ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2847/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 47 din 6 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen. rap. la art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.I., la o pedeapsă de 6 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 10 noiembrie 2011 și până la zi. S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

A fost admisă în parte acțiunea civilă, conf. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm. C. civ. (noul C. civ. fapta fiind comisă după intrarea în vigoare a acestuia) în sensul că a fost obligat inculpatul la plata sumei de 198,42 RON despăgubiri civile în favoarea părții civile B.M., cu titlu de daune materiale și la 10.000 RON despăgubiri civile în favoarea aceleiași părți civile, cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul la 2.239,61 RON cheltuieli de spitalizare în favoarea părții civile Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prevalarea de probe biologice de la inculpat în condițiile legii, iar conf. art. 5 din aceeași lege i s-a adus la cunoștință inculpatului scopul acestei măsuri.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului. Instanța de fond a reținut că în fapt, partea vătămată locuiește periodic în casa părintească din satul Obreja, pentru a-și îngriji mama care este bolnavă. Cele două locuiesc într-un imobil separat de imobilul în care locuiește inculpatul, dar la aceeași adresă de domiciliu. De mai mulți ani, între inculpat și partea vătămată a apărut o stare conflictuală, pe fondul consumului de băuturi alcoolice al inculpatului, ocazie cu care acesta a provocat în mod repetat scandaluri la domiciliu, fiind sancționat de către organele de poliție cu avertisment. Totuși, în unul din cazuri, respectiv în data de 20 mai 2011, inculpatul a agresat-o fizic pe partea vătămată, în prezent fiind cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) 1 ) C. pen.

de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia. La data de 26 octombrie 2011, în jurul orelor 10,00, în timp ce se aflau la domiciliul comun, fără nici un motiv, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona capului cu o bâtă din lemn, determinând căderea părții vătămate, după care inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu picioarele peste tot corpul, dar și cu cârja de care partea vătămată se ajuta la deplasat, în și înspre zona capului, partea vătămată apărându-se cu mâinile și suferind leziuni grave la mâna dreaptă (fractură cubitus) și la mâna stângă (fractură metacarpian III), dar și fractură de tibie dreaptă.

La scurt timp, partea vătămată a fost transportată cu o ambulanță la Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale la data de 28 octombrie 2011. Ulterior, medicul legist a constatat că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat 70 - 80 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei, iar leziunile membrelor superioare au fost caracteristice unor leziuni de apărare. Instanța de fond reținând vinovăția inculpatului B.I. în ce privește comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată și procedând la individualizarea pedepsei, în limitele de pedeapsă reduse conform textului mai sus arătat, instanța în temeiul art. 20 C. pen.

rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen. rap. la art. 320 1 C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.I.. La individualizarea pedepsei a avut în vedere atitudinea de recunoaștere a faptei, fără a omite însă că în mod nefondat inculpatul a relatat că a fost provocat de partea vătămată; totodată a avut în vedere relația tensionată dintre inculpat și partea vătămată - sora sa, aspect care însă nu justifică săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor; profilul inculpatului este unul violent, așa cum a rezultat din probe Ie-a mai agresat pe sora și mama sa în vârstă de 80 ani și în trecut și, în plus, acesta mai are pe rolul Parchetului și un alt dosar penal pentru lovire împotriva aceleiași părți vătămate.

De asemenea, s-au avut în vedere și urmările grave produse asupra părții vătămate, aceasta având nevoie de 70 - 80 zile îngrijiri medicale, suferind trei forme de fracturi grave, care au imobilizat-o o perioadă la pat, în gips. Acestea demonstrează violența și intensitatea loviturilor pe care inculpatul Ie-a aplicat părții vătămate.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că daunele materiale au fost acordate părții vătămate în măsura dovedirii cu chitanțe la dosar, reprezentând contravaloarea medicamentelor și taxă radiografie, în valoare de 198,42 RON, daunele morale au fost stabilite în urma constatării că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral în urma agresiunii inculpatului, reprezentat atât de numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor, cât și de natura leziunilor (fracturi la trei dintre cele patru membre), aspecte care au indicat suferința victimei, Tribunalul apreciind astfel că se impune a fi compensată pecuniar cu suma de 10.000 RON, fără ca aceasta să constituie o îmbogățire fără just temei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.I. și a solicitat desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, reducerea pedepsei aplicate, pe care o apreciază prea aspră raportat la modalitatea de comitere a faptei, cu reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa. Prin Decizia penală nr. 65/A din 22 mai 2012 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva Sentinței penale nr. 47 din 6 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului B.I. și a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 10 noiembrie 2011 și până la data de 22 mai 2012. A reținut instanța de apel că instanța de fond, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a reținut o corectă stare de fapt în cauză, stare de fapt recunoscută și însușită de inculpat, care a solicitat a fi judecat conform disp.

art. 320 1 C. proc. pen. A constatat că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului este legală și temeinică, iar pedeapsa nu se impune a fi redusă, reținând că inculpatul nu s-a aflat la primul conflict cu membrii familiei sale, profilul său este unul violent, acesta a mai agresat-o pe sora sa și chiar și pe mama sa în vârstă de 80 ani și că mai este cercetat penal, pe rolul Parchetului aflându-se un dosar penal pentru lovire împotriva aceleiași părți vătămate. A apreciat că în mod corect, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere și urmările grave produse asupra părții vătămate, aceasta având nevoie de 70 - 80 zile îngrijiri medicale, suferind trei forme de fracturi grave, care au imobilizat-o o perioadă la pat, în gips.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.I. și a solicitat în motivele scrise condamnarea sa la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege cu aplicarea suspendării condiționate a pedepsei și în motivele orale susținute de apărătorul său a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., arătând că inculpatul s-a aflat în stare de ebrietate și nu a realizat niciun moment efectele care le pot produce loviturile aplicate surorii sale. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de către recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.I.

este nefondat pentru următoarele considerente: Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. invocat de inculpatul B.I. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță și instanța de apel au reținut starea de fapt și încadrarea juridică a faptei, de altfel recunoscută de inculpat, care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Esențial în încadrarea juridică a faptei inculpatului este forma și modalitatea de vinovăție cu care s-a acționat.

Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective al infracțiunii rezultă din - materialitate actelor săvârșite, reținându-se că inculpatul pe fondul unei stări conflictuale i-a aplicat părții vătămate B.M., sora sa în vârstă de 65 de ani, mai multe lovituri, obiectul vulnerant folosit și zona anatomică vizată - o bâtă de lemn în zona capului, a mâinilor și picioarelor - numărul și intensitatea loviturilor - cauzându-i leziuni care au necesitat 70 - 80 de zile de îngrijiri medicale și i-ar fi putut pune viața în pericol. De altfel, prin solicitarea aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor de la urmărirea penală, probe pe care și Ie-a însușit, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu a organelor de cercetare penale, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Alba, urmare a examinării părții vătămate, procesul-verbal de constatare de către organele de poliție a leziunilor suferite de partea vătămată, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor B.R., T.V., C.l., L.P., L.M.

și D.R.C., planșe fotografice și procesul-verbal de ridicare a cârjei ortopedice aparținând părții vătămate și cu care aceasta a fost agresată de către inculpat, copia rezoluției procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia prin care s-a confirmat începerea urmăririi penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) 1 ) C. pen. în dauna părții vătămate comisă la data de 20 mai 2011, declarațiile inculpatului. Înalta Curte față de atitudinea procesuală adoptată de inculpat, acesta prevalându-se de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și față de probele administrate constată că fapta așa cum a fost reținută și însușită de inculpat constituie infracțiunea prevăzută de art. 20 rap.

la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpatul B.I. constată că la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului de către instanța de fond și de apel au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză - tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 rap.

la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 15 ani la 25 ani, cu reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă față de disp. art. 21 C. pen., inculpatului fiindu-i o pedeapsă de 6 ani închisoare de către instanța de fond și menținută de instanța de prim control judiciar. Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. care stabilesc criteriile generale de individualizare ținându-se seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei, faptul că inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate deosebită, prin care se aduce atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta respectiv prin aplicarea mai multor lovituri, cât faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu membrii familiei sale, Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, și pedeapsa astfel cum a fost individualizată, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus menționate, astfel încât nu se impune o reducere a acesteia, care răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale inculpatului cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind aplicarea disp. art. 81 C. pen., Înalta Curte apreciază în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat că scopul pedepsei prev. de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenție, iar aplicarea disp. art. 81 C. pen. nu ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ și preventiv al pedepsei. Se constată că numai prin executarea în condiții de detenție, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de drept, având în vedere pericol social ridicat al faptei comise, modalitățile și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, circumstanțele reale de comitere a faptei și urmarea produsă.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului B.I. potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2011 la 18 septembrie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 22 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2011 la 18 septembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - CL