ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2993/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 617 din 6

decembrie 2002 a Tribunalului Constanța a fost condamnat inculpatul C.C., în

baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., la 7 ani închisoare.

În fapt s-a reținut că la 12 mai

2002, inculpatul C.C. a deposedat-o prin violență pe partea vătămată M.C. de

suma de 4.800.000 lei, paza locului fiind asigurată de inculpatul D.A.

Hotărârea de condamnare a rămas

definitivă prin respingerea apelului și recursului declarat de inculpatul C.C.,

prin decizia penală nr. 103 din 26 martie 2003 a Curții de Apel Constanța și

nr. 2642 din 3 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Împotriva acestei hotărâri

condamnatul C.C. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile

art. 394 lit. a) C. proc. pen., susținând că a comis tâlhăria împreună cu o

altă persoană, respectiv M.V.

Tribunalul Constanța, prin sentința

penală nr. 68 din 9 decembrie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire, reținând în baza cercetărilor prealabile efectuate de procuror, că

în cauză nu au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute

de instanță la soluționarea cauzei.

Astfel, s-a constatat că

participarea numitului M.V. la săvârșirea tâlhăriei, este lipsită de suport

probator, condamnatul neînțelegând, pe parcursul cercetării judecătorești să

afirme despre respectiva persoană că ar fi ajutat în vreun mod la comiterea

faptei.

Dimpotrivă, numitul M.V., a avut

calitatea de martor, care a relatat că inculpatul a avut inițiativa jefuirii

părții vătămate M.G., fapta consumându-se cu ajutorul coinculpatului D.A., care

a recunoscut în mod amănunțit că a asigurat paza locului infracțiunii.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia penală nr. 73 din 26 martie 2004, a respins apelul

declarat de condamnat, care a susținut că a comis fapta împreună cu M.V. și a

solicitat reducerea pedepsei.

S-a considerat de către instanța de

control judiciar că, motivele invocate nu întrunesc cerințele art. 394 lit. a)

C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul care a susținut că nu este vinovat de săvârșirea faptei

pentru care a fost condamnat și că tâlhăria ar fi fost comisă de M.V.,

solicitând admiterea cererii de revizuire.

Recursul declarat este neîntemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse

revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura

civilă, iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) din același cod, revizuirea

poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Acest caz, constituie în baza art.

394 alin. (2) C. proc. pen., motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau

împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare

a procesului penal ori de condamnare.

Or, în baza cercetărilor efectuate

conform art. 399 C. proc. pen., nu s-a dovedit ca fapta imputată condamnatului

C.C., ar fi fost săvârșită, așa cum s-a susținut în cererea de revizuire împreună

cu M.V., probându-se, cu autoritate de lucru judecat, complicitatea

inculpatului D.A., recunoscută de acesta.

În consecință, nefiind descoperite

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, în sensul textului de lege evocat, soluția instanței de control

judiciar de confirmare a hotărârii de respingere a cererii de revizuire este

corectă.

Așa fiind, Curtea, constatând

neîntemeiate criticile formulate, urmează, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., a respinge recursul declarat de condamnat, cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul-revizuient C.C. împotriva deciziei penale nr. 73/ P din

26 martie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iunie 2004.