ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3569/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3569/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față:
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 269/2012 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr.
13245/107/2011 s-a dispus, în temeiul art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i)
C. pen. raportat la art. 73 lit. a) și 76 lit. b) C. pen., condamnarea
inculpatului T.V.C., cetățean român, muncitor la SC R.T. SRL Brașov,
necăsătorit, cu antecedente penale (reabilitare de drept conform art. 83 C.
pen., dar neconstatată pe cale judecătorească), aflat sub interdicția de a nu
părăsi țara în prezentul dosar, la o pedeapsă de:
-
3 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata
art. 71 C. pen.
Conform
art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare.
În
temeiul art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, s-a dispus
condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de:
-
1 lună închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe
durata art. 71 C. pen.
În
temeiul art. 33, 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului
în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a
II-a și b) C. pen.
În
temeiul art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit
conform art. 86
2
C. pen.
Pe
durata termenului de încercare astfel stabilit s-a dispus ca inculpatul să se
supună conform art. 86
3
C. pen. următoarelor măsuri de supraveghere:
a)
să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și
reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Alba;
b)
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință
și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, în cazul angajării în
termenul de încercare;
d)
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de
existență.
S-a
atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86
4
C. pen. privind
revocarea suspendării sub supraveghere.
A
fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive începând cu
data de 26 septembrie 2011 și până la data de 14 mai 2012, conform art. 88 C.
pen.
A
fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara luată împotriva
inculpatului T.V.C. prin încheierea din 07 mai 2012, până la rămânerea
definitivă a prezentei cauze.
În
baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat cuțitul - corp
delict - folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii, aflat la Camera de
corpuri delicte a Tribunalului Alba.
În
temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 Noul C. civ. și următoarele din
același cod a fost admisă în parte acțiunea civilă și în consecință:
Inculpatul
a fost obligat la plata sumei de 2214 RON despăgubiri civile în favoarea
Spitalului Municipal Blaj, cheltuieli ocazionate cu internarea și tratamentul
părții civile.
Inculpatul
a fost obligat la plata sumei de 5000 RON daune morale în favoarea părții
civile G.C.O.
În
baza art. 3 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de
la inculpat în condițiile art. 5 din aceeași lege și i s-a adus la cunoștință
inculpatului scopul acestei măsuri.
În
baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2200
RON cheltuieli judiciare făcute de părți, în favoarea părții civile
reprezentând onorariu avocat.
În
baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 1400 RON cheltuieli
judiciare în favoarea statului, din care 400 RON ocazionate în cursul urmăririi
penale. Sumele de câte 200 RON în faza urmărire penală și 100 RON în faza de
judecată ce reprezintă onorariile apărătorilor desemnați din oficiu s-a dispus
a fi avansate de Ministerului Justiției în favoarea BCAJ.
Pentru
a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prealabil
s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest
preventiv, măsură menținută ulterior în cursul judecății până la data de 14 mai
2012, când judecătorul de fond a înlocuit măsura arestării cu cea de a nu
părăsi țara, soluție menținută de instanța de control judiciar.
De
asemenea, s-a mai reținut că Spitalul Municipiului Blaj s-a constituit parte
civilă cu suma de 2214,21 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale
părții civile.
Audiat
în fața judecătorului, inculpatul T.V.C. a arătat că nu înțelege să se
prevaleze de procedura simplificată, susținând că a fost în legitimă apărare,
că el a fost lovit de partea vătămată și ceilalți trei din grupul său, a căzut
jos, iar partea vătămată i-a dat cu spray lacrimogen, după care el a lovit cu
cuțitul să se apere.
A
mai arătat că anterior la botezul unei rude, în casa sa, a avut un conflict cu
martorul O.I. care s-a întors mai târziu în sat, cu scopul de a se răzbuna pe
inculpat, așa că l-a așteptat împreună cu celelalte persoane pe o stradă în
sat, în întuneric, pentru a-l ataca. Inculpatul a mai arătat că se afla pe
stradă cu alți doi martori întrucât ducea la căminul din sat scaunele folosite
la botez. A mai arătat că partea vătămată s-a interpus între el și ceilalți
atacatori, dar el a lovit cu cuțitul pe care-l avea asupra sa "la
nimereală". De asemenea, a arătat că și el a avut multiple leziuni sens în
care a făcut plângere împotriva inculpaților, mai susținând că partea vătămată
și cei din grupul său s-au întors ca să se răzbune pe el auzindu-i vorbind,
când l-au văzut, în sensul că pe el îl căutau.
Martorul
O.A. a arătat că inculpatul l-a lovit înspre cap cu o bâtă luată de pe una din
mesele pe care le transporta împreună cu însoțitorii lui, dar pentru că
martorul s-a ferit, inculpatul l-a lovit în piept, apoi arată că partea
vătămată s-a interpus între el și inculpat, că între cei doi nu a existat vreun
conflict anterior. În schimb, a arătat întocmai ca în declarația sa de la
urmărire penală că inculpatul a avut un conflict anterior în aceeași zi cu
martorul O.I. la botezul fetei acestuia. A mai declarat că l-a văzut pe
inculpat cum a scos cuțitul din buzunarul de la spate al pantalonilor și la
lovit partea vătămată, căreia a început să-i curgă sânge din abdomen.
De
asemenea, a arătat că doar el l-a lovit pe inculpat înainte ca acesta să scoată
cuțitul, iar după ce l-a lovit inculpatul a căzut peste un cărucior, la un
metru distanță de grupul părții vătămate și apoi s-a ridicat și a lovit partea
vătămată. Acest martor mai susține că partea vătămată a dat cu spray lacrimogen
înspre inculpat după ce inculpatul l-a lovit.
Acest
martor a mai arătat că el s-a întors, s-a dus cu prietenii lui în satul
inculpatului pentru că mergeau la o întâlnire cu niște fete și șoferul i-a
lăsat pe o altă stradă cu mașina, așa încât se aflau pe jos și astfel s-au
întâlnit cu inculpatul și cei din grupul lui, susținând deci că nu s-au întors
pentru a se răzbuna pe inculpat, care a fost cel care l-a provocat primul pe
martor.
Martorul
O.I. a arătat că nu a fost de față la incidentul dintre inculpat și partea
vătămată, că el a organizat botezul acasă la inculpat, care a început să facă
scandal, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.
A
mai arătat că e posibil ca inculpatul să poarte cuțit la el atunci când merge
la lucru și că nu știe de ce s-a întors martorul O.A. cu ceilalți în satul
inculpatului, în aceeași seară.
Martorul
D.A.C., aflat în grupul celor care-l însoțeau pe inculpat în seara respectivă,
a arătat că în timp ce mergea cu acesta și cu martorul P. către Căminul
cultural pentru a duce niște scaune, s-au apropiat de ei un grup de 5 - 6
băieți din care unul pe nume "S." s-a apropiat de inculpat spunându-i
"de ce a-i dat în mine" și a dat inculpatului un pumn, martorul a
încercat să aplaneze conflictul dar altul din cei 4 - 5 a încercat să-l lovească
și pe el. Nu a văzut ca inculpatul să aibă cuțit la el, dar a văzut cum și
inculpatul a lovit apoi, după ce a fost lovit, a văzut învălmășeală și
îmbrânceli. A precizat că inculpatului i s-a dat cu spray în ochi în momentul
când a fost lovit prima oară cu pumnul de martorul O.A. (S.). A mai arătat că
inculpatul a fost bătut rău, că se plângea de atunci de lovituri peste tot, că
incidentul s-a terminat cu inculpatul căzut la pământ, iar unul din cei 4 - 5
băieți s-a întors și l-a mai lovit o dată în cap cu piciorul și apoi
îndepărtându-se unul a mai strigat o dată "hai să ne întoarcem
înapoi". Apreciază că grupul celor 4 - 5 băieți au venit intenționat spre
grupul inculpatului în care se afla și martorul. Acesta din urmă a mai declarat
că aceștia au venit intenționat având în vedere cearta dintre inculpat și
martorul O., acasă la inculpat cu ocazia botezului. Martorul a mai arătat că el
personal nu a văzut cuțit la inculpat nici după incident când l-a ridicat de
jos pe inculpat și că atât el cât și celălalt martor nu au participat la
incident stând la 5 - 6 m de locul unde inculpatul și grupul părții vătămate se
îmbrânceau.
Martorul
P.I.M. și-a menținut ca și martorii anteriori arătați, declarațiile date în
cursul urmăririi penale arătând că cei din grupul părții vătămate au venit
către ei (adică grupul inculpatului - el, inculpatul și martorul D.), l-au
lovit toți pe inculpat, au dat cu spray lacrimogen și inculpatul a căzut la
pământ, când a continuat să fie lovit de toți. Apreciază că incidentul a pornit
de la cearta anterioară cu ocazia botezului, când inculpatul i-a poftit afară
pe frații O., iar pentru că aceștia (care în prealabil, susține martorul, că
l-au lovit pe inculpat și în curte la botez) nu au ieșit afară i-a amenințat cu
o coasă, după ce a fost lovit de frații O. (S. și D.).
Ca
și martorul D., a cărui depoziție a fost depusă anterior, și martorul P. a
arătat că incidentul s-a finalizat cu inculpatul căzut la pământ, lovit de toți
agresorii, care au vrut să se mai întoarcă să-l lovească. El și celălalt martor
nu au participat la bătaie, retrăgându-se lateral. A precizat expres că toți au
sărit pe inculpat când s-au întâlnit, că nici o persoană nu a stat deoparte,
cum a stat el și martorul D., și că inculpatului i s-a dat cu spray pulverizant
după ce în prealabil i s-au aplicat primii pumni. Personal, martorul nu a văzut
nici o lovitură cu cuțitul, dar nu exclude posibilitatea să se fi întâmplat,
iar el datorită învălmășelii și a întunericului să nu o fi văzut.
Martorul
L.D. și-a menținut declarația de la urmărire penală, a arătat că a făcut parte
din grupul părții vătămate și că a venit seara în Bălcaciu, cu ceilalți pentru
a se întâlni cu o prietenă, arată că nu a văzut începutul incidentului pentru
că a rămas mai în spate să vorbească la telefon, dar l-a văzut pe martorul O.A.
lovindu-l cu pumnul pe inculpat, după ce anterior inculpatul a vrut să-l
lovească pe acesta cu un lemn. Personal martorul nu a văzut cuțitul, dar l-a
văzut pe partea vătămată ținându-se de abdomen, l-a dus la mașină și a chemat
salvarea. A susținut de asemenea că nu a venit în sat cu intenția de răzbunare,
mai arătând că partea vătămată a dat cu spray lacrimogen.
Martorul
C.D., propus de apărare, a arătat că i-a văzut pe polițiști a doua zi dimineața
la fața locului pentru reconstituire, el având casa în imediata apropiere de
locul faptei. A arătat că în seara faptei nu a auzit scandal pe stradă și a
apreciat că inculpatul nu putea lovi decât dacă ar fi fost provocat.
Martora
T.M., propusă de apărare, fiind sora inculpatului, a relatat că în prima parte
a zilei, la botez, inculpatul a avut o ceartă cu frații O., ocazie cu care a
fost lovit de unul din ei (O.D.), astfel că inculpatul i-a poftit afară pe
aceștia, ei nu au ieșit, iar inculpatul l-a amenințat cu coasa să iasă afară.
Personal nu a văzut incidentul din seara zilei respective, dar l-a văzut pe
inculpat lovit la ochi și la picior spunând că l-au bătut mai multe persoane
printre care frații O. A mai arătat că inculpatul a plecat să ducă scaunele de
la botez la căminul cultural cu martorii D. și P. și nu cu alte intenții. A
relatat că după incidentul de la botez, inculpatul nu a prezentat leziuni, ci
numai după cel de seară.
Potrivit
raportului de constatare medico-legale nr. 12295 din 27 septembrie 2011,
inculpatul T.V.C. a prezentat leziuni corporale traumatice care s-au putut
produce prin loviri cu corpuri dure (posibil pumni) și cădere, leziuni ce pot
data din 25 septembrie 2011 și care au necesitat spre vindecare 8 - 9 zile
îngrijiri medicale.
În
ce privește leziunile părții vătămate, Tribunalul a reținut următoarele:
În
raportul de constatare medico-legală nr. 2652/II/A/68, efectuat în cursul
urmăririi penale s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat o plagă
penetrantă abdominală cu lezare de intestin subțire și mezocolon; o plagă
superficială la nivelul antebrațului stâng. Leziunile s-au putut produce prin
lovire activă cu un corp înțepător-tăietor (de ex. cuțitul corp delict).
Poziția victimă-agresor în momentul producerii leziunilor a putut fi, ambii în
ortostatism și față în față; în momentul producerii leziunii abdominale,
victima se afla cu brațul ridicat fie deasupra capului, fie la nivelul
toracelui; în cazul leziunii de la nivelul abdomenului, traiectoria de lovire a
putut fi orizontală, ușor oblică de la stânga spre dreapta corpului victimei.
Ca urmare a leziunilor suferite, viața victimei a fost pusă în primejdie.
Leziunile necesită 24 - 26 zile îngrijiri medicale și pot data din 25
septembrie 2011.
Apoi,
la cererea apărării instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză
medico-legală (nr. 1029/II/A din 27 din 27 aprilie 2012) în care s-a
concluzionat că poziția victimă-agresor în cazul leziunilor suferite de partea
vătămată a putut fi:
-
în cazul leziunii abdominale: ambii în ortostatism și față în față, agresorul lovind
cu mâna dreaptă, de la stânga spre dreapta corpului victimei și de sus în jos;
-
în cazul leziunii de la nivelul antebrațului, ambii în ortostatism și față în
față, victima cu brațul ridicat la nivelul toracelui, sau, ambii în ortostatism
și față în față, victima cu brațul stâng în poziție verticală pe lângă corp.
Ad.
2 și 3: În situația în care victima și agresorul se aflau în ortostatism și
față în față, victima cu brațul stâng în poziție verticală pe lângă corp,
direcția de lovire a fost oblică de sus în jos și de la stânga spre dreapta
corpului victimei. În această ipoteză, ambele leziuni fiind consecința unei
singure lovituri.
Din
coroborarea întregului material probator administrat în mod echitabil, atât în
favoarea acuzării, dar și a apărării, Tribunalul a reținut următoarele:
Incidentul
s-a produs pe fondul altercațiilor anterioare între inculpat și frații O.
(martori în cauză) cu ocazia unui botez ce a avut loc în prima parte a zilei de
25 septembrie 2011 în casa inculpatului, ocazie cu care inculpatul a fost lovit
de unul dintre aceștia, după care i-a poftit afară din casă și curte.
Seara,
în aceeași zi, inculpatul a pornit împreună cu martorii D.A.C. și P.I.M. să
returneze mobilierul împrumutat pentru botez la căminul cultural, ocazie cu
care s-au întâlnit cu grupul părții vătămate printre care se aflau și frații
O., cu care inculpatul a avut conflictul anterior. Grupul părții vătămate, pe
care inculpatul nu o cunoștea, a venit intenționat către inculpat și grupul
său, tăindu-le calea și agresându-l pe inculpat, mai exact l-au lovit cu
pumnii, inculpatul a căzut la pământ, apoi partea vătămată i-a dat cu spray
lacrimogen în ochi, situație în care inculpatul a scos cuțitul pe care-l avea
asupra sa și a lovit la întâmplare, încercând să se apere de agresorii care se
aflau în jurul lui, în contextul în care martorii care-l însoțeau pe inculpat
nu au fost implicați în incident, deci inculpatul nu avea altă posibilitate de
apărare.
Faptul
că grupul părții vătămate a venit înapoi seara în satul inculpatului cu
intenția de a-l întâlni pe inculpat rezultă din modul de desfășurare a
întâlnirii și a despărțirii dintre cele două grupuri, în sensul că cei din
grupul părții vătămate l-au așteptat și l-au atacat pe inculpat, făcând
referiri verbale la incidentul din prima parte a zilei, iar la sfârșitul
incidentului din seara aceleiași zilei, în timp ce se îndepărtau de locul unde
inculpatul era bătut și căzut la pământ au spus "hai să ne întoarcem și să
îi mai dăm".
Nu
s-a susținut că inculpatul s-a înarmat cu cuțitul special pentru a-l agresa pe
partea vătămată, pentru că inculpatul nu avea de unde să știe că frații O. se
vor mai întoarce în sat și mai ales cu intenția de agresare, ceea ce l-ar fi
determinat să ia cuțitul pentru ca să se apere. Acesta purta cuțitul la el în
acea seară fără scopul precis de a ataca sau de a se apăra de cineva.
Așa
cum rezultă din actele medicale și inculpatul a avut leziuni serioase în urma
loviturilor cu pumnii și picioarele ce i le-au aplicat cei din grupul părții
vătămate.
Cu
toate că apărarea a susținut existența legitimei apărări, instanța a considerat
că din modul în care s-a derulat incidentul, acesta a comis fapta prin
depășirea limitelor legitimei apărări ca circumstanță atenuantă legală.
Știind
că cei din grupul părții vătămate au fost violenți cu el în prima parte a
zilei, că aceștia aveau motive de răzbunare pe el pentru că i-a scos afară din
curte, văzându-se lovit de întreg grupul și neajutat de martorii cu care se
afla, inculpatul lovit, căzut la pământ, speriat că i s-a dat cu spray
lacrimogen în ochi (deci vizibilitatea pentru a se apăra îi era obturată) a
scos cuțitul și a lovit pe persoana care se afla în imediata sa apropiere de la
care a venit ultimul act de agresiune (sprayul paralizant), respectiv l-a lovit
pe partea vătămată cauzându-i leziunile descrise în rapoartele medicale arătate
anterior.
Cu
toate acestea, instanța a considerat că acțiunea inculpatului nu se încadrează
nici la art. 44 alin. (2) C. pen. și nici la art. 44 alin. (3) C. pen., ca o
cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Potrivit
art. 44 alin. (2) C. pen. "este în stare de legitimă apărare acela care
săvârșește fapta pentru a înlătura un act material, direct, imediat și injust,
îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care
pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul
obștesc".
Potrivit
art. 44 alin. (3) C. pen. "este de asemenea în legitimă apărare și acela
care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale
cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul".
Potrivit
art. 73 lit. a) C. pen. constituie circumstanță atenuantă împrejurarea
"depășirii limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate".
Legitima
apărare prev. de art. 44 alin. (2) C. pen. are la bază proporționalitatea
apărării cu gravitatea pericolului și împrejurările în care s-a produs atacul.
Art.
44 alin. (3) C. pen. reglementează "excesul de apărare" sau
"excesul justificat", așa cum a fost denumit în practică și teoria de
specialitate, și anume depășirea limitei unei apărări proporționale pe fondul
tulburării sau temerii de care a fost stăpânit cel care a comis fapta pentru a
înlătura atacul, fiind asimilate legitimei apărări depășirea limitelor apărării
din acest motiv.
Circumstanța
atenuantă legală a depășirii legitimei apărări numită și "excesul
scuzabil" este situația în care excesul de apărare nu este datorat
tulburării sau temerii și nu este deci asimilat cu legitima apărare.
Instanța
a apreciat, ținând cont de toate etapele producerii incidentului, condiția
psihică a inculpatului, modul cum a înțeles să riposteze pentru a se apăra, că
inculpatul a acționat în condițiile circumstanței atenuante legale prev. de
art. 73 lit. a) C. pen. și nu în legitimă apărare.
S-a
reținut că, chiar dacă a fost agresat de grupul părții vătămate, loviturile
primite au fost cu pumnii și picioarele și nici un moment nu s-a pus problema
ca să-i fie pusă viața în pericol, ci doar o bătaie ca răzbunare, așa încât
scoaterea cuțitului (armă aptă să producă leziuni mortale) și lovirea unuia din
agresori cu acesta, nu este o apărare proporțională cu atacul și nici o
depășire a proporționalității datorate temerii ori tulburării, pentru că
agresorii săi nu l-au atacat cu asemenea arme și nu și-au manifestat intenția
de a-i provoca leziuni de natura celei provocate părții vătămate.
De
asemenea, instanța a ținut cont și de comportamentul inculpatului în derularea
evenimentelor din întreaga zi, fiind la rândul său implicat afectiv și fizic în
incidentul de la botez, certându-se cu frații O. și amenințându-i cu o coasă să
iasă afară din casă.
În
consecință, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă
a depășirii legitimei apărări, prev. de art. 73 lit. a) C. pen.
Față
de cele arătate, în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
raportat la art. 73 lit. a) și 76 lit. b) C. pen., inculpatul T.V.C., cetățean
român, muncitor la SC R.T. SRL Brașov, necăsătorit, cu antecedente penale
(reabilitare de drept conform art. 83 C. pen., dar neconstatată pe cale
judecătorească), aflat sub interdicția de a nu părăsi țara în prezentul dosar,
a fost condamnat la o pedeapsă de:
-
3 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata
art. 71 C. pen.
Conform
art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare.
În
temeiul art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, același
inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de:
-
1 lună închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe
durata art. 71 C. pen.
În
temeiul art. 33, 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului
în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a
II-a și b) C. pen.
În
temeiul art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit
conform art. 86
2
C. pen.
Pe
durata termenului de încercare astfel stabilit s-a dispus ca inculpatul să se
supună, conf. art. 86
3
C. pen. următoarelor măsuri de supraveghere:
a)
să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și
reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Alba;
b)
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință
și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, în cazul angajării în
termenul de încercare;
d)
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de
existență.
S-a
atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86
4
C. pen. privind
revocarea suspendării sub supraveghere.
A
fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive începând cu
data de 26 septembrie 2011 și până la data de 14 mai 2012, conf. art. 88 C.
pen.
A
fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara luată împotriva
inculpatului T.V.C. prin încheierea din 07 mai 2012, până la rămânerea
definitivă a prezentei cauze.
În
baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat cuțitul - corp
delict - folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii aflat la Camera de
corpuri delicte a Tribunalului Alba.
În
temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 Noul C. civ. și următoarele din
același cod a fost admisă în parte acțiunea civilă și în consecință:
Inculpatul
a fost obligat la plata sumei de 2214 RON despăgubiri civile în favoarea
Spitalului Municipal Blaj, cheltuieli ocazionate cu internarea și tratamentul
părții civile.
Inculpatul
a fost obligat la plata sumei de 5000 RON daune morale în favoarea părții
civile G.C.O..
În
baza art. 3 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de
la inculpat în condițiile art. 5 din aceeași lege și i s-a adus la cunoștință
inculpatului scopul acestei măsuri.
În
baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2200
RON cheltuieli judiciare făcute de părți, în favoarea părții civile
reprezentând onorariu avocat.
În
baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 1400 RON cheltuieli
judiciare în favoarea statului, din care 400 RON ocazionate în cursul urmăririi
penale. Sumele de câte 200 RON în faza urmărire penală și 100 RON în faza de
judecată ce reprezintă onorariile apărătorilor desemnați din oficiu s-a dispus
a fi avansate de Ministerul Justiției în favoarea BCAJ.
În
ce privește modalitatea de executare a pedepsei stabilite de instanță fără
privarea de libertate, s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, acesta
având anterior o pedeapsă care potrivit legii este sub incidența reabilitării
de drept, faptul că este o persoană cu reale posibilități de reeducare, este
muncitor la SC R.T. SRL Brașov, a stat în stare de arest preventiv aproape 9
luni de zile, conștientizând astfel efectele și consecințele faptei sale, iar
pe parcursul interdicției de a nu părăsi țara acesta nu și-a încălcat
obligațiile stabilite, sens în care instanța a considerat că poate o pedeapsă
cu suspendarea sub supraveghere, cu respectarea obligațiilor specifice pe
durata termenului de încercare, este de natură să aducă atingere scopului
pedepsei penale.
În
privința laturii civile, Tribunalul a apreciat, fără a nega gravitatea
leziunilor suferite de partea vătămată, leziuni care i-au pus viața în pericol,
că din suma solicitată de partea vătămată cu titlu de daune morale (20.000
RON), suma de 5.000 RON este de natură a compensa prejudiciul moral și
suferința fizică a părții civile, fără a constitui o îmbogățire fără just
temei, mai ales în condițiile în care și partea civilă a contribuit la
agresarea inculpatului anterior ca acesta să îl lovească cu cuțitul.
Împotriva
hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă
Tribunalul Alba, inculpatul T.V.C. și partea vătămată și civilă G.C.O.
Apelurile
au fost declarate în termen, iar apelurile parchetului și părții civile au fost
motivate în scris.
1.
În motivarea apelului parchetul a criticat hotărârea penală pronunțată de
instanța de fond sub aspectul laturii penale, după cum urmează:
1.1.
În mod nelegal prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța
atenuantă legală prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. a) C. pen., dând o greșită
interpretare a probatoriului, reținând "că inculpatul căzut la pământ
(...) a scos cuțitul și a lovit persoana aflată în apropierea sa", deși
din raportul de constatare medico-legală și din declarațiile martorului,
rezultă că inculpatul și victima erau în ortostatism și față în față, lovirea
cu cuțitul producându-se în momentul în care victima s-a interpus între
inculpat și un martor.
1.2.
În mod greșit prima instanță nu a dispus restituirea bunurilor ce au servit ca
mijloc de probă, potrivit art. 109 alin. (5) C. proc. pen.
1.3.
În mod greșit Tribunalul nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară
constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a C. pen.
1.4.
Tribunalul nu a dat eficiență dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
și, deși a constatat existența concursului real de infracțiuni, nu a sporit
pedeapsa rezultantă.
1.5.
S-a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei, în funcție de
pericolul social concret al faptei, solicitându-se majorarea pedepsei aplicate.
2.
Inculpatul T.V.C. nu a formulat critici la sentința penală atacată.
3.
Partea civilă G.C.O. a criticat sentința penală atacată, solicitând executarea
pedepsei în regim de detenție și majorarea daunelor morale la 10.000 euro.
Prin
Decizia penală nr. 19/A din 31 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția
penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Alba și inculpatul T.V.C. împotriva Sentinței penale nr. 269/2012
pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 13245/107/2011.
A
desființat sentința atacată sub aspectul laturii penale, privind calificarea
juridică a faptelor și restituirii bunurilor nesupuse confiscării și procedând
la o nouă judecată în aceste limite:.
A
înlăturat din calificarea juridică a infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art.
174, 175 lit. i) C. pen. dispozițiile art. 73 lit. a) și reține dispozițiile
art. 74 lit. c) C. pen.
A
reținut la calificarea juridică a infracțiunii prev de art. 2 alin. (1) pct. 1
din Legea nr. 61/1991 dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen.
În
baza art. 109 alin. (5) C. pen. a dispus restituirea către inculpatul T.V.C. a
următoarelor bunuri: o pereche de pantofi de culoare neagră, o pereche de
pantaloni tip jeans, un tricou de culoare roșie și un tricou de culoare alb și
albastru, iar către partea vătămată G.C.O. a următoarelor bunuri: un tricou de
culoare roz.
A
menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
A
respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată G.C.O.
A
obligat pe partea vătămată să plătească statului suma de 400 RON cu titlu de
cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 RON reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansată din fondurile
Ministerului de Justiție.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art.
385
3
C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,
criticile formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o
apreciază ca fiind prea mică, în raport de circumstanțele reale ale cauzei,
impunându-se înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea
inculpatului și executarea pedepsei în regim de detenție.
A
mai solicitat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev.
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În
susținerea recursului, parchetul invocă cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. .
Criticile
aduse nu sunt fondate.
Analizând
legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare
invocat, conform art. 385
6
alin. (6) C. proc. pen., în baza căruia
instanța de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev.
de art. 385
9
C. proc. pen. cât și din perspectiva art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul
declarat de parchet nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru
considerentele ce urmează:
Reține
Înalta Curte, că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de
instanțele de fond și apel care au realizat o analiză amplă și obiectivă a
întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului
penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de
fapt, în mod corect apreciindu-se că se impune tragerea la răspundere penală a
inculpatului.
Astfel,
rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod
direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că, în cauză, sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la
art. 174, 175 lit. i) C. pen. rap. la art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen.
și de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 lit.
c) C. pen.
Referitor
la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în
cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de
criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul
de pericol social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea concretă de comitere
a faptelor, urmările acestora, limitele de pedeapsă, cât și de circumstanțele
personale (conduita procesuală sinceră, prezentându-se în fața autorităților,
este integrat social, fiind angajat pe durată nedeterminată la SC R.T. SRL
Brașov), care justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit.
c) C. pen., aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum
la stabilirea unei pedepse care prin cuantum și modalitate de executare este în
măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de
disp. art. 52 C. pen.
Potrivit
disp. art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de
reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca
măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - și o
finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară,
atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește
comportamentul făptuitorului.
Ca
atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată
în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii
penale și să evite, pe viitor, săvârșirea de fapte penale.
În
speță, instanța de control judiciar a apreciat corect asupra gravității
faptelor, dar și a împrejurărilor în care au fost comise, coroborate cu
persoana inculpatului, condiții în care solicitarea parchetului de majorare a
pedepsei rezultante și de schimbare a modalității de executare a acesteia este
neîntemeiată.
Față
de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul
declarat de inculpat.
Văzând
și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba
Iulia împotriva Deciziei penale nr. 19/A din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel
Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.
Onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.V.C., în
sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în
sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 15 noiembrie 2013.
Procesat
de GGC - GV