ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 509/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 196 din 1 martie 2004, Tribunalul Dolj în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 208 și art. 209 lit. d) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., în art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. d) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului O.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. d) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 64 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de 550 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 174 din 18 ianuarie 2000 a Judecătoriei Craiova, rest pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată în cauza de față, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată în arest preventiv de la 11 mai 2003 la zi, menținându-se starea de arest a acestuia. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit și a unei chei metalice, corpuri delicte identificate potrivit procesului-verbal întocmit la 24 aprilie 2003. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 23.400.000 lei despăgubiri materiale și 20.000.000 lei daune morale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele: Inculpatul O.M. și victima B.C. au avut o relație de concubinaj, locuind împreună într-un apartament situat în localitatea Segarcea.

Între părți, în ultima perioadă, au avut loc mai multe discuții contradictorii generate de intenția victimei de a pune capăt relației de concubinaj cu inculpatul. În seara zilei de 22 aprilie 2003, întorcându-se de la Craiova, inculpatul a găsit-o pe concubina sa în compania unui bărbat, despre care a susținut că este coleg de serviciu. Explicațiile victimei nu l-au mulțumit pe inculpat care, după plecarea persoanei respective, și pe fondul consumului de alcool a început să lovească victima. Riposta energică a acesteia, precum și invocarea din nou a intenției de a pune capăt relației de concubinaj, au creat inculpatului o stare de nervozitate pe fondul căreia i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu o cheie metalică în zona capului, iar după ce a constatat că aceasta țipă după ajutor, din bucătărie, a luat un cuțit cu care a tăiat-o în zona gâtului.

Inculpatul a ascuns cuțitul folosit la săvârșirea faptei în debaraua bucătăriei, încercând să ascundă și celelalte urme care ar fi indicat prezența sa în apartament. Deși victima, nu decedase, inculpatul profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, a sustras două inele de pe degete, cerceii acesteia, bunuri confecționate din aur, cu intenția de a le valorifica ulterior. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea severe. Prin decizia penală nr. 460 din 21 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.M. În considerentele deciziei se reține că pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni reflectă aplicarea judicioasă a criteriilor înscrise în art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 6, 14 C. proc. pen. A solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a i se asigura dreptul la apărare iar în subsidiar reducerea pedepsei. Examinând hotărârile atacate în raport de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească se constată că instanțele au reținut o corectă situație de fapt, din care rezultă vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., respectiv furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 lit. d) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., este legală.

În cauză au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., aplicându-se pedepse care reflectă pe de o parte gradul de pericol social ridicat al faptelor, iar pe de altă parte periculozitatea inculpatului. Sub acest aspect se constată că inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă, fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 2223/1991 a Judecătoriei Craiova la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar prin sentința penală nr. 174/2000 a aceleiași instanțe s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În termenul de încercare al liberării condiționate inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății, aspect care a fost analizat judicios de instanțe, aplicându-i inculpatului pedepse în limitele prevăzute de textele de incriminare.

Având în vedere modul cum a acționat inculpatul, lovind victima cu o cheie metalică în zona capului iar după ce aceasta a solicitat ajutor, a tăiat-o cu cuțitul în zona gâtului, ascunzând obiectele folosite la săvârșirea infracțiunii în debaraua bucătăriei, fiind lipsit de orice respect privind valorile umane, modul nemilos în care a ucis victima precum și sustragerea bijuteriilor acesteia, se apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor. Cât privește asigurarea dreptului la apărare, se constată că asistența juridică i-a fost asigurată atât la instanța de fond cât și în apel. Pe cale de consecință, constatând că nu sunt elemente care să justifice o nouă reindividualizare a pedepsei, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul O.M. este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce timpul arestării preventive de la 11 mai 2003 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva deciziei penale nr. 460 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 mai 2003 la 24 ianuarie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2005.