ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 853/2011

Asupra recursului penal de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 134 din 15 aprilie 2010, Tribunalul Constanța a admis cererea formulată de părțile civile, prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice reținute față de inculpatul C.C., din art. 174 C. pen., art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) C. pen., art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. A respins ca nefondată cererea formulată de inculpat prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 174 C. pen.

în referire la art. 175 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C., la pedeapsa închisorii de 13 (treisprezece) ani și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b) C. pen. În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul C.C. să execute pedeapsa mai grea, de 13 (treisprezece) ani și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul C.C. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, de la data de 9 octombrie 2009 la zi. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă G.G.R. și C.D., C.I., C.G., C.T. A obligat pe inculpatul C.C. la suma de 868 lei, cu titlul de despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean Constanța. A constatat că partea civilă C.L. nu a precizat cuantumul și natura pretențiilor civile solicitate iar părțile civile C.D., C.I., C.G., C.T.

nu au formulat pretenții civile în nume propriu. În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. a dispus confiscarea cuțitului cu lamă metalică de 14 cm., aflat în plicul sigilat nr. 1 atașat dosarului. A respins cererea formulată de partea civilă C.T. privind acordarea de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.C. la suma de 2000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul C.C. și victima G.I. au trăit în concubinaj la locuința inculpatului timp de 5 ani de zile, alături de copiii pe care îi avea fiecare din relații anterioare. Relația s-a deteriorat pe fondul consumului de alcool de către inculpat, a laturii violente ce se dezvăluia în aceste episoade de conflict, precum și ca urmare a unor incidente legate de copilul fiecăruia.

Victima G.I. a luat hotărârea de a se despărți de inculpat astfel că în luna mai s-a mutat împreună cu copilul său G.G.R. la martorul I.M., pentru a locui cu chirie. Inculpatul a insistat în perioada următoare să se împace și fosta concubină să se reîntoarcă la locuința sa, iar victima a acceptat, însă certurile au reapărut, iar în luna august 2009, după un alt episod de violență, G.I. s-a reîntors definitiv la camera închiriată de martorul I.M., unde fiul său rămăsese să locuiască chiar și după împăcarea mamei sale cu inculpatul, în luna mai. Inculpatul C.C. a continuat în perioada ce a urmat să îi ceară fostei concubine să se întoarcă încă o dată să trăiască în casa sa insistențe ce se amplificau ori de câte ori acesta consuma băuturi alcoolice.

La data de 08 octombrie 2009, inculpatul a consumat din nou alcool, (cantitatea declarată de acesta fiind de 200 grame de țuică, inculpatul susținând că a consumat-o în jurul prânzului alături de alimente) și s-a fixat pe ideea că G.I. i-a promis că va veni să îi facă gem de gutui, deși în realitate nu a existat o astfel de înțelegere și obligație asumată de victimă, după cum susține martorul I.M. Sub acest pretext, inculpatul a mers la gardul martorului, de mai multe ori în cursul dimineții, strigând-o și, în final, în după-miaza zilei, în jurul orelor 15,00, venind a cincia oară, a și intrat în curtea proprietarului. Martorul I.M. a ieșit imediat din casă auzindu-l pe inculpat strigând-o pe G.I., s-a îndreptat către inculpat cerându-i să iasă din curte.

Inculpatul s-a apropiat de martor până aproape de un metru distanță față de acesta, moment în care cel din urmă a observat lama unui cuțit ieșind din mâneca inculpatului și a ridicat bastonul. Imediat apoi a intervenit victima care s-a băgat între cei doi, pentru a apăra pe gazda sa, cerându-i totodată inculpatului să nu lovească pe bătrân. În acel moment inculpatul a luat-o în brațe pe victimă, trăgând-o spre poarta curții dar imediat apoi s-a auzit strigătul victimei în timp ce inculpatul se prăbușea peste aceasta și împreună peste un gărduț. Văzând acest lucru, martorul a lovit cu bastonul pe inculpat, în zona dreaptă a capului acestuia. C.C. a susținut în declarația dată în fața instanței că a plecat imediat acasă, a spălat cuțitul de sânge, a mers la o vecină și i-a povestit că și-a înjunghiat fosta concubină după care a continuat să răzuie gutuile pe care inițial dorise ca G.I.

să le facă gem. Această susținere nu este reală în totalitate, având în vedere că vecina în cauză, martora I.M. a arătat că în dimineața zilei de 8 octombrie 2010 inculpatul a venit să o roage să îl ajute la prepararea gemului de gutui, iar la o oră de la plecarea acestuia s-a întors susținând că a omorât pe fosta concubină. Cuțitul a fost luat de martoră, așa cum susține nora sa I.U. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 700/A3 din 26 ianuarie 2009 întocmit de Serviciul Județean de medicină Legală Constanța moartea numitei G.I. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute constitutiv unui hemotorax masiv stâng prin plagă înjunghiată toracal stânga. Leziunea de violență a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor – înțepător posibil cuțit ,cu lungimea de 14 cm, și lățimea de maxim 6 cm., de la stânga la dreapta și orizontal ușor oblic în jos, autorul fiind in fața victimei.

Având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, potrivit cărora, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și a pornit spre locuința unde se afla victima, cu intenția de a-i suprima viața, instanța de fond a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor simplu în infracțiunea de omor calificat, în sensul că fapta a fost comisă cu premeditare. Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu procesul - verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile părții civile, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului. Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul C.C.

a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele săvârșite, afirmând că le-a comis datorită consumului de alcool. Audiat în fața instanței de fond, inculpatul C.C. a avut o atitudine de recunoaștere a faptei, arătând, însă că a fost împins de către partea vătămată și lovit cu bastonul de către martorul I.M., iar în acel moment nu a mai judecat și nu s-a gândit că o lovește pe victimă într-o zonă ce i-ar putea provoca moartea. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., iar față de împrejurarea că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a reținut în favoarea acestuia, circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., coborând pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.

Cu privire la latura civilă a cauzei, a reținut instanța de fond că C.L., fiul major al victimei nu a precizat cuantumul și natura despăgubirilor solicitate, iar părțile civile C.D., C.I., C.G. și C.T. nu au formulat pretenții civile în nume propriu, ci în numele fiului major al victimei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța care a solicitat înlăturarea disp. art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința majorării pedepsei, părțile civile, atât pe latură penală solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, cât și pe latură civilă, solicitând majorarea pretențiilor civile până la limita solicitată și inculpatul C.C. care a criticat sentința instanței de fond cu privire la încadrarea juridică a faptei, individualizarea pedepsei și modul de rezolvare a laturii civile.

Prin decizia penală nr. 99/P din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanța a admis apelul inculpatului C.C. și a desființat în parte sentința penală nr. 134 din 15 aprilie 2010 a Tribunalului Constanța, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate în temeiul art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și ref. la art. 76 lit. a) C. pen. și la cuantumul pedepsei rezultante în urma aplicării prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. și rejudecând: În temeiul prevederilor art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și cu referire la art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.C. în pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. A menținut măsura arestării preventive a inculpatului. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 15 aprilie 2010 la zi. A menținut restul dispozițiilor sentinței penale nr. 134 din 15 aprilie 2010 a Tribunalului Constanța în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei decizii. În baza prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și părțile civile C.I., C.D., C.G., C.T., C.L.

și G.G.R. împotriva sentinței penale nr. 134 din 15 aprilie 2010 a Tribunalului Constanța. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanții părți civile să plătească statului suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate în apelul parchetului au rămas în sarcina statului. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că doar apelul inculpatului este întemeiat și numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., producând efecte și în privința acestei infracțiuni.

Cu privire la celelalte critici formulate de apelanți a reținut instanța de apel că nu sunt întemeiate, situația de fapt și încadrarea juridică dată faptelor fiind corecte, iar latura civilă a cauzei a fost just soluționată în raport de probele dosarului. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod greșit s-a reținut agravanta referitoare la premeditare, solicitând schimbarea încadrării juridice și, de asemenea, reducerea pedepsei aplicată pentru infracțiunea de omor, arătând că este prea aspră în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei. Solicită, de asemenea inculpatul, reținerea scuzei provocării cu consecința reducerii pedepsei.

În susținerea recursului inculpatului, invocă cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare, invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare pentru considerentele ce urmează. Situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate, în cauză, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației de fapt reținută, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174-art.

175 lit. a) C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. Probele administrate în cauză au dovedit faptul că în ziua de 8 octombrie 2009, pe fondul consumului de alcool a pătruns, fără drept în curtea persoanei vătămate I.M. înarmat cu un cuțit, unde în cursul unui conflict cu concubina sa care refuza să se împace cu el și să se întoarcă în locuința comună a înjunghiat-o pe aceasta cu un cuțit pe care îl avea asupra sa producându-i leziuni ce au condus la decesul victimei. Încadrarea juridică dată infracțiunii de omor corespunde situației de fapt stabilite de instanța de fond în urma unei analize judicioase a tuturor probelor administrate în cauză. În mod cu totul justificat, instanța de fond a reținut că inculpatul C.C.

a premeditat comiterea infracțiunii de omor, el pregătind comiterea acestei fapte, martorul O.M., declarând că în ziua de 8 octombrie 2009 s-a întâlnit cu inculpatul care i-a spus că va merge la domiciliul martorului I.M., unde locuia cu chirie concubina sa și îi va omorî pe amândoi. Această declarație a martorului este întărită și de atitudinea inculpatului care, în realizarea celor afirmate, s-a înarmat cu un cuțit și s-a îndreptat spre locuința unde se afla victima. Nici atitudinea martorului I.M., o persoană în vârstă, care se deplasa cu ajutorul unui baston și nici atitudinea victimei care i-a cerut inculpatului să părăsească curtea imobilului nu îl îndrituiau pe acesta să adopte un comportament atât de violent soldat cu decesul victimei.

Probele administrate în cauză au dovedit faptul că martorul I.M. l-a lovit pe inculpat cu bastonul, după ce acesta aplicase victimei lovitura letală, astfel încât solicitarea inculpatului de a se reține disp. art. 73 lit. b) C. pen., nu reprezintă decât o încercare a acestuia de a-și atenua răspunderea penală. Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului Înalta Curte reține că, a fost corect dozată, instanța de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară reglementate de disp. art. 72 C. pen. Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală ca și poziția sinceră manifestată de acesta pe parcursul procesului penal au fost avute în vedere au fost avute în vedere de instanța de fond care le-a acordat eficiența necesară coborând pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.

Înalta Curte, realizând propria analiză, apreciază că nu este posibilă o reapreciere a circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, existând riscul de a duce în derizoriu actul de justiție prin aplicarea unei pedepse care nu ar mai corespunde gradului de pericol social ridicat al faptei comise. Numai în acest mod, apreciază Înalta Curte că poate fi atins scopul educativ și coercitiv al pedepsei prevăzut de disp. art. 52 C. pen. Ca atare, nici cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., nu este incident în cauză. Față de considerentele arătate, reținând că în cauză nu pot fi identificate alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă, ca nefondat recursul inculpatului. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va computa prevenția de la 9 octombrie 2009 la zi. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 99/P din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 octombrie 2009 la 4 martie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2011.