ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2847/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2847/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 47 din 6 februarie

2012 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în temeiul art. 20 C. pen.

rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen. rap. la art. 320

1

C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul B.I., la o pedeapsă de 6 ani închisoare cu

aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prev. de art. 71

alin. (2) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă

durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 10 noiembrie

2011 și până la zi. S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

A fost admisă în

parte acțiunea civilă, conf. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm. C.

civ. (noul C. civ. fapta fiind comisă după intrarea în vigoare a acestuia) în

sensul că a fost obligat inculpatul la plata sumei de 198,42 RON despăgubiri

civile în favoarea părții civile B.M., cu titlu de daune materiale și la 10.000

RON despăgubiri civile în favoarea aceleiași părți civile, cu titlu de daune

morale. A fost obligat inculpatul la 2.239,61 RON cheltuieli de spitalizare în

favoarea părții civile Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia. În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prevalarea de probe biologice de la inculpat

în condițiile legii, iar conf. art. 5 din aceeași lege i s-a adus la cunoștință

inculpatului scopul acestei măsuri. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Instanța de fond a

reținut că în fapt, partea vătămată locuiește periodic în casa părintească din

satul Obreja, pentru a-și îngriji mama care este bolnavă. Cele două locuiesc

într-un imobil separat de imobilul în care locuiește inculpatul, dar la aceeași

adresă de domiciliu. De mai mulți ani, între inculpat și partea vătămată a

apărut o stare conflictuală, pe fondul consumului de băuturi alcoolice al

inculpatului, ocazie cu care acesta a provocat în mod repetat scandaluri la

domiciliu, fiind sancționat de către organele de poliție cu avertisment. Totuși,

în unul din cazuri, respectiv în data de 20 mai 2011, inculpatul a agresat-o

fizic pe partea vătămată, în prezent fiind cercetat pentru infracțiunea prev.

de art. 180 alin. (2)

1

) C. pen. de către Parchetul de pe lângă

Judecătoria Alba Iulia.

La data de 26

octombrie 2011, în jurul orelor 10,00, în timp ce se aflau la domiciliul comun,

fără nici un motiv, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona

capului cu o bâtă din lemn, determinând căderea părții vătămate, după care

inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu picioarele peste

tot corpul, dar și cu cârja de care partea vătămată se ajuta la deplasat, în și

înspre zona capului, partea vătămată apărându-se cu mâinile și suferind leziuni

grave la mâna dreaptă (fractură cubitus) și la mâna stângă (fractură

metacarpian III), dar și fractură de tibie dreaptă.

La scurt timp, partea

vătămată a fost transportată cu o ambulanță la Spitalul Județean de Urgență

Alba Iulia, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale la data de 28 octombrie

vătămată au necesitat 70 - 80 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în

primejdie viața victimei, iar leziunile membrelor superioare au fost

caracteristice unor leziuni de apărare.

Instanța de fond

reținând vinovăția inculpatului B.I. în ce privește comiterea faptei pentru

care a fost trimis în judecată și procedând la individualizarea pedepsei, în

limitele de pedeapsă reduse conform textului mai sus arătat, instanța în temeiul

art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen. rap. la art. 320

1

C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.I.. La individualizarea pedepsei a

avut în vedere atitudinea de recunoaștere a faptei, fără a omite însă că în mod

nefondat inculpatul a relatat că a fost provocat de partea vătămată; totodată a

avut în vedere relația tensionată dintre inculpat și partea vătămată - sora sa,

aspect care însă nu justifică săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor;

profilul inculpatului este unul violent, așa cum a rezultat din probe Ie-a mai

agresat pe sora și mama sa în vârstă de 80 ani și în trecut și, în plus, acesta

mai are pe rolul Parchetului și un alt dosar penal pentru lovire împotriva

aceleiași părți vătămate. De asemenea, s-au avut în vedere și urmările grave

produse asupra părții vătămate, aceasta având nevoie de 70 - 80 zile îngrijiri

medicale, suferind trei forme de fracturi grave, care au imobilizat-o o

perioadă la pat, în gips. Acestea demonstrează violența și intensitatea

loviturilor pe care inculpatul Ie-a aplicat părții vătămate.

Cu privire la latura

civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că daunele materiale au fost

acordate părții vătămate în măsura dovedirii cu chitanțe la dosar, reprezentând

contravaloarea medicamentelor și taxă radiografie, în valoare de 198,42 RON,

daunele morale au fost stabilite în urma constatării că partea vătămată a

suferit un prejudiciu moral în urma agresiunii inculpatului, reprezentat atât

de numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea

leziunilor, cât și de natura leziunilor (fracturi la trei dintre cele patru

membre), aspecte care au indicat suferința victimei, Tribunalul apreciind

astfel că se impune a fi compensată pecuniar cu suma de 10.000 RON, fără ca

aceasta să constituie o îmbogățire fără just temei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul B.I. și a solicitat desființarea sentinței

penale atacate și rejudecând, reducerea pedepsei aplicate, pe care o apreciază

prea aspră raportat la modalitatea de comitere a faptei, cu reținerea de

circumstanțe atenuante în favoarea sa.

Prin Decizia penală

nr. 65/A din 22 mai 2012 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul B.I. împotriva Sentinței penale nr. 47 din 6 februarie

2012 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală. A menținut starea de arest

preventiv a inculpatului B.I. și a dedus din pedeapsa aplicată perioada

reținerii și arestului preventiv începând cu data de 10 noiembrie 2011 și până

la data de 22 mai 2012.

A reținut instanța de

apel că instanța de fond, pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, a reținut o corectă stare de fapt în cauză, stare de fapt recunoscută

și însușită de inculpat, care a solicitat a fi judecat conform disp. art. 320

1

C. proc. pen.

A constatat că

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului este legală și

temeinică, iar pedeapsa nu se impune a fi redusă, reținând că inculpatul nu s-a

aflat la primul conflict cu membrii familiei sale, profilul său este unul

violent, acesta a mai agresat-o pe sora sa și chiar și pe mama sa în vârstă de

80 ani și că mai este cercetat penal, pe rolul Parchetului aflându-se un dosar

penal pentru lovire împotriva aceleiași părți vătămate.

A apreciat că în mod

corect, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, au fost

avute în vedere și urmările grave produse asupra părții vătămate, aceasta având

nevoie de 70 - 80 zile îngrijiri medicale, suferind trei forme de fracturi

grave, care au imobilizat-o o perioadă la pat, în gips.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul B.I. și a solicitat în motivele scrise

condamnarea sa la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege cu

aplicarea suspendării condiționate a pedepsei și în motivele orale susținute de

apărătorul său a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev.

de art. 182 C. pen., arătând că inculpatul s-a aflat în stare de ebrietate și

nu a realizat niciun moment efectele care le pot produce loviturile aplicate

surorii sale.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de către recurentul inculpat,

dar și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din

același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.I. este

nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. invocat de

inculpatul B.I. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., Înalta Curte constată că în mod

corect prima instanță și instanța de apel au reținut starea de fapt și

încadrarea juridică a faptei, de altfel recunoscută de inculpat, care a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Esențial în

încadrarea juridică a faptei inculpatului este forma și modalitatea de

vinovăție cu care s-a acționat. Forma și modalitatea intenției, element al

laturii subiective al infracțiunii rezultă din - materialitate actelor

săvârșite, reținându-se că inculpatul pe fondul unei stări conflictuale i-a

aplicat părții vătămate B.M., sora sa în vârstă de 65 de ani, mai multe

lovituri, obiectul vulnerant folosit și zona anatomică vizată - o bâtă de lemn

în zona capului, a mâinilor și picioarelor - numărul și intensitatea

loviturilor - cauzându-i leziuni care au necesitat 70 - 80 de zile de îngrijiri

medicale și i-ar fi putut pune viața în pericol.

De altfel, prin

solicitarea aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat ca judecata să se

facă în baza probelor de la urmărirea penală, probe pe care și Ie-a însușit,

respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu a organelor de cercetare

penale, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice,

raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină

Legală Alba, urmare a examinării părții vătămate, procesul-verbal de constatare

de către organele de poliție a leziunilor suferite de partea vătămată,

declarația părții vătămate, declarațiile martorilor B.R., T.V., C.l., L.P.,

L.M. și D.R.C., planșe fotografice și procesul-verbal de ridicare a cârjei

ortopedice aparținând părții vătămate și cu care aceasta a fost agresată de

către inculpat, copia rezoluției procurorului Parchetului de pe lângă

Judecătoria Alba Iulia prin care s-a confirmat începerea urmăririi penale față

de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2)

1

)

C. pen. în dauna părții vătămate comisă la data de 20 mai 2011, declarațiile

inculpatului.

Înalta Curte față de

atitudinea procesuală adoptată de inculpat, acesta prevalându-se de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și față de probele administrate

constată că fapta așa cum a fost reținută și însușită de inculpat constituie

infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.

Cu privire la cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. invocat de

inculpatul B.I. constată că la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată

inculpatului de către instanța de fond și de apel au fost avute în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru

realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Infracțiunea pentru

care inculpatul este cercetat în prezenta cauză - tentativă la omor calificat

prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.

este pedepsită cu închisoarea de la 15 ani la 25 ani, cu reducerea la jumătate

a limitelor de pedeapsă față de disp. art. 21 C. pen., inculpatului fiindu-i o

pedeapsă de 6 ani închisoare de către instanța de fond și menținută de instanța

de prim control judiciar.

Pedeapsa aplicată a

fost corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. care

stabilesc criteriile generale de individualizare ținându-se seama de

dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în

partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite,

persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Având în vedere

limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de

pericol social al faptei, faptul că inculpatul a comis o infracțiune de o

gravitate deosebită, prin care se aduce atingere relațiilor sociale referitoare

la dreptul la viață al persoanei, împrejurările concrete în care a fost comisă

fapta respectiv prin aplicarea mai multor lovituri, cât faptul că inculpatul nu

se află la primul conflict cu membrii familiei sale, Înalta Curte constată că

în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, și pedeapsa astfel cum a

fost individualizată, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară

realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile

mai sus menționate, astfel încât nu se impune o reducere a acesteia, care

răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele

personale ale inculpatului cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește

solicitarea inculpatului privind aplicarea disp. art. 81 C. pen., Înalta Curte

apreciază în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat că scopul pedepsei

prev. de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea

pedepsei într-un loc de detenție, iar aplicarea disp. art. 81 C. pen. nu ar

satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel

scopul educativ și preventiv al pedepsei. Se constată că numai prin executarea

în condiții de detenție, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca

acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii

inculpatului față de ordinea de drept, având în vedere pericol social ridicat

al faptei comise, modalitățile și mijloacele de săvârșire a infracțiunii,

circumstanțele reale de comitere a faptei și urmarea produsă.

Înalta Curte, ținând

seama de aceste împrejurări, constatând că nu există niciun alt caz de casare

care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului B.I.

potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C.

proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2011

la 18 septembrie 2012.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr.

65/A din 22 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10

noiembrie 2011 la 18 septembrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - CL