ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 904/2005

Deliberând asupra cauzei

penale de față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 217

pronunțată la data de 25 august 2004, în dosarul penal nr. 3308/2004,

Tribunalul Sibiu, secția penală, a condamnat pe inculpata C.E., pentru

infracțiunea de vătămare corporală gravă, în baza art. 182 alin. (1) teza

finală C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 37 lit. a) li art. 83 C.

pen., prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării

juridice din art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 73

lit. b) și art. 37 lit. b) C. pen., la 5 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a pedepsei de un an închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 946 din 27 iunie 2002 de Judecătoria Baia Mare, urmând ca

inculpata să o execute pe lângă aceea aplicată în cauză.

S-a confiscat cuțitul și

inculpata a fost obligată la despăgubiri civile către spital și la cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație:

Inculpata și partea vătămată

C.M. întrețin o relație de concubinaj la domiciliul acestuia din com. Ludoș,

fiind părinții a doi copii minori. În ziua de 20 martie 2004, pe fondul

consumului de alcool și al geloziei inculpatei, manifestată față de martora

S.G., a izbucnit un conflict, mai întâi manifestat verbal. După ce partea

vătămată a lovit-o pe inculpată, aceasta l-a înjunghiat în abdomen, cauzându-i

leziuni ce i-au pus viața în pericol. Inculpata a recunoscut.

Instanța de

fond, deosebit de rechizitor, a considerat că încadrarea corectă a faptei este

în infracțiunea de vătămare corporală gravă și nu tentativă de omor, deoarece

deși părții vătămate i s-a pus viața în pericol, inculpata nu a avut nici un

moment reprezentarea posibilității morții acestuia.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală, prin decizia penală nr. 376/ A din 9 noiembrie 2004, pronunțată

în dosarul penal nr. 8119/2004, a admis apelul parchetului și a desființat

sentința sub aspectul încadrării juridice.

Instanța de apel a apreciat

că instanța de fond a interpretat greșit probele, în cauză existând vinovăția

sub forma unei intenții indirecte.

Inculpata a fost condamnată

în baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) și art. 73 lit. b) C. pen., la un an închisoare. S-a dispus

revocarea (de fapt s-a menținut sentința sub acest aspect), inculpata urmând să

execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.

Impotriva acestei decizii

inculpata a declarat recurs, în termen legal, criticând încadrarea juridică

[(art. 385

9

alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.)].

Inculpata a solicitat

revenirea la încadrarea dată de instanța de fond, respectiv vătămare corporală

gravă cu aplicarea unei pedepse cât mai reduse.

Examinând hotărârea atacată

în raport de motivul invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Situația de fapt a fost

corect reținută de ambele instanțe, din probele administrate și anume:

declarațiile părții vătămate, inculpatei, ale martorilor C.A. și S.G., acte

medicale, raport de constatare medico-legală, certificate naștere minori,

referat anchetă socială a familiei inculpatei, planșe foto.

Instanța de apel a dat curs

acuzațiilor din rechizitor potrivit probelor enunțate și fiind aceea care a

încadrat juridic fapta, corect.

În cauză s-a comis o

tentativă la infracțiunea de omor și nu doar o violență provocatoare de

vătămări grave.

Relevante pentru

caracterizarea juridică a unei fapte în una din cele două încadrări juridice

sunt: împrejurările în care a fost comisă, natura instrumentului folosit,

intensitatea loviturii și zona către care a fost îndreptată.

Or, inculpata a lovit cu

intensitate victima în abdomen cu un cuțit de bucătărie având o lungime a lamei

de 12 cm., obiect apt de a produce moartea, într-o zonă vitală (colon sigmoid 1

cm.), producându-i o plagă înjunghiată penetrantă cu leziuni interne și numai

intervenția operatorie de urgență făcând posibilă salvarea victimei a cărei

viață a fost pusă în pericol.

Forma vinovăției, a

intenției se evidențiază prin analiza celor sus-menționate, din care rezultă că

inculpata a comis fapta cu intenție indirectă [(art. 19 pct. 1 lit. b) C.

pen.)] și anume a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși, nu l-a urmărit, l-a

acceptat.

Pentru aceste considerente,

recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce privește

cuantumul pedepsei nu intră în discuție o reducere, deși situația familiei este

deosebită, deoarece legea nu o permite. (De altfel pedeapsa aplicată de un an

închisoare este înafara limitelor legale, cel mai puțin putând fi un an și 8

luni, dar nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac).

Recurenta va suporta

cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpata C.E. împotriva deciziei penale nr. 376/ A din 9 noiembrie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurenta inculpată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 februarie 2005.