ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6830/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 528 din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov s-au dispus următoarele: În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b), art. 76 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.E., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului G.E. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii inculpatului G.E. din data de 18 decembrie 2000. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b), art. 76 lit. b) C. pen.

și art. 13 C. pen., au fost condamnați inculpații T.C.I. și D.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaților T.C.I. și D.V. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii inculpaților T.C.I. și D.V. din data de 19 decembrie 2000. În baza art. 346 C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă M.M. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a stabilit următoarea stare de fapt: În data de 29 noiembrie 2000, inculpatul G.E. și partea vătămată M.M., în jurul orelor 21,30, au mers la barul A., unde s-au întâlnit cu ceilalți doi inculpați T.C.I.

și D.V. care erau la masă împreună cu martora T.D.G. și cu o altă tânără rămasă neidentificată. Inculpatul G.E. cunoștea faptul că partea vătămată M.M., după ce își revenea în urma consumului de băuturi alcoolice, nu își mai aducea aminte ce i se întâmplase cât timp se aflase sub influența băuturii și a comunicat acest aspect celorlalți doi inculpați, hotărându-se să-i ia părții vătămate ceasul de la mână și telefonul mobil, hotărâre la care au achiesat și inculpații T.C.I. și D.V. În jurul orelor 23,30 – 24,00, cei trei inculpați, partea vătămată și cele două fete au ieșit din bar, iar tinerele au plecat spre casă. Inculpații și partea vătămată au trecut prin curtea Școlii Generale, unde cei trei inculpați au lovit partea vătămată de mai multe ori, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, și i-au luat telefonul mobil, lanțul de aur și ceasul.

După consumarea faptei inculpații au dus partea vătămată înapoi în bar, G.E. intrând cu partea vătămată în toaleta localului pentru a se spăla de sânge. În noaptea respectivă, ulterior inculpații s-au deplasat la barul T., unde au încercat să vândă telefonul martorului R.N.I., dar pentru că acesta a oferit o mică sumă de bani, l-au lăsat drept garanție pentru consumația din bar. În zilele următoare inculpatul G.E. a restituit ceasul părții vătămate. Ulterior a fost recuperat și telefonul mobil. Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, precum și inculpații T.C.I. și G.E. Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor stabilite pentru cei trei inculpați, criticând reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora și reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, solicitând în consecință înlăturarea circumstanțelor atenuante.

Apelantul inculpat T.C.I. a solicitat ca, în cadrul rejudecării, să se rețină în sarcina sa infracțiunea de lovire, nicidecum aceea de tâlhărie, deoarece nu există probe care să ateste participarea sa la realizarea înțelegerii ce a avut ca obiectiv deposedarea prin violență a părții vătămate de bunurile de valoare ce le avea asupra sa. Totodată, inculpatul a solicitat ca în urma schimbării încadrării juridice a faptei săvârșite din infracțiunea de tâlhărie în cea de lovire și ca urmare a poziției exprimate de partea vătămată la ultimul termen de judecată din fața instanței de fond, să se dispună încetarea procesului penal. Inculpatul apelant T.C.I. a solicitat respingerea apelului declarat de parchet ca fiind inadmisibil, dat fiind faptul că la precedenta soluționare a cauzei în apel, Curtea de Apel Brașov a admis și apelul inculpatului, astfel că în prezent, la reluarea judecății în apel, acestuia nu i se poate înrăutăți situația.

Apelantul inculpat G.E. a solicitat reducerea pedepsei stabilite de către prima instanță. Prin decizia penală nr. 233 din 30 iunie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva sentinței penale nr. 528 din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o în parte, respectiv în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților. Rejudecând în aceste limite, a înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpaților G.E., T.C.I. și D.V. și, în consecință, a majorat pedepsele aplicate acestora pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la câte 5 ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații T.C.I. și G.E. împotriva aceleiași hotărâri. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că instanța de fond a stabilit și reținut o corectă stare de fapt, dând o interpretare corespunzătoare probelor administrate și conchizând astfel asupra unei încadrări juridice legale date faptelor săvârșite. S-a mai reținut că, în mod judicios nu a admis cererea inculpatului T.C.I. de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire, dat fiind faptul că în prezența tuturor inculpaților s-au purtat discuții în bar, cu privire la bunurile de valoare ale părții vătămate și că deși nu s-a manifestat expres, acordul inculpatului T.C.I.

în sensul celor propuse de inculpatul G.E. s-a manifestat și s-a concretizat în momentul lovirii părții vătămate de către toți inculpații, cu scopul deja cunoscut încă de când se aflau la bar. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor s-a apreciat că se impune admiterea apelului parchetului, întrucât actele și lucrările dosarului nu justifică reținerea în cauză de circumstanțe atenuante, care să determine stabilirea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege și că această chestiune invocată de către parchet a constituit motiv de apel și în contextul primei sesizări a Curții de Apel Brașov, motiv pentru care nu se pune problema vreunei inadmisibilități în sens procesual, cum a susținut inculpatul T.C.I., prin apărătorul său.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații T.C.I. și G.E., critica acestora vizând individualizarea pedepselor. Recursul este nefondat. Individualizarea pedepselor s-a făcut avându-se în vedere toate criteriile prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen. În mod corect în apel au fost înlăturate circumstanțele atenuante ce fusese reținute de instanța de fond, acestea nejustificându-se în raport de gradul de pericol social al faptei și de modul în care inculpații au acționat. Cum, examinând cauza din oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă recursurile. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.C.I. și G.E. împotriva deciziei penale nr. 233/ A din 30 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2004.