ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 841/2003

Deliberând asupra recursurilor de față constată: Prin sentința penală nr. 103 din 15 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 321 C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., inculpații C.D. și V.M. au fost condamnați la o pedeapsă de câte 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., cu privire la ambii inculpați. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 octombrie 2001 la zi.

În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpații au fost obligați în solidar la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă S.F.P. și s-a constatat că prejudiciul a fost acoperit parțial prin restituire. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-au reținut următoarele: În dimineața zilei de 21 octombrie 2001, în jurul orei 4,30, partea vătămată S.F.P. a oprit un taxi, dar a fost acostată de cei doi inculpați care i-au solicitat bani și care i-au cerut șoferului de taxi să plece. Dându-și seama că inculpații se află sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată le-a vorbit frumos spunându-le că nu are bani și a încercat să fugă, dar a fost prinsă de tricou de inculpatul V.M.

și apoi a fost lovită cu palma în piept de inculpatul C.D., după care partea vătămată a constatat că îi lipsește lănțișorul de la gât. S-a reținut că deși inculpații au recunoscut că au deposedat partea vătămată de lănțișorul din aur, acest lucru era posibil de realizat în contextul îmbrâncirii părții vătămate. Lănțișorul nu a putut fi găsit, presupunându-se că a căzut în canalul din apropierea locului unde partea vătămată a fost agresată, întrucât într-o scobitură a canalului a fost găsit medalionul. Raportul medico-legal atestă că partea vătămată a suferit o leziune laterocervicalo lungă escoriată cu cruste seroase, posibil produsă prin smulgerea lănțișorului de la gâtul părții vătămate.

Prin decizia penală nr. 218/ A din 25 aprilie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați reținând că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar pedepsele au fost just individualizate Inculpații au declarat recurs în motivarea căruia au arătat că s-a dat faptei o greșită încadrare juridică în infracțiunea de tâlhărie, deoarece nu au avut intenția de a sustrage lănțișorul părții vătămate și au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen., sau de art. 321 C. pen. S-a mai reținut că pedepsele nu au fost just individualizate și s-a solicitat aplicarea art. 74 C. pen. și reducerea acestora sub limita minimă prevăzută de lege.

Recursurile își găsesc temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și respectiv 14 C. proc. pen. și sunt fondate din următoarele considerente. Din ansamblul probelor administrate rezultă cu certitudine că inculpații au acostat pe partea vătămată și i-au solicitat să le dea bani și pentru că aceasta a susținut că nu are bani, arătându-le chiar buzunarele, inculpații au agresat-o, evident în scopul de a o determina să le dea o sumă de bani. Astfel inculpatul V.M. a prins-o cu mâna de tricou, pe care i l-a rupt, iar inculpatul C.D. a lovit-o cu palma în piept îmbrâncind-o. Din declarațiile părții vătămate rezultă că a fost prinsă de tricou în dreptul gâtului, tricoul rupându-se după care a constatat că îi lipsește de la gât lănțișorul cu medalion și le-a cerut să i-l restituie.

Din declarațiile martorilor C.D.M., B.S., R.T.G., S.I.F., coroborate cu declarațiile inculpaților rezultă aceeași împrejurare, precum și faptul că după ce partea vătămată a spus că îi lipsește lănțișorul, inculpații și martorii au început să-l caute pe jos. În raport de aceste probe, Curtea reține că lănțișorul de la gâtul părții vătămate s-a rupt accidental în timp ce aceasta era agresată de inculpați și că nu există nici o dovadă certă că vreunul dintre aceștia l-a smuls intenționat, în scopul însușirii pe nedrept. În aceste condiții nu se poate reține ca element material ce intră în conținutul infracțiunii de tâlhărie sustragerea lănțișorului. Întrucât din ansamblul probelor rezultă că violențele au fost exercitate de inculpați în scopul de a obține bani de la partea vătămată fără ca deposedarea părții vătămate și imposidarea inculpaților să se realizeze din motive independente de voința acestora, Curtea constată că fapta de tâlhărie a rămas în fază de tentativă.

În consecință este greșită încadrarea juridică dată faptei în infracțiunea consumată de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen. Este neîntemeiată cererea inculpaților de a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., întrucât acțiunea de lovire a avut loc în scopul deposedării părții vătămate de bani și intră în conținutul constitutiv al tentativei la infracțiunea de tâlhărie. Tot astfel este neîntemeiată susținerea că fapta inculpaților ar constitui infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 C. pen. Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpați, prin care aceștia solicită să se rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante, nu este fondat, întrucât simplul fapt că aceștia sunt tineri și nu au antecedente penale nu justifică aplicarea art. 74 C. pen.

Față de considerentele expuse urmează ca în conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se admită recursurile și să se caseze hotărârile numai cu privire la încadrarea juridică a faptei. În baza art. 334 C. proc. pen., aceasta va fi schimbată în tentativă la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen. Întrucât de la data comiterii faptei și până la pronunțarea prezentei hotărâri, art. 211 alin. (2) C. pen., a fost modificat prin Legea nr. 169/2002, în cauză se va face aplicarea art. 13 C. pen., reținându-se că sunt aplicabile dispozițiile legii penale în vigoare la data comiterii faptei, ca lege mai favorabilă. Pentru infracțiunea comisă se va aplica fiecărui inculpat o pedeapsă la individualizarea căreia se va ține seama de pericolul social concret al faptei determinat de comiterea acesteia de două persoane împreună, în timpul nopții și într-un loc public, de urmările produse.

Se va avea în vedere și vârsta inculpaților, faptul că aceștia se aflau sub influența băuturilor alcoolice și că nu au antecedente penale. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor. Se va deduce la zi arestarea preventivă. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, astfel încât onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului C.D. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații C.D. și V.M. împotriva deciziei penale nr. 218/ A din 25 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 103 din 15 februarie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu privire la încadrarea juridică a faptei. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe inculpații C.D.

și V.M. la câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaților de la 21 octombrie 2001, la 19 februarie 2003. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.D. în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2003.