ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6830/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6830/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 528
din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov s-au dispus următoarele:
În baza art. 211 alin. (2) lit.
a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b), art. 76 lit. b) C. pen. și art.
13 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.E., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 C. pen., i-a
interzis inculpatului G.E. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a
scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii inculpatului G.E.
din data de 18 decembrie 2000.
În baza art. 211 alin. (2) lit.
a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b), art. 76 lit. b) C. pen. și art.
13 C. pen., au fost condamnați inculpații T.C.I. și D.V., la pedeapsa de 4 ani
închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 C. pen., a
interzis inculpaților T.C.I. și D.V. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a
scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii inculpaților T.C.I.
și D.V. din data de 19 decembrie 2000.
În baza art. 346 C. proc.
pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă M.M.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță a stabilit următoarea stare de fapt:
În data de 29 noiembrie 2000,
inculpatul G.E. și partea vătămată M.M., în jurul orelor 21,30, au mers la
barul A., unde s-au întâlnit cu ceilalți doi inculpați T.C.I. și D.V. care erau
la masă împreună cu martora T.D.G. și cu o altă tânără rămasă neidentificată.
Inculpatul G.E. cunoștea
faptul că partea vătămată M.M., după ce își revenea în urma consumului de
băuturi alcoolice, nu își mai aducea aminte ce i se întâmplase cât timp se
aflase sub influența băuturii și a comunicat acest aspect celorlalți doi
inculpați, hotărându-se să-i ia părții vătămate ceasul de la mână și telefonul
mobil, hotărâre la care au achiesat și inculpații T.C.I. și D.V.
În jurul orelor 23,30 –
24,00, cei trei inculpați, partea vătămată și cele două fete au ieșit din bar,
iar tinerele au plecat spre casă. Inculpații și partea vătămată au trecut prin
curtea Școlii Generale, unde cei trei inculpați au lovit partea vătămată de mai
multe ori, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de
îngrijiri medicale, și i-au luat telefonul mobil, lanțul de aur și ceasul. După
consumarea faptei inculpații au dus partea vătămată înapoi în bar, G.E. intrând
cu partea vătămată în toaleta localului pentru a se spăla de sânge.
În noaptea respectivă,
ulterior inculpații s-au deplasat la barul T., unde au încercat să vândă
telefonul martorului R.N.I., dar pentru că acesta a oferit o mică sumă de bani,
l-au lăsat drept garanție pentru consumația din bar.
În zilele următoare
inculpatul G.E. a restituit ceasul părții vătămate. Ulterior a fost recuperat
și telefonul mobil.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,
precum și inculpații T.C.I. și G.E.
Parchetul a criticat
sentința pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a
pedepselor stabilite pentru cei trei inculpați, criticând reținerea de
circumstanțe atenuante în favoarea acestora și reducerea pedepselor sub minimul
special prevăzut de lege, solicitând în consecință înlăturarea circumstanțelor
atenuante.
Apelantul inculpat T.C.I. a
solicitat ca, în cadrul rejudecării, să se rețină în sarcina sa infracțiunea de
lovire, nicidecum aceea de tâlhărie, deoarece nu există probe care să ateste
participarea sa la realizarea înțelegerii ce a avut ca obiectiv deposedarea
prin violență a părții vătămate de bunurile de valoare ce le avea asupra sa.
Totodată, inculpatul a solicitat ca în urma schimbării încadrării juridice a
faptei săvârșite din infracțiunea de tâlhărie în cea de lovire și ca urmare a
poziției exprimate de partea vătămată la ultimul termen de judecată din fața
instanței de fond, să se dispună încetarea procesului penal.
Inculpatul apelant T.C.I. a
solicitat respingerea apelului declarat de parchet ca fiind inadmisibil, dat
fiind faptul că la precedenta soluționare a cauzei în apel, Curtea de Apel
Brașov a admis și apelul inculpatului, astfel că în prezent, la reluarea judecății
în apel, acestuia nu i se poate înrăutăți situația.
Apelantul inculpat G.E. a
solicitat reducerea pedepsei stabilite de către prima instanță.
Prin decizia penală nr. 233
din 30 iunie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul
de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva sentinței penale nr. 528 din 23
decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o în parte,
respectiv în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate
inculpaților.
Rejudecând în aceste limite,
a înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpaților G.E., T.C.I.
și D.V. și, în consecință, a majorat pedepsele aplicate acestora pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C.
pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la câte 5 ani închisoare.
S-au menținut celelalte
dispoziții ale sentinței.
S-au respins, ca nefondate,
apelurile declarate de inculpații T.C.I. și G.E. împotriva aceleiași hotărâri.
Pentru a hotărî astfel s-a
reținut că instanța de fond a stabilit și reținut o corectă stare de fapt, dând
o interpretare corespunzătoare probelor administrate și conchizând astfel asupra
unei încadrări juridice legale date faptelor săvârșite.
S-a mai reținut că, în mod
judicios nu a admis cererea inculpatului T.C.I. de schimbare a încadrării
juridice în infracțiunea de lovire, dat fiind faptul că în prezența tuturor
inculpaților s-au purtat discuții în bar, cu privire la bunurile de valoare ale
părții vătămate și că deși nu s-a manifestat expres, acordul inculpatului T.C.I.
în sensul celor propuse de inculpatul G.E. s-a manifestat și s-a concretizat în
momentul lovirii părții vătămate de către toți inculpații, cu scopul deja
cunoscut încă de când se aflau la bar.
În ceea ce privește
individualizarea judiciară a pedepselor s-a apreciat că se impune admiterea
apelului parchetului, întrucât actele și lucrările dosarului nu justifică reținerea
în cauză de circumstanțe atenuante, care să determine stabilirea unor pedepse
sub minimul special prevăzut de lege și că această chestiune invocată de către
parchet a constituit motiv de apel și în contextul primei sesizări a Curții de
Apel Brașov, motiv pentru care nu se pune problema vreunei inadmisibilități în
sens procesual, cum a susținut inculpatul T.C.I., prin apărătorul său.
Împotriva acestei decizii au
formulat recurs inculpații T.C.I. și G.E., critica acestora vizând
individualizarea pedepselor.
Recursul este nefondat.
Individualizarea pedepselor
s-a făcut avându-se în vedere toate criteriile prevăzute în dispozițiile art. 72
C. pen. În mod corect în apel au fost înlăturate circumstanțele atenuante ce
fusese reținute de instanța de fond, acestea nejustificându-se în raport de
gradul de pericol social al faptei și de modul în care inculpații au acționat.
Cum, examinând cauza din
oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează
ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă
recursurile.
Văzând și dispozițiile art. 192
C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații T.C.I. și G.E. împotriva deciziei penale nr. 233/ A din
30 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov.
Obligă recurenții inculpați
la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din
care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte
400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 16 decembrie 2004.