ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 516/2011

Asupra recursului penal de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 85 din 4 iunie 2010, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.V.G., la 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani. A aplicat art. 71 rap. la art. 64 lit. a) și b) C. pen.; A aplicat art. 57 C. pen.; În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 24 decembrie 2009 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat. În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., art. 998 și urm. C. civ.. A obligat pe inculpat să plătească părților civile L.L., L.C.C., și L.G., suma de 11.260, 21 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la câte 10.000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile L.L., L.C.C. și L.G. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a confiscat de la inculpat un cuțit cu lungimea totală de 26 cm, lungimea lamei de 14 cm și lățimea lamei de 2,5 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea și îl obligă la predarea lui către stat. În baza art.191 alin. (1) C. proc. pen.; A obligat pe inculpat la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat în care se include și suma de 100 lei reprezentând 1/2 din onorariul avocatului I.E.

desemnat din oficiu, al cărui mandat a încetat la prezentarea apărătorului ales, ce va fi avansat anticipat din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen.; A obligat pe inculpat la 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile L.L., L.C.C. și L.G. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul S.V.G. a fost vecin cu victima L.G. Între cei doi au existat relații apropiate, inculpatul și victima mergând împreună la muncă la diferite persoane. În același timp, tot împreună, aceștia obișnuiau să consume băuturi alcoolice în localuri publice sau la domiciliul victimei. În dimineața zilei de 23 decembrie 2010, la cererea victimei, inculpatul a efectuat diferite activități gospodărești la locuința părinților victimei pentru care a fost plătit de aceștia cu suma de 15 lei.

După terminarea acestor activități, cei doi s-au deplasat la gospodăria victimei unde, împreună, au golit băuturi alcoolice (țuică și vin) din vase mari în vase mai mici. Întrucât se apropiau sărbătorile de iarnă, inculpatul a solicitat și a primit de la victimă circa 15 litri de băuturi alcoolice după care, soția victimei i-a cerut să plece acasă, atrăgându-i totodată atenția să nu provoace scandal deoarece avea cunoștință de faptul că atunci când consuma alcool inculpatul devenea violent și se comporta urât cu soția și cu cele 4 fiice minore. În aceiași zi, după amiază, la domiciliul familiei L. a venit soția inculpatului, martora S.V. însoțită de una dintre fiicele sale, care le-a reproșat victimei și soției acesteia faptul că i-au dat băutură inculpatului iar acesta provoacă scandal în sensul că le-a înjurat și le-a alungat din locuință.

În aceste condiții victima și soția sa au mers la locuința inculpatului pentru a-l liniști. Constatând că inculpatul era băut, după ce a stat de vorbă cu acesta, victima a luat toată cantitatea de băutură pe care i-a dat-o și a vărsat-o în curtea gospodăriei, după care, împreună cu soția sa, a plecat acasă. Fiind seara de colind, conform obiceiului, fiicele inculpatului au mers în sat iar în momentul în care s-au întors acasă, pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpatul a început să le certe și să le alerge, motiv pentru au fost nevoite să fugă din casă și să se ascundă într-o pădurice situată în apropierea gospodăriei unde, de altfel, trei dintre ele au și fost găsite de mama lor care avea cunoștință de locul în care fetele se refugiau în astfel de momente, și au fost aduse acasă.

Pentru a evita un nou scandal, S.V. a apelat la ajutorul vecinului său, martorul P.G. care, ca și altădată, a venit la locuința inculpatului, a stat de vorbă cu acesta și a reușit să-l calmeze. De frica faptului că soțul său va face scandal în continuare, S.V. a trimis-o pe fiica ei T. să-l cheme pe L.G. pentru a-l liniști pe inculpat. Întrucât victima nu a reușit să se înțeleagă cu inculpatul, pentru a evita un scandal mai mare, a luat la domiciliul său pe trei dintre minore, unde, puțin mai târziu au venit și soția inculpatului împreuna cu minora R. În jurul orelor 24,00, soția inculpatului împreună cu fiicele sale și însoțite de către L.G., s-a întors acasă unde l-a găsit pe inculpat, într-o cameră, consumând alcool și ascultând muzică.

În timp ce victima a rămas în cameră cu inculpatul, în cealaltă cameră S.V. a dus fetele să se culce după care a rămas afară. La un moment dat, în camera în care se aflau, între inculpat și victimă a izbucnit un conflict spontan care a continuat și pe holul locuinței. Deși, soția și fiica inculpatului, S.A.E., au încercat să-i despartă, cei doi au continuat să se agreseze reciproc. Conflictul fizic a continuat și în curtea imobilului unde, inculpatul, în timp ce se îmbrâncea cu L.G., l-a lovit pe acesta cu cuțitul în zona abdomenului-inghinal stânga. Momentul lovirii victimei cu cuțitul de către inculpat a fost văzut de fiica cea mare a inculpatului, S.A.E., care, de frică, a fugit spre pădure unde a rămas aproximativ 30 de minute.

A fost urmată la scurt timp, în același loc de sora sa R. care era la rândul ei speriată. Când a revenit acasă din pădure, S.A.E. a mers lângă L.G. și a constatat că era culcat pe spate, într-o baltă de sânge, însă mai respira. A fost anunțată soția victimei de una din fiicele inculpatului, care, împreună cu S.V., s-au deplasat la domiciliul martorului P.I. pe care l-au rugat să anunțe organele de poliție și salvarea despre evenimentul produs la fața locului au sosit organele de poliție și ambulanța care au constat decesul victimei. Din concluziile raportului de constatare medico – legală de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei plăgi tăiate-înțepate cu secțiune de arteră femurală stânga.

Plaga tăiată-înțepată s-a putut produce prin lovire cu un corp tăietor înțepător, posibil cuțit, iar între această plagă și deces există legătură directă de cauzalitate. Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică, raportul medico-legal de necropsie, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu cuțitul însă a încercat să acrediteze ideea că a lovit victima doar în încercarea sa de a se apăra de loviturile acesteia. Instanța de fond a respins cererea formulată de inculpat în sensul de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a scuzei provocării, întrucât din probele dosarului nu a reieșit această împrejurare.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 86/A din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.V.G., deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 85 din 4 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 631/09/2010. A menținut starea de arest a inculpatului. A dedus arestarea preventivă începând cu data de 4 iunie 2010, până la 19 octombrie 2010. A fost obligat inculpatul la 1000 lei, cheltuieli judiciare făcute de părțile civile L.L., L.C.C.

și L.G. și la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu de avocat oficiu ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, fapta este bine încadrată juridic, nefiind incident în cauză nici disp. art. 73 lit. b) C. pen. și nici disp. art. 44 C. pen., cât timp inculpatul a fost cel care a declanșat conflictul. Și pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine dozată de instanța de fond, toate aceste argumente determinând instanța de apel să respingă apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul S.V.G., solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.

În susținerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, în urma coroborării tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă corespunzând situației de fapt reținută, în mod corect stabilind instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Astfel, din probele administrate pe parcursul procesului penal a rezultat că în ziua de 23 decembrie 2009, inculpatul a lovit-o pe victimă cu cuțitul de bucătărie în zona abdominală, inghinal stângă producându-i secționarea arterei femurale stângi ce a produs decesul victimei. Apărarea inculpatului în sensul că a comis fapta fiind într-o stare de temere provocată de comportamentul violent al victimei, sau că a comis fapta în stare de legitimă apărare, nu poate fi dovedită reprezentând doar o încercare a acestuia de a-și diminua contribuția la comiterea faptei cu consecința reducerii pedepsei. Înalta Curte, realizând propria analiză, reține că nici disp. art. 73 lit. b) C. pen. și nici disp. art. 44 C. pen., nu sunt incidente în cauză cât timp din probele administrate în cauză nu rezultă că victima l-ar fi agresat pe inculpat.

Este adevărat că victima s-a deplasat la locuința inculpatului, la solicitarea soției acestuia care i-a reproșat că i-a dat inculpatului să bea și a devenit violent alungând-o din locuință atât pe ea cât și pe cei patru copii minori, însă victima nu a avut un asemenea comportament care să-l determine pe inculpat să reacționeze atât de agresiv. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanța de fond, realizând o proporționalitate între gradul de pericol social ridicat al faptei și cuantumul pedepsei, având în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de disp. art. 72 C. pen.

Instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise prin care s-a adus atingere dreptului la viață, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 10 ani și 20 de ani, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv agresivitatea deosebită cu care inculpatul a lovit-o pe victimă într-o zonă anatomică vitală, lovitură în urma căreia victima a decedat. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale însă această situație nu poate fi ridicată la rangul de virtute, lipsa antecedentelor penale fiind o stare normală pentru fiecare individ, fără a putea determina reducerea pedepsei în mod excesiv.

Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei pe considerentul că are în întreținere patru copii minori nu poate fi avută în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție, cât timp din actele dosarului rezultă că inculpatul avea un comportament agresiv, atât față de soția sa cât și față de cei patru copii minori, care, în repetate rânduri, pentru a scăpa de comportamentul violent al tatălui lor se ascundeau într-o pădurice din apropierea casei. Ca atare, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond corespunde atât circumstanțelor reale cât și circumstanțelor personale ale comiterii faptei, neputând fi identificate împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen., referitoare la scopul educativ și coercitiv al pedepsei.

Concluzionând, Înalta Curte apreciind că în cauză nu pot fi identificate alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului. În baza art. 385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va menține starea de arest a inculpatului. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.G. împotriva deciziei penale nr. 86/A din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 decembrie 2009 la 11 februarie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2011.