ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 329/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Giurgiu, prin sentința penală nr.62 din 3 martie 2003 a respins cererea formulată de condamnatul I.G. pentru revizuirea sentinței penale nr.37/2002, pronunțată de Tribunalul Giurgiu. A obligat pe revizuientul condamnat să plătească suma de 250.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că prin cererea sa, condamnatul I.G. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.37/2002 a Tribunalului Giurgiu, prin reanalizarea probatoriului administrat care este de natură a-i justifica nevinovăția.

În legătură cu cererea formulată, concluziile procurorului înaintate la 6 decembrie 2002 Tribunalului Giurgiu, au fost în sensul inadmisibilității pentru neindicarea vreunui motiv de revizuire și pentru situația nerămânerii definitive a hotărârii de condamnare a cărei revizuire se cere. S-au depus la dosar copia sentinței penale nr.37/2002 a Tribunalului Giurgiu și copia deciziei penale nr.290 din 22 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție prin care s-au înlăturat dispozițiile art.37 lit. b) C. pen., menținându-se condamnarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) C. pen. și de art.174-175 lit. c) și art.176 lit.c), d) din același cod. Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat cererea de revizuire ca fiind făcută mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii și neîntemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Împotriva sentinței penale a declarat apel condamnatul revizuient criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale, solicitând ca în urma reanalizării probelor administrate, să se constate că acestea nu au dovedit vinovăția sa. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 326 A din 4 iunie 2003 a respins apelul, ca nefondat, reținându-se că motivele invocate de petent în cererea de revizuire a hotărârii de condamnare nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Recursul declarat de condamnatul revizuient nu este fondat. Potrivit art. 394 C. proc. pen.

revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Revenind la cauză, în baza lucrărilor și a materialului de la dosar, se constată că, în mod temeinic și legal, instanțele de fond și de apel au reținut că motivele invocate de condamnat nu se înscriu între cele expres și limitativ prevăzute de textul de lege mai sus menționat, solicitarea acestuia privind reanalizarea materialului probator administrat fiind un aspect soluționat în mod definitiv în căile de atac ce s-au promovat în cauză. Așa fiind, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul revizuient I.G., ca nefondat și îl va obliga pe recurent la plata sumei de 750.000 lei, cu titlu de chetluieli judiciare către stat din care, suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient I.G. împotriva deciziei penale nr.326 A din 4 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 750.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.