ÎCCJ, decizie (scj.ro #83785)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83785) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Circumstanțe

reale. Instigator

Cuprins pe materii:

Drept

penal. Partea generală. Infracțiunea. Participația

Indice alfabetic:

Drept penal

-

circumstanțe

reale

-

instigator

C.

pen.,

art. 28 alin. (2)

În conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. (2) C. pen.,

circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților, numai în

măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. Prin urmare, dacă

instigatorul a determinat patru persoane să săvârșească acte de agresiune

împotriva victimei și, în acest scop, le-a pus la dispoziție obiecte apte de a

produce moartea, acesta a prevăzut posibilitatea comiterii tentativei la

infracțiunea de omor de către coautori și, în consecință, va răspunde pentru

instigare la tentativa la infracțiunea de omor.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 2303 din 28 iunie 2012

Prin sentința nr. 87/F din 4 februarie 2011 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul C.C. la 6 ani

închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C.

pen., cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării

condiționate pentru restul de pedeapsă de 589 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

1577 din 26 septembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă

prin decizia penală nr. 258 din 21 februarie 2002 a Curții de Apel București, rest de pedeapsă care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauză.

Inculpatului i s-a dat spre executare pedeapsa de 6 ani

închisoare, care a fost majorată la 6 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului,

ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V. la o

pedeapsă de 8 ani închisoare pentru instigare la tentativă la săvârșirea

infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a interzis aceluiași

inculpat exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

Il-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea

ca executată a pedepsei principale aplicate.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 260 alin. (1) C. pen. în referire la art. 260 alin.

(3) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata G.G. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. în referire la art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată

la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare

a infractorului.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,

s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, și anume 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea

pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 260 alin. (1) C. pen. în referire la art. 260 alin.

(3) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 C. pen., cu aplicarea art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata C.A. la o pedeapsă de un an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. în referire la art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,

s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, și anume un an

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante aplicate, pe o durată de 3 ani termen de

încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea

pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt,

următoarele:

La data de 21 ianuarie 2006, în jurul orei 21.00, inculpatul

C.C., împreună cu martorii G.P., M.S. și S.C., acționând ca urmare a

activității de instigare exercitată de inculpatul B.V., au lovit pe partea

vătămată P.V., în mod repetat și cu mare intensitate, în cap, trunchi și

membre, folosind obiecte contondente (bâte din lemn), cauzându-i astfel leziuni

grave, care au pus în primejdie viața părții vătămate.

Instanța de judecată a reținut că inculpatele C.A. și G.G.,

audiate fiind în calitate de martor în dosarul penal nr. 455/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au dat declarații mincinoase,

relatând aspecte neconforme cu adevărul și omițând, cu știință, să declare aspecte

cunoscute de ele care ar fi dus la identificarea și dovedirea vinovăției

autorilor infracțiunii de tentativă la omor calificat. Instanța de judecată a

mai reținut că cele două inculpate au revenit, ulterior, asupra declarațiilor,

dar după ce a intervenit arestarea preventivă a autorilor infracțiunii de

tentativă la omor calificat.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal,

între alții, inculpații B.V., C.A. și G.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia nr. 224/A din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, s-au admis apelurile declarate de inculpatele

C.A. și G.G. împotriva sentinței nr. 87/F din 4 februarie 2011 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, s-a desființat în parte sentința penală apelată

și, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată

apelantei inculpate C.A. în pedepsele componente, care au fost repuse în

individualitatea lor.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C.A. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1)  C.

pen.

În temeiul art. 260 alin. (1) cu referire la art. 260 alin. (3)

C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., a fost

condamnată inculpata C.A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute

în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, iar în temeiul

art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe

durata termenului de încercare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare

aplicată apelantei inculpate G.G. în pedepsele componente, care au fost repuse

în individualitatea lor.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata G.G. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1)  C.

pen.

S-au înlăturat dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen. pentru ambele inculpate.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.V.

împotriva aceleiași sentințe penale.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut

următoarele:

constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru

care s-a dispus condamnarea de către prima instanță, respectiv, ale

infracțiunii de instigare la tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen., în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., atât sub aspectul laturii subiective,

cât și sub aspectul laturii obiective.

Forma de participație a instigării la tentativă la infracțiunea

de omor calificat s-a reținut corect în sarcina inculpatului B.V., chiar dacă

din probatoriile administrate rezultă că acesta a și ajutat, în mod concret, la

comiterea faptei, săvârșind acte de complicitate, respectiv, a pus la

dispoziția inculpatului C.C. și martorilor participanți la comiterea faptei

(care au fost cercetați și condamnați deja în altă cauză separată) mașina și

obiectele contondente folosite la comiterea faptei, le-a furnizat informații

unde se afla partea vătămată P.V. și le-a oferit propria locuință ca refugiu imediat

după comiterea faptelor pentru a nu fi depistați de organele de poliție, având

în vedere că, sub aspectul participației, forma instigării este cea mai gravă.

Cu privire la inculpatul B.V. există probe care dovedesc

împrejurarea că acesta, pentru a se răzbuna pe partea vătămată P.V. care făcea

parte dintr-o familie rivală familiei inculpatului și, între care, anterior, au

avut loc conflicte similare, partea vătămată P.V. agresându-l pe inculpat în

cursul anului 2005, l-a determinat pe inculpatul C.C. și ceilalți martori

participanți să-l răzbune, oferindu-le participanților informații cu privire la

locul unde se află partea vătămată, obiectele contondente pe care aceștia urmau

să le folosească, iar imediat după comiterea faptei le-a oferit participanților

un loc unde să stea pentru nu fi depistați de organele judiciare.

Susținerile inculpatului B.V., că acesta nu l-a determinat pe

inculpatul C.C. și martorii participanți să comită o faptă atât de gravă, ci

doar a dorit să-i aplice părții vătămate o corecție fizică în semn de răzbunare

pentru agresiunea la care acesta a fost supus în anul 2005 din partea lui P.V.,

nu au un corespondent în realitate și sunt infirmate de probatoriile

administrate.

Într-adevăr, prin dispozițiile art. 28 alin. (2) C. pen. se prevede

că circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților, numai

în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

Astfel cum sunt definite de doctrină, circumstanțele reale sunt

legate de împrejurări anterioare, concomitente sau posterioare săvârșirii

faptei și privesc conținutul atenuat sau agravat al faptei legat de mijloacele

folosite, de împrejurările de loc, de timp în care fapta s-a săvârșit, de

rezultatul produs.

Sunt circumstanțe reale, a căror cunoaștere de către participanți

rezultă din însuși modul în care a fost pregătită executarea, cele privitoare

la mijloacele de săvârșire, de pregătire, locul și timpul comiterii faptei,

situația sau starea persoanei împotriva căreia se săvârșește fapta.

Inculpatul B.V., atunci când a determinat participanții direcți

la agresarea fizică a părții vătămate P.V., le-a oferit acestora și obiectele

contondente (bâte) pe care urmau să le folosească la comiterea faptei, dându-le

informații asupra programului părții vătămate și locului unde aceasta se afla,

astfel că obiectele oferite pentru a fi folosite de participanți la lovirea

părții vătămate, obiecte apte să suprime viața - bâte, numărul persoanelor

determinate de inculpat să-l răzbune, conflictul mai vechi existent între

clanul G. din care făceau parte participanții și clanul H. din care face parte

P.V. constituie elemente suficiente pentru a aprecia că inculpatul B.V. avea

posibilitate de a cunoaște și prevedea circumstanțele care privesc fapta ce se

va săvârși, respectiv, suprimarea vieții părții vătămate.

greșita reținerea în sarcina sa și a infracțiunii de favorizare a

infractorului, prevăzută în art. 264 C. pen., constând în aceea că, prin

aceeași acțiune de ascundere a adevărului, i-a ajutat în mod direct pe

participanții la comiterea infracțiunii, în sensul tergiversării tragerii la

răspundere penală a autorilor tentativei la omor calificat asupra părții

vătămate P.V., curtea de apel a constatat că este întemeiată.

Favorizarea infractorului este o infracțiune comisivă, care se

realizează prin ajutorul dat unui infractor, fără o înțelegere prealabilă sau

în timpul săvârșirii infracțiunii, fie pentru a îngreuna sau zădărnici

urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, fie pentru a-i asigura

folosul sau produsul respectiv.

Infracțiunea de favorizare a infractorului poate fi comisă în

concurs cu alte infracțiuni, dacă mijlocul folosit de favorizator constituie

prin el însuși o infracțiune, situație în care se aplică regulile de la

concursul de infracțiuni.

În doctrină și practica judiciară, s-a reținut că nu există

infracțiunea de favorizare a infractorului, dacă făptuitorul nu a comis acte

concrete de ajutorare, ci a dat numai declarații mincinoase la organul de

urmărire penală, afirmând că nu a avut cunoștință de săvârșirea infracțiunii.

S-a mai reținut în doctrină că fapta de favorizare a

infractorului are caracterul unei incriminări generale și subsidiar, iar

ajutorul dat unui infractor constituie această infracțiune numai dacă faptele

care o definesc nu sunt incriminate prin dispoziții speciale, cum este și

infracțiunea de mărturie mincinoasă. În argumentare soluției s-a avut în vedere

și faptul că pentru a fi subiect al infracțiunii trebuie ca făptuitorul să

săvârșească fapte (acțiuni sau inacțiuni) care definesc elementul material al

laturii obiective a acesteia, însă declarațiile mincinoase date în fața

organului de urmărire penală nu definesc elementul material al laturii

obiective al infracțiunii de favorizarea a infractorului.

Raportat la situația din prezenta cauză, curtea de apel a

reținut că, prin atitudinea sa procesuală de a face declarații mincinoase în

fața organului de urmărire penală în sensul că nu poate furniza nicio

informație cu privire la autorii agresiunii, inculpata C.A. nu a comis acte

concrete de ajutare a participanților în sensul celor care constituie elementul

material al laturii obiective a infracțiunii de favorizare a infractorului,

astfel că se impune admiterea apelului și achitarea inculpatei sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264

alin. (1) C. pen., întrucât, în cauză, nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii.

În ceea ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului,

prevăzută în art. 264 C. pen., reținută și în sarcina inculpatei G.G., constând

în aceea că, prin aceeași acțiune de ascundere a adevărului, i-a ajutat în mod

direct pe participanții la comiterea infracțiunii, în sensul tergiversării

tragerii la răspundere penală a autorilor tentativei la omor calificat asupra

părții vătămate P.V., curtea de apel a constatat, întemeiat pe aceleași

argumente juridice expuse la analizarea criticilor formulate de apelanta

inculpată C.A., că nu se poate reține infracțiunea de favorizare a

infractorului, întrucât inculpata nu a comis acte concrete de ajutorare care să

constituie elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni, ci a

dat numai declarații mincinoase la organul de urmărire penală, afirmând că nu a

avut cunoștință de săvârșirea infracțiunii.

Împotriva deciziei nr. 224/A din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, în termen legal, a declarat recurs, între

alții, inculpatul B.V.

Inculpatul B.V. critică decizia atacată pentru nelegalitate și

netemeinicie sub următoarele aspecte:

faptei comise, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 182 C. pen., întrucât din materialul probator administrat rezultă că

acesta a acționat cu intenția de a determina vătămarea victimei și nu uciderea

acesteia, fiind incidente dispozițiile art. 28 alin. (2) C. pen.

dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., față de decizia nr.

1470/2011 a Curții Constituționale.

În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor

formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție retine că recursul declarat de

inculpatul B.V. este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:

Referitor la prima

critică formulată de inculpatul B.V. și care vizează greșita încadrare juridică

a faptei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că dispozițiile art.

385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză

pentru a atrage casarea hotărârii atacate.

Potrivit art. 28 alin.

(2) C. pen., circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra

participanților, numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au

prevăzut.

Circumstanțele reale ale

comiterii faptei demonstrează că inculpatul B.V. a prevăzut posibilitatea

săvârșirii unei fapte mai grave, astfel că încadrarea juridică realizată de

instanțe, în dispozițiile art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 alin. (1) lit. i) C. pen., este cea corectă.

Din probele

administrate, respectiv declarațiile inculpaților B.V., C.C., ale martorilor

A.C., M.M., M.V., G.P., S.C., M.S., G.M., G.V. și N.I. rezultă că inculpatul

B.V. i-a determinat pe C.C. și pe martorii G.P., M.S. și S.C. să-l agreseze pe

P.V., scop în care le-a pus la dispoziție o mașină și obiecte contondente, le-a

furnizat informații despre locul unde se află partea vătămată, iar după

comiterea faptei le-a pus la dispoziție participanților o locuință pentru a nu

putea fi depistați de către organele de poliție.

Inculpatul B.V. a oferit

autorilor tentativei la infracțiunea de omor calificat obiecte contondente,

apte să producă moartea, respectiv bâte din lemn cu dimensiunea de aproximativ

40-50 cm și grosimea de cea 2-3 cm, gen cozi de diferite unelte, după cum

rezultă din declarațiile martorilor S.C. și G.M.

De asemenea, inculpatul

le-a cerut acestora să-l agreseze pe P.V., „să-l bată rău și să-l lovească

direct în cap”, aspect confirmat de martora M.M., iar din actele medico-legale

rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni la nivelul capului, feței, toracelui,

piciorului drept și mâinii stângi, leziuni grave ce au necesitat pentru

vindecare un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie

viața victimei.

Inculpatul C.C. a arătat

că a fost primul care l-a lovit pe P.V. cu bâta în cap, deoarece așa i-a

solicitat inculpatul B.V., aspect confirmat și de martorul G.P.

Martorul G.P. a declarat

că, după circa trei săptămâni de când partea vătămată P.V. a ieșit din spital,

inculpatul B.V. le-a reproșat că nu „l-au bătut bine”, cerându-le din nou să o

agreseze pe aceasta, lucru care însă nu s-a mai întâmplat.

Nu este lipsită de

importanță nici împrejurarea că inculpatul a determinat un număr de patru

persoane să agreseze partea vătămată, raportul de forțe fiind vădit

disproporționat, părții vătămate fiindu-i paralizată astfel orice încercare de

apărare.

Față de toate aceste

aspecte, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că fapta inculpatului

B.V. a fost încadrată corespunzător în drept, astfel că această critică este

neîntemeiată.

Al doilea motiv de

recurs este, însă, întemeiat.

La data intrării în

vigoare a Legii nr. 202/2010 cercetarea judecătorească era deja începută și la

termenul din 20 ianuarie 2011 și, ulterior, la 4 aprilie 2012 inculpatul B.V. a

recunoscut în totalitate săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în

judecată.

Prin decizia nr. 1470

din 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale s-a admis excepția de

neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii

penale mai favorabile.

Ulterior, prin art. XI

din O. U. G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 s-a prevăzut că, în cauzele aflate

în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță

începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri

pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu

procedura completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență.

Inculpatul B.V. a

recunoscut comiterea faptelor încă din data de 20 ianuarie 2011, astfel că, în

raport și cu prevederile legale invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. inculpatului B.V., motiv pentru care se va admite recursul acestuia

sub acest aspect și se va proceda la reducerea pedepsei în raport cu limitele

stabilite în condițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Față de considerentele

expuse, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva

deciziei nr. 224/A din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a

penală, a casat în parte decizia penală recurată și sentința nr. 87/F din 4

februarie 2011 a Tribunalului București, Secția a II-a penală și, rejudecând: a

făcut aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și a redus de la 8

ani la 6 ani și 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului

B.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.;

a redus de la 5 ani la 4 ani pedeapsa complementară aplicată aceluiași

inculpat, constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., menținând celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

Notă: Potrivit

Legii nr. 2/2013, dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. se abrogă, iar dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. se modifică după cum urmează: „14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele

prevăzute de lege”.