ÎCCJ, decizie (scj.ro #83748)

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Recurs. Art. XI din O. U. G. nr. 121/2011 Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul Indice alfabetic: Drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăție C. proc. pen., art. 320 1 O. U. G. nr. 121/2011, art. XI În acord cu D ecizia Curții Constituțional e nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 , potrivit art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011.

În raport cu prevederile art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. formulată în fața instanței de recurs - la primul termen de judecată în recurs cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011 - este admisibilă. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 72 din 17 ianuarie 2012 Prin sentința penală nr. 176 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, conform art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe perioada prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 346 C. proc. pen. și art. 15 alin. (2) C. proc. pen., s-au respins acțiunile civile formulate de părțile civile P.Ș., V.M. și V.D., ca tardive. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunal Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută în art. 174 C. pen., constând în fapt în aceea că în ziua de 14 august 2010, în jurul orei 14,30, după ce în prealabil inculpatul, victima și fratele acesteia - martorul V.D. - au consumat băuturi alcoolice la locuința inculpatului, acesta din urmă a lovit victima V.S. cu un cuțit în zona sternului.

După ce a fost lovită, victima a părăsit locuința inculpatului, ajungând în drumul comunal, unde a fost găsită de echipajul medical sosit la fața locului, care a constatat decesul acesteia. Conform raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei V.S. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi sternale tăiate/înțepate penetrantă în miocard, iar leziunea de violență s-a produs prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător, posibil cuțit, cu lungimea de 7,8 cm și lățimea maximă de 16 cm. Examinând actele efectuate atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută în actul de sesizare este în concordanță cu probele administrate în cauză.

Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat, în esență, că părțile civile P.Ș., V.M. și V.D. (frații victimei) s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 100.000 de lei fiecare, la data de 17 noiembrie 2010, după citirea actului de sesizare care a avut loc la data de 3 noiembrie 2010, așa încât cererile formulate au fost respinse ca tardive. Prin decizia nr. 172 din 29 august 2011, Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate de inculpat și părțile civile. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul și părțile civile. Recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate pentru neobsevarea probelor solicitate care demonstrau relația cu victima și părțile civile, greșita neaplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., greșita stabilire a cuantumului pedepsei; s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. Recurenții părți civile au invocat greșita respingere a cererilor de constituire de parte civilă fără punerea în discuție a excepției tardivității, în condițiile în care acestea nu au beneficiat inițial de asistență juridică. Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate se constată că recursul inculpatului este fondat, iar cele declarate de părțile civile nefondate, pentru considerentele ce urmează: 1. În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, din verificarea actelor dosarului se reține că, prin declarația dată în fața instanței de recurs în ședința de judecată din 17 ianuarie 2012, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. Având în vedere poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., coroborate cu prevederile art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă. Se reține sub acest aspect că, potrivit art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011.

Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O. U. G. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpatului exprimată în declarația dată la termenul de judecată din 17 ianuarie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu, coroborate cu împrejurarea că, anterior, inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea de infracțiuni cu violență și față de criteriile reglementate în dispozițiile art. 72 C. pen., instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului (care a manifestat o atitudine violentă pe fondul consumului de alcool) pedeapsa de 12 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Față de poziția procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt. Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat S.I. va fi admis, va fi casată decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute în art. 174 C. pen. de la 17 la 12 ani închisoare. 2. Referitor la recursurile declarate de părțile civile se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că cererile de constituire de parte civilă au fost făcute cu depășirea termenului imperativ reglementat de lege (art. 15 alin. 2 C. proc.

pen.), împrejurarea că părțile vătămate nu au beneficiat de asistență juridică neavând relevanță prin prisma prevederilor legale invocate, dreptul procesual al părților vătămate de a se constitui părți civile fiind respectat de organele judiciare, dar neexercitat de acestea potrivit normelor ce îl reglementează, ceea ce atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului, conform art. 185 alin. (1) C. proc. pen. Astfel, se constată că prima instanță și cea de apel au realizat o justă interpretare și aplicare a reglementărilor incidente, hotărârile anterior pronunțate fiind legale, temeinice și riguros argumentate. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de părțile civile vor fi respinse, ca nefondate.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei nr. 172 din 29 august 2011 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, a casat în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 176 din 25 martie 2011 a Tribunalului Dolj numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 174 C. pen., de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare, a menținut în rest dispozițiile hotărârilor atacate și a respins, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile P.Ș., V.M.

și V.D. împotriva deciziei nr. 172 din 29 august 2011 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori.