ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 17.11.2022

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

17.11.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 608 din data de 16.02.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București, secția penală, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (105 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (107 acte materiale, în perioada aprilie 2010 - octombrie 2018).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice și financiar-contabile), pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice și financiar-contabile), pedeapsa accesorie urmând a fi executată în cazul în care pedeapsa principală a închisorii devine executabilă.

În baza art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (107 acte materiale, în perioada aprilie 2010 - octombrie 2018).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale stabilite prin hotărâre și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 5 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare), inculpatului dându-i-se spre executare o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice și financiar-contabile), pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pedeapsa accesorie urmând a fi executată în cazul în care pedeapsa principală a închisorii devine executabilă.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de consilierul de probațiune; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, pe o durată de 90 de zile, în cadrul B. sau în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 1 București.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau în caz de neexecutare a obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege, precum și dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârșește o nouă infracțiune.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea parțială, în privința sumei totale majorate și a mențiunilor referitoare la salariații fictivi sau foștii angajați, a mai multor înscrisuri oficiale, astfel cum au fost evidențiate în dispozitivul hotărârii.

În baza art. 274 alin. (1) teza I C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.500 RON (din care suma de 2.000 RON, aferentă fazei de urmărire penală și suma de 1.500 RON, aferentă fazei de cameră preliminară și judecată).

Împotriva sentinței penale anterior menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, inculpatul A. și partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 978/A din 7 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, de partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 608/16.08.2021 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare:

În temeiul art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată (105 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice și financiar-contabile), pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice și financiar-contabile), pedeapsa accesorie urmând a fi executată din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată (107 acte materiale, în perioada aprilie 2010 - octombrie 2018).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice și financiar-contabile), pedeapsa accesorie urmând a fi executată din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată (107 acte materiale, în perioada aprilie 2010 - octombrie 2018).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice și financiar-contabile), pedeapsa accesorie urmând a fi executată din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse principale stabilite prin prezenta hotărâre și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 14 luni închisoare (o treime din pedepsele de 2 ani și 3 luni închisoare, respectiv de 1 an și 3 luni închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice și financiar-contabile), pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pedeapsa accesorie urmând a fi executată potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 60 C. pen., s-a stabilit că pedeapsa rezultantă aplicată se execută în regim de detenție.

În temeiul art. 19 și art. 397 C. proc. pen., cu referire la art. 1349 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.152.814 RON, actualizată în condițiile legii, de la epuizarea comiterii faptei, respectiv octombrie 2018 și până la data efectuării plății efective.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 85.152 RON, rezultată din comiterea infracțiunii de delapidare și pentru care persoana vătămată Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului nu s-a constituit parte civilă.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul A., calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin prisma cazului de casare menționat, în esență, recurentul inculpat a susținut că fapta reținută în sarcina sa, de însușire a sumei de 1.279.966 RON din bugetul Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, nu corespunde conținutului normei de incriminare, nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de delapidare.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, constatându-se că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 978/A din 7 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul cu același număr, îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu și s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casație promovat.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație.

Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia și, de asemenea, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate de părți sau procuror.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 din C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat în susținerea căii de atac - se constată că nu este incident în cauză.

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În speță, recurentul inculpat A., prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac, a arătat că fapta reținută în sarcina sa (cu referire la infracțiunea de delapidare) nu corespunde descrierii conținute în norma de incriminare, nefiind întrunite elementele de tipicitate ale acestei infracțiuni. S-a apreciat, cu referire la calitatea de administrator, că aceasta trebuie analizată prin raportare la calitatea de funcționar public, presupunând existența unor atribuții de serviciu legale vizând încheierea unor acte de dispoziție cu privire la patrimoniul instituției publice, susținându-se că, în cauză, niciuna dintre atribuțiile legale ale inculpatului nu reprezintă acte de dispoziție. S-a făcut referire la împrejurarea că, potrivit fișelor postului - în perioada 2010 - 2018, având funcția de referent în cadrul Direcției buget-finanțe, iar din 20.10.2016, funcția de referent în cadrul Direcției resurse umane - inculpatul avea, printre altele, obligația de a întocmi lunar documentația privind calculul drepturilor salariale și de natură salarială și de a asigura transmiterea informațiilor electronice privind drepturile salariale către bănci. Astfel, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta întocmea anexele la ordinele de plată, documente care stăteau la baza emiterii, de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, a ordinelor de plată privind drepturile salariale și care circulau, pentru avizare, la directorul Direcției resurse umane și la funcționarul cu atribuții de control financiar preventiv propriu, având valoare de documente justificative pentru efectuarea plăților.

O altă critică a avut în vedere faptul că instanța de apel și-a bazat raționamentul logico-juridic pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 22/1969, în sensul că poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare și un gestionar de fapt, adică angajatul care îndeplinește în fapt atribuțiile principale de serviciu ale unui gestionar de drept, ignorând apărările formulate de inculpat, întemeiate pe dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, se observă, însă, că în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de delapidare, în formă continuată (105 acte materiale) - constând în aceea că, în perioada aprilie 2010 - octombrie 2018, inculpatul A., funcționar public în cadrul Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în exercitarea atribuțiilor de serviciu de referent în cadrul Direcției buget-finanțe și Direcției resurse umane, cu intenție, a falsificat anexele la ordinele de plată privind drepturile salariale - înscrisuri oficiale (cu excepția lunii aprilie 2012), documente care stăteau la baza emiterii, de către A.A.A.S., a ordinelor de plată, prin aceea că majora suma totală de plată, insera în cuprinsul acestora salariați fictivi sau foști salariați ori majora drepturile salariale cuvenite unora dintre angajați, iar ulterior, a folosit aceste documente pentru avizare la directorul Direcției resurse umane și la funcționarul cu atribuții de control financiar preventiv propriu, în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv emiterea ordinelor de plată și alimentarea conturilor sale bancare cu sume necuvenite, reușind astfel să-și însușească, fără drept, suma totală de 1.279.966 RON din bugetul instituției, cauzând un prejudiciu total de 1.279.966 RON, din care a fost recuperată doar suma 42.000 RON.

Potrivit art. 295 alin. (1) C. pen., însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Obiectul material al infracțiunii de delapidare constă, printre altele, în banii pe care făptuitorul îi gestionează sau îi administrează efectiv, iar subiectul activ, autor al acestei infracțiuni, poate fi doar un funcționar public (propriu-zis sau asimilat) ori un funcționar privat.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 22/1969, gestionarul este persoana care are atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, chiar temporară, a unității în care își desfășoară activitatea; poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare și un gestionar de fapt, adică angajatul care îndeplinește în fapt atribuțiile principale de serviciu ale unui gestionar de drept (conform art. 31 din Legea nr. 22/1969).

Norma de incriminare impune ca subiectul activ să realizeze elementul material al infracțiunii în contextul gestionării ori administrării bunurilor care aparțin persoanei vătămate, nefiind imperios necesar ca subiectul activ să aibă calitatea de gestionar sau de administrator.

Or, în cauză, demersurile legate de plata salariilor angajaților din cadrul A.A.A.S reprezintă acte de administrare a sumelor de bani din patrimoniul părții civile. Activitatea inculpatului consta în aceea că întocmea anexele la ordinele de plată, acte care, după ce erau avizate de directorul Direcției resurse umane și de funcționarul cu atribuții de control financiar preventiv propriu, erau trimise la directorul Direcției economice. Ordinul de plată era emis pe baza acestora și conținea doar totalul salariilor ce urmau a fi plătite angajaților care aveau contul la o anumită bancă. După ce se înainta ordinul de plată către banca respectivă, inculpatul întocmea un tabel, fișier în format electronic, pe care îl trimitea băncii prin email, în acest document fiind menționați angajații cărora urma să le fie virați banii, sumele ce reveneau fiecărui angajat și conturile aferente.

Ca atare, activitatea inculpatului (care și-a însușit sumele de bani în modalitatea descrisă) era determinantă în operațiunea plății salariilor către angajații A.A.A.S, acesta inițiind procedura de plată a salariilor prin efectuarea anexelor (care au reprezentat produsul infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen., cu aplic. art. 35 C. pen.) și definitivând procedura prin trimiterea documentului în format Excel către bancă, pentru a putea fi depuse sumele de bani în conturile salariaților.

Chiar dacă inculpatul nu avea atribuția de a emite ordinele de plată (act prin care sumele de bani ieșeau efectiv din patrimoniul părții civile), prin transmiterea fișierului în format electronic, către bancă, acesta realiza eliberarea banilor aflați în administrarea părții civile, împrejurare care se circumscrie noțiunii de gestionar de fapt.

Prin urmare, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de apel, față de atribuțiile concrete ale inculpatului, ce conturează rolul său în activitatea privind plata salariaților din cadrul autorității păgubite, fapta comisă întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de delapidare, în formă continuată.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 978/A din 7 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 978/A din 7 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.