ÎCCJ, Decizia nr. 278/2004

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 719 din 21 octombrie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpații:

T.V.

la 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) din același cod, a contopit restul de 935 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 219 din 11 iunie 1998 a Tribunalului Iași, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, sporită la 7 ani închisoare.

U.C.

la 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

M.M.I.

la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

În baza art. 118 lit. c) C. pen., a dispus confiscarea a câte 1.666.000 lei, de la fiecare inculpat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 13 martie 2003, aflându-se într-un bar, inculpații au sustras părții vătămate H.D.C.N., prin violență, suma de 4.500.000 lei, mai multe sticle cu băuturi alcoolice și o combină muzicală.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 471 din 18 decembrie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva hotărârii primei instanțe, a desființat în parte sentința atacată, a înlăturat dispozițiile art. 118 lit. c) C. pen. și a obligat inculpații să plătească părții civile, în solidar, suma de 5.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Apelurile declarate de inculpați, împotriva aceleași sentințe au fost respinse, ca nefondate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 1311 din 5 martie 2004, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M.I. și U.C., împotriva acestei din urmă hotărâri și a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul T.V.

Împotriva celor trei hotărâri pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a II din C. proc. pen.

S-a susținut că, dispunând condamnarea inculpaților la pedepse sub minimul special de 7 ani închisoare, prevăzut de textul de lege incriminator, fără a reține circumstanțe atenuante care, oricum, nu se impuneau în raport de împrejurările săvârșirii faptei și datelor ce caracterizează pe inculpați, instanța de fond a aplicat pedepse în alte limite, decât cele prevăzute de lege.

Sesizată numai cu recursurile declarate de inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a avut posibilitatea legală a îndreptării acestei greșeli.

În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei , în limitele arătate.

Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Între alte criterii de individualizare a pedepsei, ce se cer a fi aplicate cumulat, art. 72 C. pen. a distins și cu privire la individualizarea legală a pedepsei, respectiv „limitele de pedeapsă fixate în partea specială”, de care trebuie să se țină seama.

Inculpații T.V., U.C. și M.M.I. au fost condamnați la câte 6 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 6 ani închisoare, cu referire la ultimul inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Or, potrivit părții speciale a Codului penal, tâlhăria săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsește cu închisoare de la 7 ani la 20 ani.

Ca atare, critica referitoare la aplicarea pedepsei sub limita minimă, de 7 ani închisoare, în acest caz, se constată a fi întemeiată.

Pe de altă parte, pedepsele au fost reduse sub minimul special de 7 ani închisoare, prevăzut de norma incriminatoare, fără a se reține circumstanțe atenuante legale sau judiciare în favoarea inculpaților menționați.

De altfel, în raport de împrejurările săvârșirii faptei și datele ce caracterizează pe inculpați, în cauză, nu se constată existența acelor stări, împrejurări ori calități ce țin de infracțiune sau inculpat, care preced, însoțesc sau succed activitatea infracțională și care micșorează gradul de pericol social al infracțiunii sau de periculozitate a infractorului, așa încât, în mod corect, instanța de fond a reținut că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, ce ar fi avut ca efect reducerea pedepsei principale, sub minimul prevăzut de norma incriminatoare.

Prin urmare, stabilind ca inculpații menționați să execute pedeapsa principală de 6 an și 6 luni și, respectiv, 6 ani închisoare pentru fapta comisă, sub limita minimă de 7 ani închisoare prevăzută de norma incriminatoare, instanța de fond a aplicat pedepse „în alte limite decât cele prevăzute de lege”, hotărârea pronunțată fiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 teza II din Codul de procedură, corespunzător motivului prevăzut în art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza II din același cod, invocat de procurorul general, prin recursul în anulare.

Sesizată numai cu recursurile declarate de inculpați, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a avut posibilitatea legală să îndrepte greșeala instanței de fond.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 414

1

C. proc. pen., cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. d) din același cod, Curtea va admite recursul în anulare și va casa hotărârile, numai cu privire la pedeapsa principală stabilită inculpaților.

Rejudecând cauza:

- Cu privire la inculpatul T.V.  va înlătura sporul de 6 luni închisoare și va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente.

Va majora pedeapsa stabilită inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 6 ani și 6 luni închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare, apreciată ca fiind o ripostă socială corespunzătoare pericolului social concret al faptei și periculozității inculpatului, în măsură a asigura realizarea scopului și funcțiilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

În baza art. 39 raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., va contopi restul de 935 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 219 din 11 iunie 1998 a Tribunalului Iași, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare stabilită în cauză și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

- Cu referire la inculpații U.C. și M.M.I., va majora pedepsele aplicate acestora de la 6 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 6 ani închisoare, la câte 7 ani și 6 luni și, respectiv, 7 ani închisoare, în măsură a răspunde criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. și a de a realiza scopul și funcțiile pedepsei prevăzute în art. 52 din același cod.

Cu referire la toți inculpații, va dispune anularea mandatelor anterioare și emiterea unor noi mandate de executare a pedepselor închisorii.

Din pedepsele aplicate inculpaților, va deduce perioada executată.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 719 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Iași, deciziei penale nr. 471 din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași și deciziei nr. 1311 din 5 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, privind pe inculpații T.V., U.C. și M.M.I.

Casează hotărârile atacate, numai cu privire la pedepsele principale aplicate inculpaților menționați.

Rejudecând cauza:

I – Cu privire la inculpatul T.V.

Înlătură sporul de 6 luni închisoare.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 935 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 219 din 11 iunie 1998 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin neapelare.

Majorează de la 6 ani și 6 luni închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului T.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicare arat. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 C. pen., raportat la art. 34 lit. a), ar. 34 lit. b) C. pen., contopește restul de 935 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 219 din 11 iunie 1998 a Tribunalului Iași.

Dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul T.V. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

Anulează mandatul anterior și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Deduce din pedeapsa de 8 ani închisoare, perioada executată de la 31 martie 2003 la 18 octombrie 2004.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, cu privire la inculpatul T.V.

II – Cu privire la inculpatul U.C.

Majorează de la 6 ani și 6 luni închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Anulează mandatul anterior și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Deduce din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, perioada executată de la 31 martie 2003 la 18 octombrie 2004.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, cu privire la inculpatul U.C.

III – Cu privire la inculpatul M.M.I.

Majorează de la 6 ani închisoare la 7 ani închisoare, pedeapsa aplicată acestui inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Anulează mandatul anterior și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Deduce din pedeapsa de 7 ani închisoare, perioada executată de la 31 martie 2003 la 18 octombrie 2004.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat, în sumă de 1.800.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea inculpaților T.V., U.C. și M.M.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 18 octombrie 2004.