ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 841/2003

Deliberând asupra recursurilor de

față constată:

Prin sentința penală nr. 103 din 15

februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prevăzută de art. 321 C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d)

și e) C. pen., inculpații C.D. și V.M. au fost condamnați la o pedeapsă de câte

5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen., cu privire la ambii inculpați.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților și conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 octombrie 2001 la zi.

În baza art. 14, raportat la art. 346

C. proc. pen., inculpații au fost obligați în solidar la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către partea civilă S.F.P. și s-a constatat că prejudiciul

a fost acoperit parțial prin restituire.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În dimineața zilei de 21 octombrie

2001, în jurul orei 4,30, partea vătămată S.F.P. a oprit un taxi, dar a fost

acostată de cei doi inculpați care i-au solicitat bani și care i-au cerut

șoferului de taxi să plece.

Dându-și seama că inculpații se află

sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată le-a vorbit frumos

spunându-le că nu are bani și a încercat să fugă, dar a fost prinsă de tricou

de inculpatul V.M. și apoi a fost lovită cu palma în piept de inculpatul C.D.,

după care partea vătămată a constatat că îi lipsește lănțișorul de la gât.

S-a reținut că deși inculpații au

recunoscut că au deposedat partea vătămată de lănțișorul din aur, acest lucru

era posibil de realizat în contextul îmbrâncirii părții vătămate.

Lănțișorul nu a putut fi găsit,

presupunându-se că a căzut în canalul din apropierea locului unde partea

vătămată a fost agresată, întrucât într-o scobitură a canalului a fost găsit

medalionul.

Raportul medico-legal atestă că

partea vătămată a suferit o leziune laterocervicalo lungă escoriată cu cruste

seroase, posibil produsă prin smulgerea lănțișorului de la gâtul părții

vătămate.

Prin decizia penală nr. 218/ A din

25 aprilie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca

nefondate apelurile declarate de inculpați reținând că situația de fapt și

încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar pedepsele au fost just

individualizate

Inculpații au declarat recurs în

motivarea căruia au arătat că s-a dat faptei o greșită încadrare juridică în

infracțiunea de tâlhărie, deoarece nu au avut intenția de a sustrage lănțișorul

părții vătămate și au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 180 C. pen., sau de art. 321 C. pen.

S-a mai reținut că pedepsele nu au

fost just individualizate și s-a solicitat aplicarea art. 74 C. pen. și

reducerea acestora sub limita minimă prevăzută de lege.

Recursurile își găsesc temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și respectiv 14 C. proc.

pen. și sunt fondate din următoarele considerente.

Din ansamblul probelor administrate

rezultă cu certitudine că inculpații au acostat pe partea vătămată și i-au

solicitat să le dea bani și pentru că aceasta a susținut că nu are bani,

arătându-le chiar buzunarele, inculpații au agresat-o, evident în scopul de a o

determina să le dea o sumă de bani.

Astfel inculpatul V.M. a prins-o cu

mâna de tricou, pe care i l-a rupt, iar inculpatul C.D. a lovit-o cu palma în

piept îmbrâncind-o.

Din declarațiile părții vătămate

rezultă că a fost prinsă de tricou în dreptul gâtului, tricoul rupându-se după

care a constatat că îi lipsește de la gât lănțișorul cu medalion și le-a cerut

să i-l restituie.

Din declarațiile martorilor C.D.M.,

B.S., R.T.G., S.I.F., coroborate cu declarațiile inculpaților rezultă aceeași

împrejurare, precum și faptul că după ce partea vătămată a spus că îi lipsește

lănțișorul, inculpații și martorii au început să-l caute pe jos.

În raport de aceste probe, Curtea

reține că lănțișorul de la gâtul părții vătămate s-a rupt accidental în timp ce

aceasta era agresată de inculpați și că nu există nici o dovadă certă că

vreunul dintre aceștia l-a smuls intenționat, în scopul însușirii pe nedrept.

În aceste condiții nu se poate

reține ca element material ce intră în conținutul infracțiunii de tâlhărie

sustragerea lănțișorului.

Întrucât din ansamblul probelor

rezultă că violențele au fost exercitate de inculpați în scopul de a obține

bani de la partea vătămată fără ca deposedarea părții vătămate și imposidarea

inculpaților să se realizeze din motive independente de voința acestora, Curtea

constată că fapta de tâlhărie a rămas în fază de tentativă.

În consecință este greșită

încadrarea juridică dată faptei în infracțiunea consumată de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen.

Este neîntemeiată cererea

inculpaților de a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art.

180 alin. (1) C. pen., întrucât acțiunea de lovire a avut loc în scopul

deposedării părții vătămate de bani și intră în conținutul constitutiv al

tentativei la infracțiunea de tâlhărie.

Tot astfel este neîntemeiată

susținerea că fapta inculpaților ar constitui infracțiunea de ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321

C. pen.

Cel de-al doilea motiv de recurs

invocat de inculpați, prin care aceștia solicită să se rețină în favoarea sa

circumstanțe atenuante, nu este fondat, întrucât simplul fapt că aceștia sunt

tineri și nu au antecedente penale nu justifică aplicarea art. 74 C. pen.

Față de considerentele expuse

urmează ca în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., să se admită recursurile și să se caseze hotărârile numai cu privire la

încadrarea juridică a faptei.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

aceasta va fi schimbată în tentativă la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.

20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen.

Întrucât de la data comiterii faptei

și până la pronunțarea prezentei hotărâri, art. 211 alin. (2) C. pen., a fost

modificat prin Legea nr. 169/2002, în cauză se va face aplicarea art. 13 C.

pen., reținându-se că sunt aplicabile dispozițiile legii penale în vigoare la

data comiterii faptei, ca lege mai favorabilă.

Pentru infracțiunea comisă se va

aplica fiecărui inculpat o pedeapsă la individualizarea căreia se va ține seama

de pericolul social concret al faptei determinat de comiterea acesteia de două

persoane împreună, în timpul nopții și într-un loc public, de urmările produse.

Se va avea în vedere și vârsta inculpaților, faptul că aceștia se aflau sub

influența băuturilor alcoolice și că nu au antecedente penale.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, astfel încât

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului C.D. se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații C.D. și V.M. împotriva deciziei penale nr. 218/ A din 25 aprilie 2002

a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 103 din 15 februarie 2002 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, cu privire la încadrarea juridică a faptei.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), d) și e) C. pen., în tentativă la infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu

aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 20, raportat la art. 211

alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe

inculpații C.D. și V.M. la câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii.

Deduce din pedepse, timpul arestării

preventive a inculpaților de la 21 octombrie 2001, la 19 februarie 2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului C.D. în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

februarie 2003.