauzei.

La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2017, inculpatul A., după ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile care-i revin potrivit prevederilor art. 83 și art. 108 C. proc. pen., a declarat faptul că recunoaște în integralitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost acestea descrise în actul de sesizare a instanței, solicitând să fie judecat potrivit procedurii simplificate, cerere care a fost admisă de către instanța de judecată.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale din perspectiva prevederilor art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanța a constatat că situația de fapt astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare a instanței întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, dispunând condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracțiune, ținând cont de dispozițiile art. 74 C. pen.

Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanța a admis acțiunea civilă și, întrucât autovehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat, în raport cu dispozițiile Legii nr. 32/2000, a obligat partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata daunelor morale către fiecare parte civilă, precum și la plata daunelor materiale de 1.549,07 lei, constând în cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei H., praznicul de înmormântare, pomenirile de 3 zile, 9 zile și 40 de zile.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile B., C., D. și E., inculpatul A. și partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.

Examinând sentința penală prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că apelurile declarate de inculpatul A., partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și părțile civile B. și C. sunt fondate numai cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, apelurile declarate de părțile civile D. și E. fiind nefondate, între altele, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, sub aspectul laturii civile, criticile formulate de părți vizează cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță, având în vedere culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului soldat cu moartea victimei.

Astfel, părțile civile solicită majorarea daunelor morale, dar și a despăgubirilor materiale.

Apelantul intimat inculpat solicită menținerea despăgubirilor acordate soției și fiicei defunctului, dar micșorarea despăgubirilor acordate surorii defunctului și nepotului acestuia, iar partea responsabilă civilmente solicită respingerea acțiunii civile a numitului E. și reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile C.

În dovedirea prejudiciului material și moral reclamat, părțile civile au depus la dosar înscrisuri și au solicitat audierea martorei I., probă încuviințată și administrată de instanță la ultimul termen de judecată.

În baza propriului examen, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că daunele materiale au fost acordate în conformitate cu dovezile depuse la dosar. Spre deosebire de daunele morale, despăgubirile materiale trebuie dovedite, fiind supuse unei riguroase probațiuni. Părțile civile au solicitat majorarea cuantumului acestor despăgubiri, depunând în acest sens înscrisuri prin care arată efectuarea unor cheltuieli cu pomenirile defunctului.

Analizând înscrisurile depuse în fața instanței de control judiciar, se observă că acestea dovedesc, într-adevăr, efectuarea unor cheltuieli curente, însă din conținutul lor nu rezultă că ar fi fost făcute pentru un eveniment anume și pentru o anumită dată. Mai mult, cheltuielile evidențiate în extrasul de cont nu au corespondent în bonuri și chitanțe fiscale aferente acestor cheltuieli, pentru a întări convingerea instanței că aceste cheltuieli au fost făcute pentru pomenirile creștine ale defunctului.

Având în vedere că părțile civile nu au făcut dovada unor cheltuieli suplimentare față de cele acordate de prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție nu va admite, sub acest aspect, apelul părților civile.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită apelurile pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1391 alin. (2) C. civ., „instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.”

Se constată că în speță sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existența unui prejudiciu de ordin moral produs părților civile, nereparat încă, produs ca urmare a faptei ilicite a inculpatului, legătura de cauzalitate dintre infracțiunea săvârșită și prejudiciul produs, precum și vinovăția inculpatului, ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia.

În jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că daunele morale trebuie stabilite de instanța de judecată prin evaluare, însă pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru ca să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum și toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probele administrate (decizia nr. 2617/2009).

Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța de judecată are în vedere o serie de criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza

Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit

, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere și gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părților civile B. și C., soția și fiica defunctului, Înalta Curte de Casație și Justiție, pornind de la legăturile puternice de afecțiune dintre soț și soție, precum și dintre părinte și copil, de la suferința cauzată de pierderea unei ființe dragi în mod violent și intempestiv, apreciază că sumele stabilite de prima instanță de 80.000 lei și respectiv 70.000 lei nu sunt suficiente pentru a acoperi prejudiciul moral.

Astfel, instanța de apel are în vedere faptul că soția defunctului a suferit o traumă psihică enormă și ireversibilă, asistând la accident și văzându-și soțul cum se stinge în brațele sale, pierdere ce a afectând-o profund, aspect care rezultă și din declarația martorei I., care a arătat că partea civilă izbucnește în plâns fără motiv, „fapt ce demonstrează că nu a depășit momentul.”

În ceea ce o privește pe fiica defunctului, partea civilă C., chiar dacă la momentul producerii accidentului se afla în Italia, șocul pierderii tatălui este unul imens, prejudiciul moral fiind evident pentru orice persoană care își pierde părintele în condiții neașteptate, persoană care nu era la o vârstă înaintată, nu suferea de boli cronice care să facă predictibilă dispariția sa fizică într-un interval de timp apropiat. În plus, este îndeobște cunoscut că părinții reprezintă persoanele care sunt cele mai apropiate, care îți oferă ajutorul necondiționat în diferitele momente ale vieții.

Este adevărat că nu se poate stabili un preț al suferinței, fiind evident că pierderea intempestivă a unei ființe dragi - soț și tată, aflat la vârsta de 60 de ani - implicată intens în viața de familie și preocupată să asigure o viață bună soției și fiicei sale, fiindu-le și reazem moral, nu poate fi cuantificată și nici durerea nu va putea fi alinată deplin indiferent de suma de bani acordată de instanță, însă Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că o majorare a cuantumului daunelor morale la 180.000 lei pentru partea civilă B. și la 150.000 lei pentru partea civilă C. este de natură a conferi un caracter rezonabil despăgubirilor în raport cu suferința pricinuită.

Pe cale de consecință, critica părții responsabile civilmente care a solicitat reducerea sumei stabilită cu titlu de daune morale pentru partea civilă C. este apreciată ca nefondată.

În privința părților civile D. și E., sora și nepotul defunctului, prima instanță a apreciat că se impune stabilirea unui nivel de despăgubire mai redus față de cel stabilit în privința soției și copilului, având în vedere și faptul că nu locuiau și nu gospodăreau împreună.

Așa cum s-a arătat în cele ce preced, potrivit art. 1391 alin. (2) C. civ., instanța judecătorească poate acorda despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei. Partea civilă D. este sora defunctului, astfel că relația de rudenie este dovedită. Deși  este  incontestabil  faptul  că a suferit un  prejudiciu  moral  prin  moartea fratelui, în condițiile materialului probator administrat, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază exagerat cuantumul daunelor morale stabilit de prima instanță.

Astfel, deși martora J. a arătat că sora victimei, D., „este foarte afectată de pierderea fratelui”, martora I. a arătat că a rămas surprinsă de faptul că „la praznice, parastase nu a venit nimeni din partea lui.” Or, durerea pe care o încearcă o persoană afectată de dispariția fratelui drag se reflectă și în preocuparea pentru realizarea și participarea la pomenirile creștine ce se fac celor dispăruți.

În acest context probator, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază întemeiate criticile inculpatului, considerând că suma de 10.000 lei reprezintă o justă acoperire a prejudiciului moral suferit și că această sumă are un caracter rezonabil, în raport cu prejudiciul produs.

În privința părții civile E., nepot al defunctului, astfel cum prevede art. 1391 alin. (2) teza ultimă C. civ., este instituită obligația dovedirii prejudiciului, constând în durerea încercată prin moartea victimei, nefiind suficientă simpla legătură de rudenie cu victima pentru acordarea daunelor morale.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu s-a administrat niciun mijloc de probă din care să rezulte existența unui prejudiciu moral suferit de această parte civilă ca urmare a decesului unchiului său. Cele două martore audiate în dovedirea pretențiilor civile, J. și I., prietene și colege de serviciu ale soției victimei, au arătat că nu îl cunosc pe E. și nici „nu am auzit de acest nume.”

Ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată neîntemeiată cererea acestuia de acordare de daune morale, motiv pentru care va reforma hotărârea sub acest aspect și va respinge acțiunea civilă promovată de acesta.

Având în vedere că autorul accidentului de circulație soldat cu moartea victimei nu avea încheiată o asigurare de răspundere civilă pentru autoturismul proprietate personală, partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii va fi obligată la plata daunelor morale către părțile civile B., C. și D. în cuantumurile stabilite prin prezenta decizie, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului, astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță.

Cu toate că părțile civile au reiterat în fața instanței de control judiciar solicitarea ca daunele morale să fie actualizate de la data producerii riscului asigurat și nu de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, acest lucru nu este posibil. În acord cu instanța de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în privința daunelor morale stabilite prin hotărâre judecătorească, creanța în bani devine certă, lichidă și exigibilă numai în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, dată de la care aceste sume se actualizează cu rata inflației și cu dobânda legală.

Față de cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelurile declarate de inculpatul A., partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și părțile civile B. și C. împotriva sentinței nr. 15 din 20 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, numai în ceea ce privește latura civilă, respectiv cuantumul daunelor morale.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în limitele anterior arătate, a obligat partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata următoarelor sume:

- 180.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B. - soția victimei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului;

- 150.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă C. - fiica victimei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului;

- 10.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă D. - sora victimei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă promovată de partea civilă E. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile D. și E.