ÎCCJ, decizie (scj.ro #83804)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83804) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Judecata

în cazul recunoașterii vinovăției. Achitare. Art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen.

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

judecata în cazul recunoașterii vinovăției

-

achitare

C.

proc. pen.,

art. 10 alin. (1) lit. d), art. 320

1

Aplicarea procedurii simplificate a judecății în cazul

recunoașterii vinovăției, reglementată în art. 320

1

C. proc. pen., exclude pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât, în

conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen.,

instanța de judecată

soluționează latura penală atunci când

din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există,

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, iar potrivit alin. (8)

al aceluiași articol, instanța respinge cererea atunci când constată că probele

administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că

fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în acest

caz instanța continuând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 3116 din 3 octombrie 2012

Prin sentința nr. 623 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Maramureș, Secția penală, au fost condamnați inculpații:

- P.C. pentru infracțiunile prevăzute în:

- art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și (3) raportat la

art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37

alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b)

C. pen.

- C.S. și A.D. pentru infracțiunile prevăzute în:

- art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și (3) raportat la

art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b)

C. pen.

- S.R. pentru infracțiunile prevăzute în:

- art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen.;

- contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și (3) raportat la

art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b)

C. pen.

- C.C., D.A., F.A., T.I. și L.R. pentru infracțiunea de

contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr.

86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

- C.I. și C.M.

pentru infracțiunea de contrabandă

prevăzută în art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen., au fost achitați inculpații B.A. și D.V. pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută în art.

270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații C.C., D.A., F.A., T.I.,

L.R., B.A., C.I., C.M. și D.V. pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Având în vedere că inculpații S.R., C.C., D.A., F.A., T.I., D.V.

și L.R., prezenți fiind în instanță, la primul termen de judecată au declarat

că recunosc activitatea infracțională, așa cum este descrisă ea în

rechizitoriu, și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, instanța a administrat doar probele

care vizează activitatea infracțională a celorlalți inculpați, și anume P.C.,

C.S., A.D., C.I., C.M. și B.A.

Au fost obligați inculpații să plătească către partea civilă

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Cluj despăgubiri civile după cum urmează: inculpatul P.C.

suma de 2.614 lei; inculpatul C.C. suma de 4.477 lei; inculpatul D.V. suma de

566 lei; inculpatul D.A. suma de 1.141 lei; inculpații T.I. și F.A. în solidar suma

de 4.673 lei; inculpații P.C., C.S., A.D. și S.R. în solidar suma de 25.314

lei.

Prin decizia nr. 90/A din 11 mai 2012, Curtea de Apel Cluj,

Secția penală și de minori, a admis apelul declarat de partea civilă Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea

Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Cluj, a desființat sentința cu privire la omisiunea instanței de fond de a

dispune obligarea inculpaților și la plata accizelor și TVA-ului aferent

țigărilor de contrabandă, cu dobânzi și penalități de întârziere și, judecând

în aceste limite, a obligat pe inculpații F.A. și T.I., în solidar, și la plata

accizelor în sumă de 22.347 lei și a TVA-ului în sumă de 8.432 lei cu dobânzi

și penalități aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plății

efective; pe inculpații P.C., C.S., A.D. și S.R., în solidar, și la plata

accizelor în sumă de 121.309 lei și a TVA-ului în sumă de 45.736 lei cu dobânzi

și penalități aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plății

efective; pe inculpatul C.C. și la plata accizelor în sumă de 22.538 lei și a

TVA-ului în sumă de 8.349 lei cu dobânzi și penalități aferente de la data

nașterii datoriei și până la momentul plății efective; pe inculpatul P.C. și la

plata accizelor în sumă de 13.008 lei și a TVA-ului în sumă de 4.838 lei cu

dobânzi și penalități aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul

plății efective; pe inculpatul D.V. și la plata accizelor în sumă de 3.280 lei

și a TVA-ului în sumă de 1.159 lei cu dobânzi și penalități aferente de la data

nașterii datoriei și până la momentul plății efective; pe inculpatul D.A. și la

plata accizelor în sumă de 6.620 lei și a TVA-ului în sumă de 2.338 lei cu

dobânzi și penalități aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul

plății efective.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate.

Prin aceeași decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - și de inculpații P.C. și

C.S., împotriva aceleiași sentințe.

Referitor la critica formulată de parchet cu privire la

imposibilitatea pronunțării unei soluții de achitare în ipoteza soluționării

cauzei în procedura reglementată în art. 320

1

C. proc. pen., s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece admisibilitatea procedurii nu înseamnă

obligația judecătorului de a condamna pentru săvârșirea infracțiunii reținute

în actul de inculpare. Procesul penal parcurge - chiar în cazul aplicării

procedurii simplificate - etapa dezbaterilor și a ultimului cuvânt acordat

inculpatului, iar instanța își păstrează intacte atributele de deliberare și de

decizie, dispunând rezolvarea acțiunii penale.

În plus, dispozițiile legale menționate nu pot să contravină

principiului aflării adevărului înscris în art. 3 C. proc. pen., care impune ca în desfășurarea procesului penal să se asigure aflarea adevărului cu

privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana

făptuitorului.

De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 63 alin. (2) C.

proc.  pen., instanța  de  apel concluzionând că, și în situația în care

inculpații C.C., D.A., F.A., T.I. și L.R. au recunoscut faptele descrise în

rechizitoriu și au cerut să fie judecați în baza art. 320

1

C. proc. pen., nu putea fi pronunțată o hotărâre de condamnare a acestora pentru

infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, deoarece probele

administrate în cauză nu dovedesc acest lucru. Dacă instanța fondului ar fi

procedat de această manieră ar fi încălcat grav drepturile procesuale ale

inculpaților și ar fi pronunțat o hotărâre de condamnare nelegală,

nefundamentată pe probe.

Împotriva sentinței și deciziei au declarat recursuri Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Cluj - și inculpatul P.C.

Parchetul a criticat sentința și decizia, între altele, pentru:

- greșita achitare a inculpaților C.C., D.A., F.A., T.I., C.l.,

C.M., L.R., B.A. și D.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită

de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, dispusă în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

- nelegala achitare a inculpaților B.A. și D.V. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 270 alin. (3) raportat la art. 274

din Legea nr. 86/2006, soluție dispusă în baza art. 18

1

C. pen.

Inculpatul P.C., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepsei.

Examinând hotărârile atacate atât prin prisma motivelor invocate

de parchet și de inculpatul P.C., care se încadrează în cazurile de casare

prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, se constată că recursurile sunt fondate.

Analizând cu prioritate critica formulată de parchet care

vizează greșita achitare a inculpaților C.C., D.A., F.A., L.R. și T.I. pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr.

39/2003, soluție dispusă în condițiile judecării acestora în procedura

reglementată de art. 320

1

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție reține din actele și lucrările dosarului că, prin rechizitoriul nr.

307/D/P/2010 din 31 ianuarie 2011, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - a dispus

trimiterea în judecată a inculpaților P.C., C.S., A.D., C.C., S.R., C.l., C.M.,

D.A., B.A., F.A., T.I., D.V. și L.R., toți pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și de

art. 270 alin. (1) și (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În esență, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în

perioada august - decembrie 2010, inculpatul P.C. a inițiat și constituit

împreună cu ceilalți coinculpați un grup infracțional organizat în vederea

săvârșirii infracțiunii de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană

introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal

ori prin locurile stabilite pentru controlul vamal, însă prin sustragerea de la

control. Același inculpat i-a coordonat pe membrii grupului infracțional pentru

a comite în mod repetat infracțiunea de contrabandă cu țigări de proveniență

ucraineană, de la introducerea în țară a țigărilor peste râul Tisa până la

comercializarea acestora, activitate în care erau implicați inculpații C.S.

(acesta fiind implicat în relația cu cetățeni ucrainieni), A.D. (care prelua

efectiv coletele cu țigări și le transporta la autoturisme și la locurile de

depozitare), S.R. (care asigura paza locului faptei), precum și inculpații

C.C., C.l., C.M., B.A., D.A., L.R. și D.V. care au fost atrași și au aderat la

acest grup infracțional, activitatea lor constând în comercializarea țigărilor

introduse nelegal peste frontieră. În perioada sus-menționată au fost trecute

peste răul Tisa mai multe baxuri cu țigări, o parte fiind confiscate, iar o

altă parte au fost găsite cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la

locuințele unora dintre inculpați. Astfel, la data de 25 octombrie 2010 au fost

ridicate 3.000 pachete țigări, la data de 6 noiembrie 2010 au fost ridicate

10.000 pachete țigări, iar la data de 25 noiembrie 2010 au fost ridicate 6.000

pachete țigări.

S-a mai reținut că în perioada august - decembrie 2010,

inculpații F.A. și T.I. au preluat în aceeași modalitate țigări de pe malul

ucrainean, pe care apoi le-au transportat în Sighetu Marmației.

Până la începerea cercetării judecătorești la instanța de fond,

intimații inculpați C.C., D.A., F.A., T.I., D.V., L.R. și S.R. au declarat că

recunosc în totalitate faptele pentru care au fost trimiși în judecată, așa cum

sunt descrise în actul de sesizare a instanței și au solicitat  ca judecata să

se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe cu

privire la care au declarat că le cunosc și le însușesc.

Instanța de fond, luând act de declarațiile sus-numiților

inculpați, a procedat la administrarea probelor care vizau doar faptele pentru

săvârșirea cărora au fost trimiși în judecată recurentul inculpat P.C. și

intimații inculpați C.S., A.D., C.I., C.M. și B.A., pronunțând în final

achitarea inculpaților C.C., D.A., F.A., T.I., D.V. și L.R. pentru infracțiunea

prevăzută în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, soluție menținută

de instanța de prim control judiciar.

Contrar celor reținute de instanța de fond și de instanța de

prim control judiciar și în acord cu critica adusă sentinței și deciziei de

către parchet, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în cazul

judecării cauzei în procedura reglementată în art. 320

1

C. proc. pen., este exclusă pronunțarea unei soluții de achitare față de inculpatul

care, până la începerea cercetării judecătorești, declară personal sau prin

înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de

sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Această concluzie rezultă, fără echivoc, din prevederile art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., care statuează imperativ că „instanța

va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul

pedepsei amenzii.”

Instanța de fond trebuia să examineze probele administrate în

faza de urmărire penală, pe baza cărora intimații inculpați au solicitat să se

facă judecata și, în cazul în care constata că din probele respective nu

rezultă că faptele inculpaților sunt stabilite și că sunt suficiente date cu

privire la persoana acestora pentru a permite stabilirea unor pedepse (art. 320

1

alin. 4 C. proc. pen., astfel cum acest text de lege era în vigoare la data

judecării fondului cauzei), avea posibilitatea legală să respingă cererea

inculpaților de a se judeca potrivit art. 320

1

C. proc. pen., să continue judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun și să

efectueze cercetarea judecătorească față de toți inculpații (posibilitate

prevăzută în art. 320

1

alin. 8 C. proc. pen. în vigoare la data judecării în fond a cauzei).

Un argument în sensul celor de mai sus este și faptul că prin O.

U. G. nr. 121/2011 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 931 din 29

decembrie 2011 (în vigoare la data pronunțării deciziei de către instanța de

apel) au fost modificate alin. (4) și (8) ale art. 320

1

C. proc. pen., legiuitorul statuând în mod expres că:

„Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din

probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există,

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat” (art. 320

1

alin. 4 C. proc. pen.).

„Instanța respinge cererea atunci când constată că probele

administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că

fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest

caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun”

(art. 320

1

alin. 8 C. proc. pen.).

Prin urmare, reținând că atât sentința pronunțată de instanța de

fond prin care, în procedura reglementată în art. 320

1

C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților pentru lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 39/2003, cât și decizia instanței de prim control judiciar de

menținere a hotărârii instanței de fond, urmare a respingerii criticii

formulată de procuror, sunt nelegale și netemeinice, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de parchet și

de inculpatul P.C., se vor casa ambele hotărâri și se va trimite cauza spre

rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Maramureș pentru a se

proceda la efectuarea cercetării judecătorești față de intimații inculpați.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond urmează să

analizeze și celelalte critici formulate de parchet, precum și critica invocată

de inculpatul P.C. și să administreze orice alte probe apreciate ca fiind utile

și concludente pentru justa soluționare a cauzei.

Cererea reprezentantului parchetului de a se dispune condamnarea

intimaților inculpați pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 39/2003, în recurs, nu poate fi primită. Admiterea unei asemenea

cereri i-ar lipsi pe intimați de un grad de jurisdicție, precum și de

posibilitatea de a-și formula eventuale apărări, de a solicita administrarea de

probe, știut fiind că, potrivit art. 69 C. proc. pen., în procedura de judecată de drept comun, declarația de recunoaștere a faptelor de către inculpat

poate servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu

fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză

(probe administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării

judecătorești).

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul P.C. împotriva

deciziei nr. 90/A din 11 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția

penală și de minori, a casat în totalitate decizia penală sus-menționată,

precum și sentința nr. 623 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Maramureș, Secția penală și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond,

respectiv, Tribunalul Maramureș.