ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5466/2005

Deliberând asupra recursurilor de

față constată:

Prin sentința penală nr. 427 din 3

decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpații S.S. și S.M. au fost

condamnați la câte 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2

1

) lit. a) și c) și alin.

ultim C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen., cu privire la fiecare inculpat.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut

starea de arest a inculpaților.

În baza art. 88 C. pen., s-a

menținut starea de arest și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 6

noiembrie 2003 la zi.

S-a constatat că partea vătămată V.I.,

nu s-a constituit parte civilă.

Conform art. 191 C. proc. pen.,

fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt instanța a reținut

următoarele:

În noaptea de 31 octombrie 2003,

inculpații S.S. și S.M. au consumat băuturi alcoolice cu prietenii într-o

discotecă din orașul Valea lui Mihai.

În jurul orei 6,00, au plecat spre

casă și trecând pe strada Dunării, la inițiativa inculpatului S.M. care știa că

V.A. locuiește singur și are bani, s-au hotărât să intre în locuința acestuia

pentru a sustrage bani.

În realizarea acestei rezoluții

infracționale, inculpații au escaladat gardul, după care, inculpatul S.S. a

spart cu mâna geamul de la coridor, a pătruns în locuință și apoi i-a deschis

ușa și inculpatului S.M.

Când se aflau pe coridor, având

fiecare în mână câte o bucată de lemn, a părut V.A. Inculpații l-au amenințat

și prin violență l-au așezat pe un scaun. Inculpatul S.M. a rămas să-l păzească

în timp ce celălalt inculpat a început să caute prin casă, după care cei doi

și-au schimbat rolurile.

În final inculpatul S.S., care găsise

într-un sertar o cheie, sub amenințare a obligat-o pe partea vătămată să descuie

un dulap de unde au sustras 15.100.000 lei și 200 Euro și 3 ceasuri de mână,

bărbătești, și o unghieră.

La data de 7 noiembrie 2003, partea

vătămată a fost examinată de medicul legist, ocazie cu care s-a constatat că a

suferit leziuni corporale care necesitau 14 zile de îngrijiri medicale și care

datau din 1 noiembrie 2003.

La data de 11 noiembrie 2003, partea

vătămată a fost găsită în casă și a decedat în salvare în drum spre spital.

Autopsia efectuată a stabilit că moartea

lui V.A. a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii

acute de tip central survenită în evoluția unei meningite acute purulente complicație

directă a unui traumatism cranio-facial cu multiple hematoame de părți moi,

fractură cominutivă de piramidă nazală și contuzie cerebrală, leziunile fiind produse

prin lovire repetată cu și de corpuri dure, comprimare cu mâna și mușcătură

umană.

S-a mai concluzionat că poziția

victimă-agresori a fost, inițial, victima culcată în decubit dorsal, agresorii

deasupra acesteia, ulterior poziția schimbându-se în dinamica evenimentelor.

Instanța a mai reținut că din raportul

medico-legal de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Timișoara reiese că

nu există contradicții între datele consemnate în constatarea medico-legală 3328

din 7 noiembrie 2003, deoarece la acea dată manifestările meningitei acute,

puteau fi absente sau minime, simptomele. S-a reținut, de asemenea, că și în

suplimentul raportului de expertiză medico-legal se specifică faptul că există

legătură de cauzalitate directă între agresiunea din 1 noiembrie 2003 și

decesul survenit la data de 11 noiembrie 2003, așa cum rezultă din documentele

aflate la dosar.

Față de concluziile raportului de

expertiză medico-legală și al suplimentului la acesta, instanța a reținut că nu

poate fi luată în considerare apărarea inculpaților, în sensul că ar fi vorba despre

o infracțiune de tâlhărie și o infracțiune de lovire. S-a concluzionat că atâta

vreme cât inițial loviturile aplicate care fac parte din conținutul complex al

infracțiunii de tâlhărie, și moartea victimei există legătură de cauzalitate

directă.

Inculpații au declarat apel

solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2

1

) lit. a) și alin. ultim C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu consecința

reducerii cuantumului pedepsei .

Prin decizia penală nr. 102/ A din

24 mai 2005, Curtea de Apel Oradea a respins apelurile, ca nefondate, a

menținut starea de arest a inculpaților, a dedus la zi detenția preventivă și a

obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut că sunt

nefondate criticile formulate de inculpați.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut, având în vedere și avizul solicitat în apel, C.S.A.C. din

cadrul I.M.L. București, că probele științifice atestă existența raportului de

cauzalitate directă între acțiunea agresorilor și decesul victimei.

A fost înlăturată ca subiectivă declarația

medicului de familie T.M. care a afirmat că victima prezenta leziuni

superficiale, iar decesul s-a datorat unui atac ischemic cerebral, martora

declarând că este posibil ca fractura cominutivă să se fi produs la 11

noiembrie 2003, deși personal nu a constatat acest lucru.

S-a mai reținut că inculpații au

recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar au pretins că decesul victimei nu este rezultatul

activității lor infracționale, dar probele administrate în speță dovedesc că

inculpații au acționat cu intenția directă de a sustrage bani și bunuri de la

victimă, persoană în vârstă de 85 de ani, și în urma exercitării de violențe

fizice asupra acesteia, a survenit la o dată ulterioară, decesul. Urmarea este praeterintenționată

deoarece inculpații, pentru a săvârși infracțiunea de furt, au lovit victima ca

să preîntâmpine opunerea acesteia și pentru a o determina să le indice locul unde

ținea banii, dar nu cu intenția ca fapta să aibă urmarea prevăzută în alin.

ultim al art. 211 C. pen., însă decesul victimei trebuiau și puteau să-l

prevadă.

S-a reținut, de asemenea, că este

nefondată susținerea inculpaților că pedeapsa a fost greșit individualizată.

Inculpații au declarat recurs susținând

în principal că încadrarea juridică dată faptei este greșită întrucât în cauză

nu sunt incidente dispozițiile alineatului ultim al art. 211 C. pen. și în

subsidiar că pedepsele au fost greșit individualizate.

Examinând cauza și în raport cu

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată

existența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Se constată, astfel, că nici

instanța de fond și nici instanța de apel în vederea aflării adevărului, nu au lămurit

cauza, pe bază de probe, cu privire la un aspect esențial, fiind încălcate

astfel dispozițiile art. 62 C. pen., așa încât hotărârile pronunțate sunt

contare legii.

Din coroborarea actelor

medico-legale rezultă că victima a fost examinată medico-legal la 7 noiembrie 2003,

în condițiile în care agresiunea a avut loc la 1 noiembrie 2003.

Din suplimentul raportului de

expertiză medico-legală nr. 1062 din 11 noiembrie 2004 întocmit de I.M.L. rezultă

că acesta a fost întocmit având în vedere și nota C.M.I. C.V.L. și fișa de

consultație nr. 408 a numitului V.A., reținându-se că victima a fost dusă de

poliție la medicul de familie T.M. la data de 1 noiembrie 2003, la câteva ore

după agresiune.

Cele două acte noi nu se află la

dosar iar din raportul de expertiză rezultă că în două locuri consemnările din

fișa medicală sunt ilizibile.

Medicul de familie a fost audiat ca

martor de instanța de apel și a afirmat că la data de 1 noiembrie 2003 când a

examinat victima a constatat că acesta prezenta pe față leziuni doar la ochiul

stâng care era tumefiat iar la data de 11 noiembrie 2003 a constatat că victima

avea leziuni în zona nasului și a frunții și a susținut că este posibil ca fractura

cominutivă descrisă în raportul medico-legal de necropsie să se fi produs la 11

noiembrie 2003.

Pe de altă parte este de reținut că

din actul medico-legal din suplimentul dos. nr. 8920/2003 al Tribunalului

Bihor, precum și din avizul C.S.M.L. rezultă că infecția microbiană endocraniană

(meningită purulentă) a avut ca punct de plecare fractura piramidei nazale prin

însămânțarea spațiului subarahnoidian cu fractură, de la nivelul foselor

nazale.

Așa fiind, era esențial să se lămurească

dacă fractura cominutivă a piramidei nazale a fost provocată victimei de

inculpați prin violențele exercitate, aspect pe care instanțele nu l-au

stabilit pe bază de probe.

Nefiind stabilit acest aspect

esențial, Curtea nu se poate pronunța asupra motivelor de recurs vizând

încadrarea juridică și individualizarea pedepselor.

În consecință, recursurile declarate

de inculpați vor fi admise și conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) alin.

ultim C. proc. pen., se vor casa hotărârile pronunțate cu trimitere spre

rejudecare la prima instanță pentru a se stabili dacă prin violențele

exercitate de inculpați s-a produs fractura piramidei nazale care a constituit

punctul de plecare al meningitei purulente.

Pentru lămurirea acestui aspect

instanța va stabili dacă la data de 1 noiembrie 2003, când partea vătămată a

fost dusă de poliție la medicul de familie, prezenta leziuni la nivelul

piramidei nazale.

În acest scop va fi reaudiată

martora T.M., medic de familie, pentru a descifra consemnările ilizibile din fișa

de consultație nr. 408, urmând ca instanța să solicite restituirea acestui act

la I.M.L. Timișoara sau să solicite C.M.I. C.V.L. o copie a fișei de

consultații.

Se impune, de asemenea, efectuarea

unei noi expertize medico-legale, care urmează a fi efectuată de I.M.L. Mina

Minovici București, urmând să se stabilească dacă putea exista o fractură cominutivă

a piramidei nazale fără semne de violență exterioare la nivelul nasului, dacă

numai această leziune prezentată de victimă a produs rezultatul letal și care a

fost mecanismul de producere a acestei leziuni (lovire directă cu sau de corp

contondent sau dur, comprimare); dacă între celelalte leziuni constatate prin

constatarea medico-legală din 7 noiembrie 2003 (inclusiv plaga mușcată), cu

excepția fracturii de piramidă nazală și moartea victimei există legătură de

cauzalitate directă sau indirectă.

Pentru lămurirea acestor aspecte instanța

va administra orice altă probă, se va dovedi necesară.

Curtea apreciază că există temeiuri

care impun în continuare privarea inculpatului de libertate, astfel încât,

conform art. 160 lit. b) alin. (3) C. proc. pen., va menține starea de arest.

Urmează ca onorariul cuvenit

apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul S.M. să se plătească din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații S.S. și S.M. împotriva deciziei penale nr. 102/ A din 24 mai 2005 a

Curții de Apel Oradea.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 427 din 3 decembrie 2004 a Tribunalului

Bihor și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor.

Menține starea de arest a

inculpaților.

Onorariul în sumă de 40 lei, pentru

apărarea din oficiu a inculpatului S.M., se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 septembrie 2005.