ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4/2015

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100 din data de 10 martie 2014

a Judecătoriei Buftea, în Dosarul nr. 13207/94/2011,

inculpatul N.S.E. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (2) raportat la art. 194 alin. (1) lit. a) și b) cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. inculpatului i s-a impus ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Prob apune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației Pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare și Primăria Comunei Balotești pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 397 alin. (2) raportat la art. 25 C. proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă F.S.M. și obligă pe inculpatul N.S.E. la plata către acesta a sumei de 70.000 euro - echivalent în lei la data efectuării plății, reprezentând daune morale, 20.000 lei reprezentând daune materiale și o prestație periodică lunară în cuantum de 500 lei începând de la data săvârșirii accidentului respectiv 18 august 2008 și până la sfârșitul vieții.

În baza art. 397 alin. (2) raportat la art. 25 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de urgență București, inculpatul N.S.E. fiind obligat la plata către acesta a sumei de 6.148,99 lei precum și a dobânzii legale pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a sentinței și data la care se va achita debitul, reprezentând daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat pe la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu a rămas în sarcina statului.

S-a hotărât ca despăgubirile civile și cheltuielile judiciare să fie plătite pentru inculpatul N.S.E. de către asigurătorul de răspundere civilă SC G.A. SA, în condițiile Legii nr. 136/1995 și în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2008.

”

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință pronunțată în Dosarul nr. 13207/94/2011 la data de 22 februarie 2012 instanța în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen. a fost admisă plângerea formulată de petentul F.S.M.

A fost desființată ordonanța nr. 4182/P/2008 emisă la data de 14 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea și ordonanța prim-procurorului nr. 1809/11-2/2011 emisă la data de 14 noiembrie 2011 și s-a reținut cauza spre judecare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., de către N.S.E..”

În fapt,

s-a reținut că la data de 18 august 2008, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că în comuna Balotești, județul Ilfov s-a produs un accident de circulație din care a rezultat rănirea unei persoane.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că accidentul de circulație s-a produs la data de 18 august 2008 în jurul orelor 19:25 în localitatea Balotești, satul Dumbrăveni, județul Ilfov, pe str. Ion Lahovari, în zona imobilului cu nr. 84.

În accident au fost implicate autoturismul R. înmatriculat sub nr. x, condus de intimatul N.S.E., care circula pe Str. Ion Lahovari din localitatea Dumbrăveni din direcția DN 1 București - Ploiești către str. IC Brătianu-Balotești și mopedul cu nr. de înmatriculare x, condus de petentul F.S.M., care se deplasa în aceeași direcție de mers.

Din accident a rezultat vătămarea a petentul F.S.M. precum și avarierea celor două autovehicule.

Conform certificatului medico-legal emis de S.M.L. Ilfov, petentul, F.S.M. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure în condițiile unui accident rutier.

S-a arătat că leziunile medicale pot data din 18 august 2008 și necesită 100-120 zile de îngrijiri medicale, și i-au pus în primejdie viața, iar petentul prezintă amputație coapsă stângă de 1/3 inferioară ce constituie infirmitate fizică posttraumatică.

În cursul urmăririi penale au fost audiate părțile, martorii oculari și au fost efectuate două expertize tehnice auto.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul și partea vătămată declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. Tot în cursul cercetării judecătorești au fost încuviințate proba cu înscrisuri în circumstanțiere, audierea unui martor în circumstanțiere și audierea martorilor din lucrări, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apei inculpatul, parte civilă F.S.M., asigurător SC G.A. SA și petenții T.S. și L.N.

Inculpatul N.S.E.

a solicitat în esență achitarea pentru săvârșirea infracțiunii ce a stat la baza condamnării sale în primă instanță precum și respingerea acțiunii civile formulate de către partea civilă. în esență s-a arătat că nu inculpatului îi aparține culpa pentru producerea accidentului rutier ci părții civile probatoriul administrat în cauză confirmând acest fapt. S-a mai arătat că prima instanță a înlăturat în mod nejustificat din ansamblul probatoriu acele mijloace de probă care dovedesc nevinovăția inculpatului.

Parte civilă F.S.M.

a criticat faptul că instanța de fond a procedat în mod greșit la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, fiind necesară aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat și aplicarea unei modalități de executare a pedepsei care să asigure îndeplinirea funcțiilor pedepsei. De asemenea, s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor care au fost acordate de către instanța de fond.

Asigurătorul SC G.A. SA

a criticat soluția instanței de fond cu privire la latura civilă a cauzei, solicitând reducerea cuantumului despăgubirilor care au fost acordate de către instanța de fond.

Apelanții petenți Trifu Stan și apelanta martoră L.N.

au contestat validitatea amenzilor judiciare pe care le-au primit pe parcursul derulării procesului penal.

Prin decizia penală nr, 1146/A din data de 03 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 13207/94/2011,

în baza art. 421 pct. I lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul N.S.E., de asigurătorul SC G.A. SA, de parte civilă F.S.M., de petentul T.S. și de martora L.N. împotriva Sentinței penale nr. 100 pronunțată la data de 10 martie 2014 de Judecătoria Buftea, în Dosarul nr. 13207/94/2011.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul N.S.E., asigurătorul SC G.A. SA, parte civilă F.S.M., au fost obligați la plata sumei de câte 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. petentul T.S. și apelanta martora L.N. au fost obligați la plata sumei de câte 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

A fost respinsă ca nefondată cererea apelantului parte civilă F.S.M. de obligare a apelantului inculpat N.S.E. la plata cheltuielilor de judecată.

Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică pentru inculpat s-a decis să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că în mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

S-a reținut că, din procesele

:

verbale depuse la dosar rezultă că la data de 18 august 2008, în comuna Balotești, satul Dumbrăveni, județul Ilfov, pe str. Ion Lahovari, în zona imobilului cu nr. 84 s-a produs un accident de circulație din care a rezultat rănirea unei persoane. în accident au fost implicate autoturismul R. înmatriculat sub nr. x, condus de inculpatul N.S.E., care circula pe Str. Ion Lahovari din localitatea Dumbrăveni către DN 1 București-Ploiești către str. IC Brătianu-Balotești și mopedul cu nr. de înmatriculare x, condus de partea civilă F.S.M., care se deplasa în aceeași direcție de mers. Conform certificatului medico-legal emis de S.M.L. Ilfov, partea civilă F.S.M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure în condițiile unui accident rutier, iar leziunile medicale pot data din 18 august 2008 și necesită 100-120 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, se mai menționează că leziunile traumatice i-au pus în primejdie viața' părții civile, acesta prezentând amputație coapsă stângă de 1/3 inferioară ce constituie infirmitate fizică posttraumatică.

Fiind audiat în fața primei instanțe de judecată, inculpatul a arătat, o anumită situație de fapt după care a revenit și a arătat că pană la un moment al audierii a mințit, retractând cele declarate. Inculpatul a arătat că la data de 18 august 2008, se deplasa cu autoturismul pe raza comunei Balotești, satul Dumbrăveni, județul Ilfov, pe str. Ion Lahovari. A mai arătat inculpatul faptul că în momentul anterior producerii accidentului autoturismul condus de către acesta se deplasa pe contrasens, iar locul producerii impactului se află poziționat undeva către partea din mijloc a sensului de circulație dinspre DN 1 către comuna Balotești. A mai arătat inculpatul faptul că din sensul opus de circulație nu rula niciun autoturism. în faza de urmărire penală inculpatul a arătat că în momentul producerii accidentului, pe sensul opus de circulație, rula un autoturism. Inculpatul a mai arătat că partea civilă nu a schițat vreun gest din care să rezulte intenția acestuia de a efectua viraj către stânga.

Instanța de fond a procedat la audierea părții civile care a arătat faptul că în data de 18 august 2008 se deplasa cu un moped pe Str. Ion Lahovari din localitatea Dumbrăveni, din direcția DN 1 București-Ploiești către str. IC Brătianu-Balotești. A mai arătat faptul că în momentul în care a pătruns cu mopedul pe DJ 200B s-a asigurat, neobservând cu această ocazie autoturismul condus de către inculpat. A mai precizat parte civilă faptul că după ce s-a deplasat aproximativ 50-80 metri a fost lovit în partea stânga spate a mopedului de către autoturismul condus de inculpat, în urma coliziunii fiind proiectat pe capotă iar ulterior în partea stângă a autoturismului.

Martorul Filip Florin și martora S.M. au arătat faptul că în luna august 2008 au observat cum mopedul condus de către partea civilă a fost lovit din spate de către autoturismul condus de inculpat. Au mai arătat martorii faptul că în urma impactului partea civilă a fost proiectată în partea stânga a autoturismului. Totodată martorii au mai arătat că în imediata apropierea a locului producerii accidentului se afla o trecere pentru pietoni.

Martorul M.A. a arătat faptul că la data producerii accidentului se afla într-un autoturism care rula în spatele autoturismului condus de către inculpat iar la un moment dat a observat cum autoturismul marca Renault a intrat cu partea dreaptă față în mopedul care circula în aceeași direcție de deplasare cu autoturismul menționat. De observat că acest martor a fost cel care a prezentat în mod constant o variantă a situației de fapt care îi era favorabilă inculpatului. Totuși, înainte de a reveni la o situație de fapt care este mai apropiată de cea prezentată de partea civilă și de martori, acesta a înțeles să își recunoască vina de a fi mințit în fața instanței de judecată atunci când a relatat situația de fapt care îi era favorabilă inculpatului. Fără a își ascunde surprinderea pentru atitudinea instanței de fond care nu a înțeles să sesizeze organele judiciare abilitate în urma declarațiilor acestui martor care evident înțelege să respecte nespus de mult importanța unui proces penal, Curtea se rezumă la constata că atât inculpatul cat și martorul care îi atesta nevinovăția au declarat la un moment dat că au mințit cu privire la situația de fapt pe care o prezentau.

Instanța de fond a ales să înlăture concluziile expertizei tehnice auto judiciare efectuate de către expert F.M. precum și punctul de vedere al expertului P.A., considerând în mod corect că acestea au la bază declarațiile nesincere ale inculpatului și ale altor martori audiați în faza de. urmărire penală. în acord cu instanța de fond Curtea consideră că este normal ca situația de fapt să fie determinată în principal în baza declarațiilor martorilor care au perceput nemijlocit momentul producerii impactului, raportate la declarațiile inculpatului și la declarațiile părții civile precum și la concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de către expert B.C.

De asemenea, din declarațiile martorilor oculari și din concluziile expertului N. pe care Curtea Ie-a considerat a fi cele mai pertinente și cele mai bine argumentate din punct de vedere logic, având în vedere și avariile pe care cele două autovehicule implicate în accident le prezentau. Curtea a constatat că accidentul de circulație s-a produs în urma efectuării unei manevre de depășire efectuate de inculpatul S.N.E., care nu a fost executată cu respectarea dispozițiilor legale având în vedere că a fost inițiată cu puțin înaintea trecerii de pietoni, în condițiile în care din sensul opus circula un alt vehicul, depășirea realizându-se fără respectarea distanței laterale de siguranță tocmai pentru că inculpatul nu avea la dispoziție întreaga bandă de circulație de sens opus ci a efectuat manevra de depășire a mopedului în condițiile în care nu beneficia de spațiul și timpul necesare efectuării manevrei în condiții de deplină siguranță.

Astfel, potrivit art. 118 lit. c) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul care efectuează depășirea trebuie să păstreze o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit.

Însă, în acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că la producerea accidentului de circulație au concurat culpele celor două părți din prezenta cauză, conducătorul auto pentru că nu a respectat distanța de siguranță față de vehiculul depășit iar partea civilă pentru că nu a circulat cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii pe care se deplasa.

În drept,

fapta inculpatului N.S.E., care în data 18 august 2008, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca R. pe raza localității Balotești, jud. Ilfov, s-a angajat în depășirea mopedului condus de către partea civilă F.S.M., fără a păstra distanță laterală suficientă față de acesta din urmă, în timpul efectuării manevrei de depășire lovind mopedul, în urma accidentului cauzându-i părții civile leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 100-120 zile, punându-i viața în primejdie și cauzându-i amputație coapsă stângă de 1/3 inferioară ce constituie infirmitate fizică posttraumatica, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. (2) raportat la art. 194 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei și modalității de executare, Curtea procedând la reevaluarea aspectelor relative la fapte, dar mai ales la persoana inculpatului, relevante în procesul de individualizare a modalității de executare, a apreciat că pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, în cauză se impune menținerea pedepsei aplicate de prima instanță și executarea pedepsei rezultante în modalitatea suspendării sub supraveghere având în vedere consecințele faptei inculpatului, gradul său de vină, conduita inculpatului după săvârșirea faptei, poziția procesuală a inculpatului pe parcursul procesului penal. în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a considerat că aceasta este cea mai adecvată modalitate de reeducare a inculpatului care a avut pe perioada desfășurării procesului penal o atitudine necorespunzătoare și pe alocuri sfidătoare la adresa organelor judiciare. Însă, indiferent de aspectul menționat anterior, fapta inculpatului reprezintă o simplă greșeală a acestuia, iar raportat la conduita sa anterioară Curtea apreciază că privarea de libertate a acestuia nu este necesară.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la cuantumul despăgubirilor civile, Curtea a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea săvârșita, prejudiciul suferit de natură materială și morală, acesta este cert  și nereparat încă, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicite si prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.

De asemenea instanța a mai reținut că în ceea ce privește daunele materiale potrivit art. 62 C. proc. pen., este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește latura ei civilă, pe bază de probe. Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. Instanța ține cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul.

Sub aspect material s-a avut în vedere în primul rând că partea civilă a depus la dosarul cauzei înscrisuri care indică sumele cheltuite de aceasta pe perioada necesară recuperării sale. în ceea ce privește problema dovedirii cuantumului daunelor materiale, Curtea a apreciat că în contextul unui accident auto precum cel din speță, ale cărui consecințe sunt de natură să afecteze grav starea victimei și a celor apropiați lui, este excesiv a se cere acestora să păstreze acte doveditoare și să contabilizeze fiecare cheltuială efectuată în mod urgent, mai ales că, la momentul plății efective a acestor sume, părțile civile nu au avut în vedere procesul penal ce se va desfășura și nici exigențele de probațiune specifice acestei materii. însă, în această speță ceea ce invocă partea civilă ca fiind daune ce trebuie reparate sunt cheltuieli efectuate în procesul de recuperare, iar acestea sunt acțiuni ce puteau fi probate prin prezentarea unor înscrisuri. Luând în calcul aceste aspecte, Curtea a considerat că valoarea acordată de prima instanță ca daune materiale este una corect stabilită în baza probelor administrate. De asemenea, în raport de modalitatea în care partea civilă a resimțit impactul accidentului în viața sa obișnuita sau de faptul ca partea vătămata a suferit o amputare a unui membru inferior obligarea inculpatului la o prestație periodică lunară în cuantum de 500 lei începând de la data săvârșirii accidentului respectiv 18 august 2008 și până la sfârșitul vieții părții civile este o soluție echitabilă.

Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă instanța a considerat ca acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice ale părții civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, și ca orice suferință fizică presupune și o suferință psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial. Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței în speța de față nu există elemente de natură a contrazice această prezumție. Opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la modul și aprecierea daunelor morale, prevede că „la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost

:

percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială; profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și, nu îmbogățirea fără just temei

”

. De altfel, în același sens s-a pronunțat și instanța supremă intr-o serie de decizii de speță. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. în cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acestei. Dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit de partea civilă, cuantumul despăgubirilor solicitate de acesta este vădit exagerat având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămați posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar Ia stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării. Totodată, la stabilirea cuantumului daunelor morale nu are nici o importanță starea materială a victimei, a inculpatului sau a părții civile.

Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă Curtea a apreciat că nu se poate stabili un preț pe suferința produsă acesteia ca urmare a vătămărilor suferite și a zilelor de îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru vindecare în urma accidentului rutier. Instanța a apreciat că leziunile traumatice nu pot fi cuantificate, orice sumă de bani neputând duce la refacerea integrală a integrității corporale a părții vătămate. Nu în ultimul rând însă, cuantumul daunelor morale nu poate constitui un prilej de îmbogățire fără just temei pentru partea vătămată în dauna inculpatului. în aprecierea daunelor morale instanța a reținut însă urmările produse integrității corporale a părții vătămate sus-descrise, suferința fizică la care a fost supus atât în momentul producerii incidentului, cât și ulterior prin îngrijirile medicale la care a fost supusă. Pe cale de consecință, instanța a considerat că obligarea inculpatului la plata unei sume de 70.000 de euro reprezintă o justă și meritată acoperire a prejudiciului moral suferit de partea civilă.

În ceea ce privește apelul exercitat de apelantul petent T.S.,

Curtea a constatat că acesta a acționat în calitate de apărător ales al inculpatului pană la momentul la care delegația sa a fost încetată de către instanță având în vedere că apelantul nu era membru al unui Barou legal constituit neputând efectua o apărare legitimă sau efectivă pentru inculpat. Ulterior, apelantul petent a continuat să participe la ședințele de judecată astfel cum rezultă din cuprinsul încheierilor de ședință, iar la data de 31 octombrie 2012 a fost sancționat cu amendă judiciară pentru că a avut un comportament necorespunzător în sala de judecată, încercând să ia legătura cu inculpatul deși nu mai avea nici o calitate în cauză și tulburând în mod repetat ședința de judecată. Din punctul de vedere al acestei Curți, nu există nici un motiv a se pune sub semnul întrebării corectitudinea situației de fapt reținută de instanța de fond în încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2012. De asemenea, Curtea trebuie să menționeze în mod cat se poate de clar importanța deosebită a asigurării și respectării solemnității unei ședințe de judecată de către orice persoană care are acces în sala de judecată indiferent de calitatea acelei persoane și indiferent de importanța acesteia. De asemenea, este absolut necesar a se lua de către fiecare complet de judecată măsurile adecvate pentru a se asigura solemnitatea unei ședințe de judecată, iar măsura dispusă în prezenta cauză pare cel puțin rezonabilă și oportună. în egală măsură, aceste considerente sunt valabile și în ceea ce o privește pe apelanta martoră L.N. care a fost amendată pentru aceleași considerente care țin de solemnitatea ședinței de judecată.

Împotriva Deciziei penale nr. 1146/A din data de 3 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au formulat contestații inculpatul N.S.E. și petenții T.S. și L.N. împotriva deciziei.

Inculpatul N.S.E. a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar petenții T.S. și L.N. au solicitat admiterea contestațiilor și, pe fond, în rejudecare, anularea amenzilor judiciare aplicate de instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând contestațiile formulate de inculpatul N.S.E. și de petenții T.S. și L.N. împotriva Deciziei penale nr. 1146/A din data de 03 octombrie 2014

a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 13207/94/2011, constată că acestea sunt inadmisibile pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 35 alin. (1) C. proc. pen. Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Potrivit art. 38 alin. (2) C. proc. pen. Curtea de Apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii și de tribunale.

Analizându-se actele și lucrările dosarului, se constată că inculpatul N.S.E. și petenții T.S. și L.N. au contestat decizia penală nr. 1146/A din data de 03 octombrie 2014 pronunțată de Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 13207/94/2011, decizie definitivă în raport cu prevederile art. 551 pct. 4 C. proc. pen., care precizează că hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul, iar potrivit art. 425

1

C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci legea o prevede un mod expres.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În consecință, în cauză a fost exercitată o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive; or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de aceste considerente,

vor fi respinse, ca inadmisibile, apelurile formulate de inculpatul N.S.E. și de petenții T.S. și L.N. împotriva Deciziei penale nr. 1146/A din data de 03 octombrie 2014 a Curtii de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 13207/94/2011.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelanții vor fi obligați la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, apelurile formulate de inculpatul N.S.E. și de petenții T.S. și L.N. împotriva Deciziei penale nr. 1146/A din data de 03 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 13207/94/2011.

Obligă apelanții la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 7 ianuarie 2015.