ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2979/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 255 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Hunedoara a condamnat-o pe inculpata N.R.M. în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat un cuțit. Inculpata a fost obligată la plata sumelor de 10.000.000 lei despăgubiri materiale, respingând cererea părții civile de obligare la plata despăgubirilor morale. S-a dispus obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul din oficiu. Instanța a reținut în fapt, că, inculpata N.R.M.

a întreținut relații de concubinaj cu victima B.L., rezultând doi copii. Între concubini au existat mereu certuri, generate de sentimentele reciproce de gelozie. La data de 25 ianuarie 2003, victima a consumat bere în orașul Hunedoara, a venit acasă lăsând o parte din salariu, iar seara, în jurul orelor 20,00, a plecat la nași, fiind ziua de naștere a nașei. Revenind acasă la orele 22,30, victima i-a cerut inculpatei să lase copii și să meargă împreună la nași, unde el a dansat cu o femeie și dorește să continue petrecerea. Neavând cu cine lăsa copii, inculpata a refuzat, astfel că a început cearta între concubini. Victima a recurs la acte de violență, strângând-o de gât și amenințând-o cu un cuțit, pe care apoi l-a aruncat pe jos și a mers la toaletă.

În stare de tulburare, inculpata a luat cuțitul de jos, a mers la toaletă și întrucât victima continua să o sfideze, i-a aplicat o lovitură în zona pieptului. Victima a căzut în baie și, realizând ce a făcut, inculpata a chemat în ajutor un vecin și a anunțat salvarea, survenind însă decesul. Din raportul medico-legal de autopsie, rezultă că moartea numitului B.L. a fost violentă, datorându-se șocului hipovolemic prin hemoragie internă, consecutiv unei plăgi tăiate-înțepate penetrante intratoracică cu lezarea cordului. Victima avea în sânge 1,65 %o alcool. Inculpata a prezentat certificat medico-legal din care rezultă că a fost victima unei agresiuni, care i-a produs echimoze latero-cervicale dreapta.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpata, care a solicitat reducerea pedepsei și partea civilă, care a cerut majorarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 45 din 12 februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpată, criticând-o pentru greșita menținere a hotărârii instanței de fond, fiind în cauză incidentă cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen., depășirea limitelor legitimei apărări, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul privește cazurile de casare arătate de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc.

pen., însă nu este fondat. Situația de fapt a fost corect reținută și rezultă din mijloacele de probă legal administrate. De altfel, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei în împrejurările reținute de instanță. Așa fiind, în cauză nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări în forma prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen., respectiv să existe un atac material, direct sau imediat și injust, pentru înlăturarea căruia inculpata, datorită tulburării sau temerii să fi depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Victima, chiar dacă a amenințat-o pe inculpată cu cuțitul, a aruncat arma, încetând amenințările și mergând la toaletă.

Recuperând cuțitul și mergând după victimă la toaletă, inculpata a săvârșit fapta într-un moment în care se afla în afara oricărei constrângeri datorate unui atac și de urmare, în afara oricărui pericol. Calificarea împrejurărilor în care s-a aflat inculpata, ca realizând conținutul circumstanței atenuante legale generale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este întemeiată. Nici critica privind greșita individualizare a pedepsei nu este fondată. La aplicarea pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un ridicat grad de pericol social s-a ținut seama în măsura semnificației de situația personală a inculpatei, e tânără, fără antecedente, mamă a doi copii în vârstă de până la 2 ani, cu deficiență mintală medie, conform certificatului de încadrare în grad de handicap, astfel încât nu se justifică reducerea acesteia.

Față de cele ce preced și constatând că nu este incident nici vreunul din cazurile de casare care, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.R.M. împotriva deciziei penale nr. 45/ A din 12 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2004.