ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 329/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Giurgiu, prin sentința penală nr.62 din 3 martie 2003 a respins cererea

formulată de condamnatul

I.G.

pentru revizuirea sentinței penale

nr.37/2002, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

A

obligat pe revizuientul condamnat să plătească suma de 250.000 lei, cheltuieli

judiciare către stat din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Hotărând

astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că prin cererea sa, condamnatul I.G.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr.37/2002 a Tribunalului Giurgiu, prin

reanalizarea probatoriului administrat care este de natură a-i justifica

nevinovăția.

În

legătură cu cererea formulată, concluziile procurorului înaintate la 6

decembrie 2002 Tribunalului Giurgiu, au fost în sensul inadmisibilității pentru

neindicarea vreunui motiv de revizuire și pentru situația nerămânerii

definitive a hotărârii de condamnare a cărei revizuire se cere.

S-au

depus la dosar copia sentinței penale nr.37/2002 a Tribunalului Giurgiu și

copia deciziei penale nr.290 din 22 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție

prin care s-au înlăturat dispozițiile art.37 lit. b) C. pen., menținându-se

condamnarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) C. pen. și de

art.174-175 lit. c)  și art.176 lit.c), d) din același cod.

Analizând

actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat cererea de revizuire ca

fiind făcută mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii și neîntemeiată pe

vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva

sentinței penale a declarat apel condamnatul revizuient criticând-o pentru

netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale, solicitând ca în

urma reanalizării probelor administrate, să se constate că acestea nu au dovedit

vinovăția sa.

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 326 A din 4

iunie 2003 a respins apelul, ca nefondat, reținându-se că motivele invocate de

petent în cererea de revizuire a hotărârii de condamnare nu se încadrează în

nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Recursul

declarat de condamnatul revizuient nu este fondat.

Potrivit

art. 394 C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei;

b) un

martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie

mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un

înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost

declarat fals;

d) un

membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte

de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei

revizuire se cere;

e) când

două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Revenind

la cauză, în baza lucrărilor și a materialului de la dosar, se constată că, în

mod temeinic și legal, instanțele de fond și de apel au reținut că motivele

invocate de condamnat nu se înscriu între cele expres și limitativ prevăzute de

textul de lege mai sus menționat, solicitarea acestuia privind reanalizarea

materialului probator administrat fiind un aspect soluționat în mod definitiv

în căile de atac ce s-au promovat în cauză.

Așa

fiind, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul

revizuient I.G., ca nefondat și îl va obliga pe recurent la plata sumei de

750.000 lei, cu titlu de chetluieli judiciare către stat din care, suma de

250.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul revizuient I.G. împotriva deciziei penale nr.326 A din 4 iunie

2003  a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

750.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

250.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.