ÎCCJ, decizie (scj.ro #83748)

Judecata

în cazul recunoașterii vinovăției. Recurs. Art. XI din O. U. G. nr. 121/2011

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

judecata în cazul recunoașterii vinovăție

C.

proc. pen.,

art. 320

1

O. U.

G. nr. 121/2011,

art. XI

În

acord cu D

ecizia

Curții

Constituțional

e

nr. 1470 din 8 noiembrie 2011

,

potrivit

art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de

judecată în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu

procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O. U. G. nr.

121/2011.

În raport cu

prevederile art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, cererea privind aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. formulată în fața instanței de

recurs - la primul termen de judecată în recurs cu procedura completă, imediat

următor intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011 - este admisibilă.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 72 din 17 ianuarie 2012

Prin

sentința penală nr. 176 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, conform

art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.; i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioada prevăzută în art.

71 alin. (2) C. pen.

În baza

art. 346 C. proc. pen. și art. 15 alin. (2) C. proc. pen., s-au respins

acțiunile civile formulate de părțile civile P.Ș., V.M. și V.D., ca tardive.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunal Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută în art. 174 C. pen., constând în fapt în aceea că în ziua de 14 august 2010, în jurul orei 14,30, după ce în

prealabil inculpatul, victima și fratele acesteia  - martorul V.D. - au

consumat băuturi alcoolice la locuința inculpatului, acesta din urmă a lovit

victima V.S. cu un cuțit în zona sternului. După ce a fost lovită, victima a părăsit

locuința inculpatului, ajungând în drumul comunal, unde a fost găsită de

echipajul medical sosit la fața locului, care a constatat decesul acesteia.

Conform

raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei V.S. a fost violentă și

s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi sternale

tăiate/înțepate penetrantă în miocard, iar leziunea de violență s-a produs prin

lovire cu un obiect tăietor-înțepător, posibil cuțit, cu lungimea de 7,8 cm și lățimea maximă de 16 cm.

Examinând

actele efectuate atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul

cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat că starea de fapt

reținută în actul de sesizare este în concordanță cu probele administrate în

cauză.

Sub

aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat, în

esență, că părțile civile P.Ș., V.M. și V.D. (frații victimei) s-au constituit

părți civile în cauză cu suma de 100.000 de lei fiecare, la data de 17

noiembrie 2010, după citirea actului de sesizare care a avut loc la data de 3

noiembrie 2010, așa încât cererile formulate au fost respinse ca tardive.

Prin

decizia nr. 172 din 29 august 2011, Curtea de Apel Craiova, Secția penală și

pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate de inculpat și părțile

civile.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul și părțile

civile.

Recurentul

inculpat a criticat hotărârile pronunțate pentru neobsevarea probelor

solicitate care demonstrau relația cu victima și părțile civile, greșita

neaplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., greșita stabilire a

cuantumului pedepsei; s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Recurenții

părți civile au invocat greșita respingere a cererilor de constituire de parte

civilă fără punerea în discuție a excepției tardivității, în condițiile în care

acestea nu au beneficiat inițial de asistență juridică.

Analizând

recursurile prin prisma criticilor invocate se constată că recursul

inculpatului este fondat, iar cele declarate de părțile civile nefondate,

pentru considerentele ce urmează:

ceea ce privește recursul declarat de inculpat, din verificarea actelor

dosarului se reține că, prin declarația dată în fața instanței de recurs în

ședința de judecată din 17 ianuarie 2012, inculpatul a solicitat ca judecata să

aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se

realizeze aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Având

în vedere poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă,

se constată că, potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., coroborate cu prevederile art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, cererea

de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. formulată cu

ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.

Se

reține sub acest aspect că, potrivit art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, în

cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la

primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în

vigoare a O. U. G. nr. 121/2011.

Se are

în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 Curtea

Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii

penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii

penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii

vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare.

Așa fiind, se

constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O. U. G. 121/2011, instanța de

recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpatului exprimată în

declarația dată la termenul de judecată din 17 ianuarie 2012 și a proceda

potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere

probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu, coroborate cu

împrejurarea că, anterior, inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea de

infracțiuni cu violență și față de criteriile reglementate în dispozițiile art.

72 C. pen., instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea

faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor

personale ale inculpatului (care a manifestat o atitudine violentă pe fondul

consumului de alcool) pedeapsa de 12 ani închisoare este aptă să conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în

dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile

de conviețuire socială și principiile morale. Față de poziția procesuală a

inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la

aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.

Pentru

considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat S.I. va fi admis, va fi

casată decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu

privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului. Se va face

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și se va reduce

cuantumul sancțiunii aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute în art. 174 C. pen. de la 17 la 12 ani închisoare.

recursurile declarate de părțile civile se constată că, în mod corect, prima

instanță a reținut că cererile de constituire de parte civilă au fost făcute cu

depășirea termenului imperativ reglementat de lege (art. 15 alin. 2 C. proc. pen.), împrejurarea că părțile vătămate nu au beneficiat de asistență juridică neavând

relevanță prin prisma prevederilor legale invocate, dreptul procesual al

părților vătămate de a se constitui părți civile fiind respectat de organele

judiciare, dar neexercitat de acestea potrivit normelor ce îl reglementează,

ceea ce atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului, conform art. 185

alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, se constată

că prima instanță și cea de apel au realizat o justă interpretare și aplicare a

reglementărilor incidente, hotărârile anterior pronunțate fiind legale,

temeinice și riguros argumentate.

Așa fiind, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursurile declarate de părțile civile vor fi respinse, ca nefondate.

Față de

considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei nr. 172 din 29 august 2011 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, a casat în parte decizia

penală atacată și sentința penală nr. 176 din 25 martie 2011 a Tribunalului Dolj numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și a redus cuantumul pedepsei

aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 174 C. pen., de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare, a menținut în rest dispozițiile

hotărârilor atacate și a respins, ca nefondate, recursurile declarate de

părțile civile P.Ș., V.M. și V.D. împotriva deciziei nr. 172 din 29 august 2011 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori.