ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 516/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 516/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 85 din 4 iunie 2010, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 174 alin. (1) C. pen.

a condamnat pe inculpatul S.V.G., la 14 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

A aplicat art. 71

rap. la art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

A aplicat art. 57 C.

pen.;

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive

începând cu 24 decembrie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive luată față de

inculpat.

În baza art. 14 și

art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ..

A obligat pe inculpat

să plătească părților civile L.L., L.C.C., și L.G., suma de 11.260, 21 lei cu

titlu de despăgubiri materiale și la câte 10.000 lei cu titlu de daune morale

pentru fiecare dintre părțile civile L.L., L.C.C. și L.G.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. b) C. proc. pen. a confiscat de la inculpat un cuțit cu lungimea

totală de 26 cm, lungimea lamei de 14 cm și lățimea lamei de 2,5 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea și îl obligă la predarea lui

către stat.

În baza art.191 alin.

(1) C. proc. pen.;

A obligat pe inculpat

la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat în care se include și suma de 100

lei reprezentând 1/2 din onorariul avocatului I.E. desemnat din oficiu, al

cărui mandat a încetat la prezentarea apărătorului ales, ce va fi avansat

anticipat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 193 alin.

(1) C. proc. pen.;

A obligat pe inculpat

la 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile L.L., L.C.C.

și L.G.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul S.V.G. a fost vecin

cu victima L.G. Între cei doi au existat relații apropiate, inculpatul și

victima mergând împreună la muncă la diferite persoane.

În același timp, tot

împreună, aceștia obișnuiau să consume băuturi alcoolice în localuri publice

sau la domiciliul victimei.

În dimineața zilei de

23 decembrie 2010, la cererea victimei, inculpatul a efectuat diferite

activități gospodărești la locuința părinților victimei pentru care a fost

plătit de aceștia cu suma de 15 lei. După terminarea acestor activități, cei

doi s-au deplasat la gospodăria victimei unde, împreună, au golit băuturi

alcoolice (țuică și vin) din vase mari în vase mai mici. Întrucât se apropiau

sărbătorile de iarnă, inculpatul a solicitat și a primit de la victimă circa 15

litri de băuturi alcoolice după care, soția victimei i-a cerut să plece acasă,

atrăgându-i totodată atenția să nu provoace scandal deoarece avea cunoștință de

faptul că atunci când consuma alcool inculpatul devenea violent și se comporta

urât cu soția și cu cele 4 fiice minore.

În aceiași zi, după

amiază, la domiciliul familiei L. a venit soția inculpatului, martora S.V.

însoțită de una dintre fiicele sale, care le-a reproșat victimei și soției

acesteia faptul că i-au dat băutură inculpatului iar acesta provoacă scandal în

sensul că le-a înjurat și le-a alungat din locuință. În aceste condiții victima

și soția sa au mers la locuința inculpatului pentru a-l liniști. Constatând că

inculpatul era băut, după ce a stat de vorbă cu acesta, victima a luat toată

cantitatea de băutură pe care i-a dat-o și a vărsat-o în curtea gospodăriei,

după care, împreună cu soția sa, a plecat acasă.

Fiind seara de

colind, conform obiceiului, fiicele inculpatului au mers în sat iar în momentul

în care s-au întors acasă, pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpatul a

început să le certe și să le alerge, motiv pentru au fost nevoite să fugă din

casă și să se ascundă într-o pădurice situată în apropierea gospodăriei unde,

de altfel, trei dintre ele au și fost găsite de mama lor care avea cunoștință

de locul în care fetele se refugiau în astfel de momente, și au fost aduse

acasă. Pentru a evita un nou scandal, S.V. a apelat la ajutorul vecinului său,

martorul P.G. care, ca și altădată, a venit la locuința inculpatului, a stat de

vorbă cu acesta și a reușit să-l calmeze. De frica faptului că soțul său va

face scandal în continuare, S.V. a trimis-o pe fiica ei T. să-l cheme pe L.G.

pentru a-l liniști pe inculpat. Întrucât victima nu a reușit să se înțeleagă cu

inculpatul, pentru a evita un scandal mai mare, a luat la domiciliul său pe

trei dintre minore, unde, puțin mai târziu au venit și soția inculpatului

împreuna cu minora R.

În jurul orelor

24,00, soția inculpatului împreună cu fiicele sale și însoțite de către L.G.,

s-a întors acasă unde l-a găsit pe inculpat, într-o cameră, consumând alcool și

ascultând muzică. În timp ce victima a rămas în cameră cu inculpatul, în

cealaltă cameră S.V. a dus fetele să se culce după care a rămas afară. La un

moment dat, în camera în care se aflau, între inculpat și victimă a izbucnit un

conflict spontan care a continuat și pe holul locuinței. Deși, soția și fiica

inculpatului, S.A.E., au încercat să-i despartă, cei doi au continuat să se

agreseze reciproc. Conflictul fizic a continuat și în curtea imobilului unde,

inculpatul, în timp ce se îmbrâncea cu L.G., l-a lovit pe acesta cu cuțitul în

zona abdomenului-inghinal stânga. Momentul lovirii victimei cu cuțitul de către

inculpat a fost văzut de fiica cea mare a inculpatului, S.A.E., care, de frică,

a fugit spre pădure unde a rămas aproximativ 30 de minute. A fost urmată la

scurt timp, în același loc de sora sa R. care era la rândul ei speriată. Când a

revenit acasă din pădure, S.A.E. a mers lângă L.G. și a constatat că era culcat

pe spate, într-o baltă de sânge, însă mai respira. A fost anunțată soția

victimei de una din fiicele inculpatului, care, împreună cu S.V., s-au deplasat

la domiciliul martorului P.I. pe care l-au rugat să anunțe organele de poliție

și salvarea despre evenimentul produs la fața locului au sosit organele de

poliție și ambulanța care au constat decesul victimei.

Din concluziile

raportului de constatare medico – legală de autopsie rezultă că moartea victimei

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei plăgi

tăiate-înțepate cu secțiune de arteră femurală stânga. Plaga tăiată-înțepată

s-a putut produce prin lovire cu un corp tăietor înțepător, posibil cuțit, iar

între această plagă și deces există legătură directă de cauzalitate.

Situația de fapt,

astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu proces-verbal

de cercetare la fața locului, planșă fotografică, raportul medico-legal de

necropsie, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, toate

coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat,

inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu cuțitul însă a încercat să acrediteze

ideea că a lovit victima doar în încercarea sa de a se apăra de loviturile acesteia.

Instanța de fond a

respins cererea formulată de inculpat în sensul de a se reține în favoarea sa

circumstanța atenuantă a scuzei provocării, întrucât din probele dosarului nu a

reieșit această împrejurare.

La individualizarea

pedepsei, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C.

pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea

pedepsei.

Prin decizia penală

nr. 86/A din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul S.V.G., deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței

penale nr. 85 din 4 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.

631/09/2010.

A menținut starea de

arest a inculpatului.

A dedus arestarea

preventivă începând cu data de 4 iunie 2010, până la 19 octombrie 2010.

A fost obligat

inculpatul la 1000 lei, cheltuieli judiciare făcute de părțile civile L.L., L.C.C.

și L.G. și la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei

reprezentând onorariu de avocat oficiu ce s-a avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută

de instanța de fond, fapta este bine încadrată juridic, nefiind incident în

cauză nici disp. art. 73 lit. b) C. pen. și nici disp. art. 44 C. pen., cât

timp inculpatul a fost cel care a declanșat conflictul.

Și pedeapsa aplicată

inculpatului a fost bine dozată de instanța de fond, toate aceste argumente

determinând instanța de apel să respingă apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul S.V.G., solicitând

aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.

În susținerea

recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul

declarat de inculpat nu este fondat, urmând a-l respinge ca atare pentru

considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază

că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, în urma

coroborării tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât

și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este

justă corespunzând situației de fapt reținută, în mod corect stabilind instanța

de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului sub aspectul

comiterii infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Astfel, din probele

administrate pe parcursul procesului penal a rezultat că în ziua de 23

decembrie 2009, inculpatul a lovit-o pe victimă cu cuțitul de bucătărie în zona

abdominală, inghinal stângă producându-i secționarea arterei femurale stângi ce

a produs decesul victimei.

Apărarea inculpatului

în sensul că a comis fapta fiind într-o stare de temere provocată de

comportamentul violent al victimei, sau că a comis fapta în stare de legitimă

apărare, nu poate fi dovedită reprezentând doar o încercare a acestuia de a-și diminua

contribuția la comiterea faptei cu consecința reducerii pedepsei.

Înalta Curte,

realizând propria analiză, reține că nici disp. art. 73 lit. b) C. pen. și nici

disp. art. 44 C. pen., nu sunt incidente în cauză cât timp din probele

administrate în cauză nu rezultă că victima l-ar fi agresat pe inculpat.

Este adevărat că victima

s-a deplasat la locuința inculpatului, la solicitarea soției acestuia care i-a

reproșat că i-a dat inculpatului să bea și a devenit violent alungând-o din

locuință atât pe ea cât și pe cei patru copii minori, însă victima nu a avut un

asemenea comportament care să-l determine pe inculpat să reacționeze atât de

agresiv.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost corect dozată, instanța de fond, realizând o

proporționalitate între gradul de pericol social ridicat al faptei și cuantumul

pedepsei, având în vedere criteriile generale de individualizare reglementate

de disp. art. 72 C. pen.

Instanța de fond a

avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise prin care s-a adus

atingere dreptului la viață, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 10

ani și 20 de ani, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv agresivitatea

deosebită cu care inculpatul a lovit-o pe victimă într-o zonă anatomică vitală,

lovitură în urma căreia victima a decedat.

De asemenea, instanța

de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu

antecedente penale însă această situație nu poate fi ridicată la rangul de

virtute, lipsa antecedentelor penale fiind o stare normală pentru fiecare

individ, fără a putea determina reducerea pedepsei în mod excesiv.

Solicitarea

inculpatului de reducere a pedepsei pe considerentul că are în întreținere

patru copii minori nu poate fi avută în vedere de Înalta Curte de Casație și

Justiție, cât timp din actele dosarului rezultă că inculpatul avea un comportament

agresiv, atât față de soția sa cât și față de cei patru copii minori, care, în

repetate rânduri, pentru a scăpa de comportamentul violent al tatălui lor se

ascundeau într-o pădurice din apropierea casei.

Ca atare, Înalta

Curte apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond corespunde atât

circumstanțelor reale cât și circumstanțelor personale ale comiterii faptei,

neputând fi identificate împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei

pedepse într-un cuantum mai mic, numai în acest mod putând fi atinsă

finalitatea prev. de art. 52 C. pen., referitoare la scopul educativ și

coercitiv al pedepsei.

Concluzionând, Înalta

Curte apreciind că în cauză nu pot fi identificate alte cazuri de casare care

luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate,

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

respingă ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va menține starea de

arest a inculpatului.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.G. împotriva deciziei penale

nr. 86/A din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 24 decembrie 2009 la 11 februarie 2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 februarie 2011.