ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6662/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 317 din 10 iunie 2004, Tribunalul Brașov a respins cererea condamnatului D.D.G. privind revizuirea sentinței penală nr. 58/2002 a Tribunalului Brașov. În considerentele hotărârii s-a arătat că condamnatul a solicitat audierea martorului B.O. care este autorul real al infracțiunii precum și a martorului asistent de la recunoașterea din grup. Procurorul a înaintat instanței referatul cercetărilor, potrivit art. 399 C. proc. pen., cu concluziile de respingere a cererii. Instanța a constatat că prin sentința penală nr. 58/2002 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 2406/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta a fost condamnat la 6 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și c) C. pen.

Cererile de audiere a martorilor arătați și în cererea de revizuire au fost formulate de petent și cu ocazia judecării în fond a cauzei. M.B.O. (în prezent deținut în Penitenciarul Codlea) a fost audiat în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond. A arătat că la acea dată a săvârșit o infracțiune de tâlhărie însă împrejurările, respectiv părțile vătămate sunt diferite. De asemenea, martorul asistent la recunoașterea din grup a fost audiat de instanța de fond. Împotriva hotărârii a declarat apel condamnatul și a solicitat admiterea cererii sale de revizuire, întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii. A insistat în audierea martorilor amintiți. De asemenea, a solicitat audierea altor trei martori: V.F., M.V., A.D.I.

cu care intenționează să dovedească că martorul B. a recunoscut în fața lor că este autorul infracțiunii. A solicitat și audierea martorei C.M., prietena martorului D.S., care i-a spus că petentul nu este autorul infracțiunii. Prin decizia penală nr. 337 din 22 septembrie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul D.D.G., solicitând admiterea recursului, casare a hotărârilor și, pe fond, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Susținerile condamnatului, în sensul că nu este vinovat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, solicitând achitarea, au fost formulate de acesta în cursul judecării fondului cauzei, apelului și recursului. Așa încât, cererea formulată de condamnat nu cuprinde aspecte noi, care nu au fost cunoscute la momentul judecării cauzei. În consecință, în cauză nefiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., text de lege care reglementează expres situațiile de revizuire, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.D.G. împotriva deciziei penale nr. 337 din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2004.