ÎCCJ, decizie (scj.ro #83804)

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Achitare. Art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță Indice alfabetic: Drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - achitare C. proc. pen., art. 10 alin. (1) lit. d), art. 320 1 Aplicarea procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, reglementată în art. 320 1 C. proc. pen., exclude pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 alin. (4) C. proc.

pen., instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, iar potrivit alin. (8) al aceluiași articol, instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în acest caz instanța continuând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3116 din 3 octombrie 2012 Prin sentința nr. 623 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, Secția penală, au fost condamnați inculpații: - P.C.

pentru infracțiunile prevăzute în: - art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.; - contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. - C.S. și A.D. pentru infracțiunile prevăzute în: - art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.; - contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. - S.R. pentru infracțiunile prevăzute în: - art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.; - contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. - C.C., D.A., F.A., T.I. și L.R. pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc.

pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - C.I. și C.M. pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen., au fost achitați inculpații B.A. și D.V. pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații C.C., D.A., F.A., T.I., L.R., B.A., C.I., C.M.

și D.V. pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003. Având în vedere că inculpații S.R., C.C., D.A., F.A., T.I., D.V. și L.R., prezenți fiind în instanță, la primul termen de judecată au declarat că recunosc activitatea infracțională, așa cum este descrisă ea în rechizitoriu, și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a administrat doar probele care vizează activitatea infracțională a celorlalți inculpați, și anume P.C., C.S., A.D., C.I., C.M. și B.A. Au fost obligați inculpații să plătească către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj despăgubiri civile după cum urmează: inculpatul P.C.

suma de 2.614 lei; inculpatul C.C. suma de 4.477 lei; inculpatul D.V. suma de 566 lei; inculpatul D.A. suma de 1.141 lei; inculpații T.I. și F.A. în solidar suma de 4.673 lei; inculpații P.C., C.S., A.D. și S.R. în solidar suma de 25.314 lei. Prin decizia nr. 90/A din 11 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a admis apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, a desființat sentința cu privire la omisiunea instanței de fond de a dispune obligarea inculpaților și la plata accizelor și TVA-ului aferent țigărilor de contrabandă, cu dobânzi și penalități de întârziere și, judecând în aceste limite, a obligat pe inculpații F.A.

și T.I., în solidar, și la plata accizelor în sumă de 22.347 lei și a TVA-ului în sumă de 8.432 lei cu dobânzi și penalități aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plății efective; pe inculpații P.C., C.S., A.D. și S.R., în solidar, și la plata accizelor în sumă de 121.309 lei și a TVA-ului în sumă de 45.736 lei cu dobânzi și penalități aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plății efective; pe inculpatul C.C. și la plata accizelor în sumă de 22.538 lei și a TVA-ului în sumă de 8.349 lei cu dobânzi și penalități aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plății efective; pe inculpatul P.C. și la plata accizelor în sumă de 13.008 lei și a TVA-ului în sumă de 4.838 lei cu dobânzi și penalități aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plății efective; pe inculpatul D.V.

și la plata accizelor în sumă de 3.280 lei și a TVA-ului în sumă de 1.159 lei cu dobânzi și penalități aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plății efective; pe inculpatul D.A. și la plata accizelor în sumă de 6.620 lei și a TVA-ului în sumă de 2.338 lei cu dobânzi și penalități aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plății efective. A menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate. Prin aceeași decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - și de inculpații P.C. și C.S., împotriva aceleiași sentințe. Referitor la critica formulată de parchet cu privire la imposibilitatea pronunțării unei soluții de achitare în ipoteza soluționării cauzei în procedura reglementată în art. 320 1 C. proc.

pen., s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece admisibilitatea procedurii nu înseamnă obligația judecătorului de a condamna pentru săvârșirea infracțiunii reținute în actul de inculpare. Procesul penal parcurge - chiar în cazul aplicării procedurii simplificate - etapa dezbaterilor și a ultimului cuvânt acordat inculpatului, iar instanța își păstrează intacte atributele de deliberare și de decizie, dispunând rezolvarea acțiunii penale. În plus, dispozițiile legale menționate nu pot să contravină principiului aflării adevărului înscris în art. 3 C. proc. pen., care impune ca în desfășurarea procesului penal să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel concluzionând că, și în situația în care inculpații C.C., D.A., F.A., T.I. și L.R. au recunoscut faptele descrise în rechizitoriu și au cerut să fie judecați în baza art. 320 1 C. proc. pen., nu putea fi pronunțată o hotărâre de condamnare a acestora pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, deoarece probele administrate în cauză nu dovedesc acest lucru. Dacă instanța fondului ar fi procedat de această manieră ar fi încălcat grav drepturile procesuale ale inculpaților și ar fi pronunțat o hotărâre de condamnare nelegală, nefundamentată pe probe. Împotriva sentinței și deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - și inculpatul P.C.

Parchetul a criticat sentința și decizia, între altele, pentru: - greșita achitare a inculpaților C.C., D.A., F.A., T.I., C.l., C.M., L.R., B.A. și D.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.; - nelegala achitare a inculpaților B.A. și D.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, soluție dispusă în baza art. 18 1 C. pen. Inculpatul P.C., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepsei. Examinând hotărârile atacate atât prin prisma motivelor invocate de parchet și de inculpatul P.C., care se încadrează în cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu, se constată că recursurile sunt fondate. Analizând cu prioritate critica formulată de parchet care vizează greșita achitare a inculpaților C.C., D.A., F.A., L.R. și T.I. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, soluție dispusă în condițiile judecării acestora în procedura reglementată de art. 320 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține din actele și lucrările dosarului că, prin rechizitoriul nr. 307/D/P/2010 din 31 ianuarie 2011, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.C., C.S., A.D., C.C., S.R., C.l., C.M., D.A., B.A., F.A., T.I., D.V.

și L.R., toți pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 alin. (1) și (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006. În esență, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada august - decembrie 2010, inculpatul P.C. a inițiat și constituit împreună cu ceilalți coinculpați un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori prin locurile stabilite pentru controlul vamal, însă prin sustragerea de la control. Același inculpat i-a coordonat pe membrii grupului infracțional pentru a comite în mod repetat infracțiunea de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană, de la introducerea în țară a țigărilor peste râul Tisa până la comercializarea acestora, activitate în care erau implicați inculpații C.S.

(acesta fiind implicat în relația cu cetățeni ucrainieni), A.D. (care prelua efectiv coletele cu țigări și le transporta la autoturisme și la locurile de depozitare), S.R. (care asigura paza locului faptei), precum și inculpații C.C., C.l., C.M., B.A., D.A., L.R. și D.V. care au fost atrași și au aderat la acest grup infracțional, activitatea lor constând în comercializarea țigărilor introduse nelegal peste frontieră. În perioada sus-menționată au fost trecute peste răul Tisa mai multe baxuri cu țigări, o parte fiind confiscate, iar o altă parte au fost găsite cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele unora dintre inculpați. Astfel, la data de 25 octombrie 2010 au fost ridicate 3.000 pachete țigări, la data de 6 noiembrie 2010 au fost ridicate 10.000 pachete țigări, iar la data de 25 noiembrie 2010 au fost ridicate 6.000 pachete țigări.

S-a mai reținut că în perioada august - decembrie 2010, inculpații F.A. și T.I. au preluat în aceeași modalitate țigări de pe malul ucrainean, pe care apoi le-au transportat în Sighetu Marmației. Până la începerea cercetării judecătorești la instanța de fond, intimații inculpați C.C., D.A., F.A., T.I., D.V., L.R. și S.R. au declarat că recunosc în totalitate faptele pentru care au fost trimiși în judecată, așa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanței și au solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe cu privire la care au declarat că le cunosc și le însușesc. Instanța de fond, luând act de declarațiile sus-numiților inculpați, a procedat la administrarea probelor care vizau doar faptele pentru săvârșirea cărora au fost trimiși în judecată recurentul inculpat P.C.

și intimații inculpați C.S., A.D., C.I., C.M. și B.A., pronunțând în final achitarea inculpaților C.C., D.A., F.A., T.I., D.V. și L.R. pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, soluție menținută de instanța de prim control judiciar. Contrar celor reținute de instanța de fond și de instanța de prim control judiciar și în acord cu critica adusă sentinței și deciziei de către parchet, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în cazul judecării cauzei în procedura reglementată în art. 320 1 C. proc. pen., este exclusă pronunțarea unei soluții de achitare față de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătorești, declară personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Această concluzie rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., care statuează imperativ că „instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.” Instanța de fond trebuia să examineze probele administrate în faza de urmărire penală, pe baza cărora intimații inculpați au solicitat să se facă judecata și, în cazul în care constata că din probele respective nu rezultă că faptele inculpaților sunt stabilite și că sunt suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite stabilirea unor pedepse (art. 320 1 alin. 4 C. proc.

pen., astfel cum acest text de lege era în vigoare la data judecării fondului cauzei), avea posibilitatea legală să respingă cererea inculpaților de a se judeca potrivit art. 320 1 C. proc. pen., să continue judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun și să efectueze cercetarea judecătorească față de toți inculpații (posibilitate prevăzută în art. 320 1 alin. 8 C. proc. pen. în vigoare la data judecării în fond a cauzei). Un argument în sensul celor de mai sus este și faptul că prin O. U. G. nr. 121/2011 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 931 din 29 decembrie 2011 (în vigoare la data pronunțării deciziei de către instanța de apel) au fost modificate alin. (4) și (8) ale art. 320 1 C. proc.

pen., legiuitorul statuând în mod expres că: „Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat” (art. 320 1 alin. 4 C. proc. pen.). „Instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun” (art. 320 1 alin. 8 C. proc. pen.). Prin urmare, reținând că atât sentința pronunțată de instanța de fond prin care, în procedura reglementată în art. 320 1 C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpaților pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cât și decizia instanței de prim control judiciar de menținere a hotărârii instanței de fond, urmare a respingerii criticii formulată de procuror, sunt nelegale și netemeinice, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de parchet și de inculpatul P.C., se vor casa ambele hotărâri și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Maramureș pentru a se proceda la efectuarea cercetării judecătorești față de intimații inculpați. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond urmează să analizeze și celelalte critici formulate de parchet, precum și critica invocată de inculpatul P.C.

și să administreze orice alte probe apreciate ca fiind utile și concludente pentru justa soluționare a cauzei. Cererea reprezentantului parchetului de a se dispune condamnarea intimaților inculpați pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în recurs, nu poate fi primită. Admiterea unei asemenea cereri i-ar lipsi pe intimați de un grad de jurisdicție, precum și de posibilitatea de a-și formula eventuale apărări, de a solicita administrarea de probe, știut fiind că, potrivit art. 69 C. proc. pen., în procedura de judecată de drept comun, declarația de recunoaștere a faptelor de către inculpat poate servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (probe administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești).

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul P.C. împotriva deciziei nr. 90/A din 11 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a casat în totalitate decizia penală sus-menționată, precum și sentința nr. 623 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, Secția penală și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv, Tribunalul Maramureș.