ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5860/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 338

din 25 iunie 2004, Tribunalul Brașov a respins, ca rămasă fără obiect, cererea

de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 254 din 19 iunie 2003 a

Tribunalului Brașov de condamnatul P.I.I. și a respins, totodată, cererea de

revizuire a aceleiași sentințe penale formulată de condamnatul P.M.

Hotărând astfel, prima

instanță a reținut că, petenții condamnați P.I.I. și P.M. au formulat cerere de

revizuire a sentinței penale nr. 254 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Brașov,

solicitând audierea unor martori, pentru a demonstra că inculpatul P.M. nu se

face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și pentru care

a fost condamnat.

La termenul de judecată din

16 iunie 2004, petentul condamnat P.I.I. a declarat că-și retrage cererea de

revizuire.

Analizând cererea de

revizuire formulată și susținută de condamnatul P.M., instanța a reținut că,

prin sentința penală nr. 254 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Brașov, definitivă

prin decizia penală nr. 210 din 13 august 2003 a Curții de Apel Brașov,

inculpatul P.I.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunilor de furt calificat și de tâlhărie.

Prin aceeași sentință penală

inculpatul P.M. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, soluție rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 4303 din 7 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Tribunalul Brașov, a mai

reținut că, în timpul procesului în fond și în căile ordinare de atac,

inculpatul nu a invocat existența ca martori oculari a numiților T.I.F. și G.P.,

iar din ansamblul probator de la dosar, rezultă vinovăția inculpatului P.M.,

astfel că, motivele invocate de acesta în susținerea cererii de revizuire,

neîncadrându-se în cazurile expres și limitativ, prevăzute de art. 394 lit. a)

și e) C. pen., a dispus respingerea cererii.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel revizuientul P.M., invocând nevinovăția sa în săvârșirea faptei

ce i-a atras condamnarea.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia penală nr. 299 din 26 august 2004 a respins apelul condamnatului,

reținând că de fapt, ceea ce se urmărește prin cererea de revizuire formulată

de acesta este să obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute

și verificate de instanțele care au soluționat cauza, nicidecum nu se invocă

„fapte ori împrejurări noi”, a căror descoperire să fie corelată cu

necunoașterea acestora la momentul pronunțării hotărârii.

Nemulțumit de această din

urmă hotărâre, în termen legal, condamnatul revizuient P.M. a declarat recurs,

reiterând criticile analizate de instanța de apel și anume, a susținut că nu se

face vinovat pentru comiterea faptelor pentru care a fost condamnat, sens în care,

solicită audierea a doi martori.

Recursul declarat de

condamnatul revizuient nu este fondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., printre altele, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Analizând actele și

lucrările de la dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și cea de

apel, în mod justificat au constatat că motivul, pentru care condamnatul P.M. a

solicitat revizuirea hotărârii judecătorești, prin care a fost condamnat nu

face parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen., deoarece aspectul

invocat și anume, lipsa vinovăției în comiterea faptelor, pentru care s-a

dispus condamnarea sa a fost cunoscut și analizat de către instanțe în toate

fazele procesuale și deci, nu poate fi asimilat unor împrejurări necunoscute de

instanțe la soluționarea cauzei, (așa cum o cer dispozițiile art. 394 lit. a) C.

proc. pen.).

În consecință, pentru

considerentele arătate, urmează a constata că recursul declarat de condamnatul P.M.

este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul revizuient P.M., împotriva deciziei penale nr.

299 din 26 august 2004 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 noiembrie 2004.