ÎCCJ, decizie (scj.ro #83782)

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Nerecunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță Indice alfabetic: Drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - nerecunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței C. proc. pen., art. 320 1 Instanța respinge cererea privind judecata conform procedurii simplificate prevăzute în art. 320 1 C. proc. pen. și continuă judecata potrivit procedurii de drept comun, în cazul în care, deși inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a susținut că le cunoaște și le însușește, instanța, procedând la audierea acestuia conform art. 320 1 alin. (3) C. proc.

pen., constată că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2138 din 19 iunie 2012 Tribunalul București, Secția a II-a penală, prin sentința nr. 722 din 20 octombrie 2011, a condamnat, printre alții, pe inculpații: 1. C .M. , la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., precum și la 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 alin. (1) lit. b) și a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor amintite. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 2. G .D. , la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., precum și la 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 alin. (1) lit. b) și a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor menționate. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 3. A.A., la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului menționat prin sentința penală nr. 2600 din 15 iunie 2004 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la 29 iunie 2004 și contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, 829 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Prin aceeași sentință, inculpatul a mai fost condamnat la 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată inculpatului anterior, așa cum s-a mai menționat, și contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, 829 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată și pentru infracțiunea prevăzută în Legea nr. 678/2001, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, 6 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 alin. (1) lit. b) și a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor menționate.

Acțiunea civilă exercitată de partea civilă I.L. a fost admisă, inculpații, în solidar între ei și în solidar și cu coinculpații Z.M. și R.L., au fost obligați la plata sumei de 2.000 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial din ziua plății, daune morale. Prin sentința penală, inculpatul Z.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru aceleași infracțiuni, iar inculpatul R.L., la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor menționate, pentru aceleași infracțiuni, în favoarea sa reținându-se aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (art. 86 1 C. pen.), pe durata termenului de încercare de 7 ani.

Dosarul în care, la 21 februarie 2011, prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a II-a penală, la 22 februarie 2011. După constatarea, în baza art. 300 C. proc. pen., a regularității actului de sesizare, instanța l-a întrebat pe inculpatul C.M. dacă cere ca judecarea sa să aibă loc prin recunoașterea vinovăției (art. 320 1 C. proc. pen.), în redactarea de după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, s-a procedat la audierea inculpatului, dar analizându-se aspectele relevate, acestea neconcordând cu faptele reținute prin rechizitoriu, în baza art. 320 1 alin. (8) C. proc. pen., cererea a fost respinsă, poziția procesuală a sus-numitului inculpat nefiind una de recunoaștere, judecata având loc, ulterior, corespunzător procedurii de drept comun.

Curtea de Apel București, Secția I penală, prin decizia nr. 72 din 8 martie 2012, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.M., G.D. și A.A. Hotărârea instanței de apel a fost recurată, între alții, de inculpatul C.M. Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor detalia: În ce privește cererea inculpatului recurent C.M., de aplicare a dispozițiilor art. XI raportat la art. V din O. U. G. nr. 121/2011, respectiv să beneficieze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010, aceasta nu este fondată. Potrivit textului amintit, la data intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011 (M. Of. nr. 931 din 29 decembrie 2011), în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 3201 C. proc.

pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. La 25 noiembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, art. 320 1 C. proc. pen. - text marginal judecata în cazul recunoașterii vinovăției - prevedea ca până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Alin. (2) prevede că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Beneficiul judecății în cazul recunoașterii vinovăției este prevăzut în alin. (7) al textului, respectiv instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. În cauza privindu-l pe inculpatul C.M., sesizarea instanței de fond competentă s-a făcut, prin rechizitoriu, la 21 februarie 2011, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (25 noiembrie 2010). Instanța de fond, îndeplinindu-și obligația instituită de alin. (3) al art. 320 1 C. proc. pen., la termenul de judecată 22 martie 2011, l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Inculpatul, în declarația dată la acel termen, a susținut că dorește ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, susținând și că le cunoaște și le însușește. Dezvoltând însă ascultarea sa, inculpatul menționează numai implicarea coinculpaților. Ca atare, corect și legal instanța de fond a considerat că inculpatul C.M. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței. Or, în recurs, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. nu prevăd posibilitatea revenirii inculpatului asupra manifestării de voință privind judecata potrivit procedurii simplificate, după momentul când el a fost întrebat asupra acestui aspect, cercetarea judecătorească desfășurându-se potrivit procedurii de drept comun.

Ca atare, revenirea lui asupra manifestării de voință în fața instanței de recurs nu mai este posibilă. Pentru considerentele expuse, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 72 din 8 martie 2012 a Curții de Apel București, Secția I penală.