ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1833/2014

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67 din 05 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 16073/118/2011, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților D.V. și M.A. din infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă prev.de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată prev.de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 C. pen. a condamnat pe inculpatul A.D. la pedeapsa închisorii ds 8 ani și 6 luni.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul A.D. să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 8 ani și 6 luni, cu executare în condițiile art. 57 C. pen., și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 28 octombrie 2011 lăzi.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.D., dispusă prin încheierea nr. 102 din 29 octombrie 2011 a Tribunalului Constanța.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.I.S. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 239 alin. (1), (5) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni.

În baza art. 272

1

C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 7 luni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul S.I.S. să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani și 6 luni, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 28 octombrie 2011 până la 17 aprilie 2012.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. pen. a menținut măsura obligării inculpatului S.I.S. de a nu părăsi localitatea Mangalia, dispusă prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2012 a Tribunalului Constanța.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.O. la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu . de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 29 octombrie 2011 până la 23 martie 2012.

A dispus încetarea (la rămânerea definitivă a prezentei sentințe) a stării de liberare provizorie sub control judiciar (măsură dispusă prin încheierea de ședință din data de 20 martie 2012 a Tribunalului Constanța).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.I.D. la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 28 octombrie 2011 până la 7 martie 2012.

A dispus încetarea (la rămânerea definitivă a prezentei sentințe) a stării de liberare provizorie sub control judiciar (măsură dispusă Decizia nr. 246/P din 7 martie 2012 a Curții de Apel Constanța).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul O.E. la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. :. lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 29 octombrie 2011 până la 23 martie 2012.

A dispus încetarea (la rămânerea definitivă a prezentei sentințe) a stării de liberare provizorie sub control judiciar (măsuri dispusă prin încheierea de ședință din data de 20 martie 2012 s. Tribunalului Constanța).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. Pen. a condamnat pe inculpatul D.V. la pedeapsa. închisorii de 3 ani.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului D.V. stabilind ca acesta să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 2 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 260 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpații Ș.D.G., I.M.C. și B.M. la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpaților Ș.D.G., I.M.C. și B.M.

În baza art. 82 C. pen. a stabilit un termen de încercare de 4 ani pentru fiecare dintre cei trei inculpați.

În baza art. 359 alin. (1) C. pen. a atras atenția inculpaților Ș.D.G., I.M.C. și B.M. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 359 alin. (2) C. pen. a dispus comunicarea, de îndată, în scris către inculpații Ș.D.G., I.M.C. și B.M. a dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpatul A.D., la eliberarea din penitenciar, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 14, art. 346 C. pen., art. 1349, art. 1357 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată I.E.M. prin reprezentant legal G.M.

A obligat pe inculpatul A.D. către partea vătămată I.E.M. la plata echivalentului în lei (la data efectuării plății) a sumei de 25.000 euro, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

A respins, ca nefondate, celelalte pretenții civile formulate de către partea vătămată, prin reprezentantul său legal G.M.

În baza art. 14, art. 346 C. pen., art. 1349, art. 1357 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă R.M. și a obligat pe inculpatul S.I.S. către acesta la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

A respins, ca nefondate, celelalte pretenții civile formulate de către partea vătămată R.M.

A luat act că Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța și partea vătămată A.N. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 189 C. pen. a dispus avansarea sumei de 1400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanta, în favoarea av.C.F. (400 lei), M.M. (400 lei), S.A. (400 lei) și N.M. (200 lei).

În baza art. 191 alin. (1), 2 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut din analiza și coroborarea probelor administrate atât faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, următoarea situație de fapt:

La data de 25 octombrie 2011, la orele 1914, Politia Municipiului Mangalia a fost sesizată prin 112 de către martora I.M. despre împrejurarea că pe strada M.I.D. au apărut mai mulți indivizi înarmați cu arme albe, de genul bâtelor sau răngilor, care au coborât din două-trei autoturisme și au provocat un scandal, martora folosind expresia: „Este omor!".

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora I.M. a declarat că, la ora când a sesizat organele de poliție se afla în fața barăcii sale, când a observat două mașini care au oprit pe aleea ce duce spre casa părții vătămate A.N., la intersecția cu strada M.I. A observat că din cele două mașini au coborât cel puțin trei-patru indivizi din flecare vehicul, unul sau doi dintre aceștia erau înarmați cu bâte de baseball, iar toți indivizii s-au îndreptat în fugă spre casa vecinului ei, A.N.. Dându-și seama că se va produce un scandal, martora a sesizat organele de poliție, după ce s-a refugiat în locuință, de teamă, iar peste circa 5-10 minute, când a ieșit din casă, a remarcat o a treia mașină în dreptul barăcii sale, spre care au venit trei-patru inși înarmați cu bâte și au urcat în aceasta, așa încât ea s-a reîntors în casă și nu a mai ieșit până nu a apărut poliția. Martora a precizat că una dintre mașinile văzute inițial rămăsese pe loc și avea geamurile sparte, iar că pe stradă erau adunați aproape 200 de vecini speriați de cele întâmplate. De la mai mulți copii prezenți a aflat că indivizii înarmați veniseră să îl bată pe vecinul A.G.

Fiind audiată în cursul judecății, martora I.M. a declarat că, de fapt a sunat la 112 pentru că, văzând o mașină cu geamurile sparte, a crezut că i s-a întâmplat ceva copilului său pe stradă. A mai declarat martora că nu ar fi văzut nicio persoană înarmată.

Fiind întrebată de către instanță, martora a precizat că semnătura de pe declarația de la fila 4 din vol. II d.u.p. îi aparține și că nu a mai dat vreo declarație în cursul urmăririi penale.

Instanța înlătură depoziția martorei din cursul cercetării judecătorești întrucât nu corespunde adevărului, martora neoferind vreo explicație în sprijinul modificării susținerilor sale și a conținutului mult mai detaliat al declarației din cursul urmăririi penale.

Din procesul verbal întocmit de echipajul de poliție sosit la fața locului imediat după sesizare, rezultă că pe strada M.I.D., au fost găsite numeroase persoane, iar în mijlocul intersecției cu strada M.I. a fost găsit autoturismul cu numerele bulgărești, despre care s-a stabilit ulterior că aparține inculpatului O.E. și care prezenta toate geamurile sparte. De asemenea, pe stradă se observau cioburi de farfurii sparte.

La fața locului, echipajul de poliție a fost informat de către A.N. că șapte-opt persoane, printre care S.I.S. veniseră la locuința sa și ceruseră agresiv să fie scos din casă fiul său A.G., ocazie cu care cineva din spate și S.I.S. l-au și lovit cu un corp contondent și cu pumnul. A.N. a relatat că a luat o bâtă de jos și a ripostat pentru a-i îndepărta pe agresori și atunci, femeile din locuința sa i-au sărit în ajutor, aruncând cu farfurii și pietre spre agresori, după care și vecinii au aruncat cu pietre spre mașinile agresorilor și în aceștia. Echipajul de poliție a fost informat și de martora C.N., fiica părții vătămate A.N., despre împrejurarea că se afla în locuința mamei sale, când nepotul I.E.M. a strigat de afară că vine peste ele un grup de agresori. Martora a ieșit, i-a văzut în curtea locuinței pe inculpații S.I.S. și A.D., iar în urma acestora pe R.I.D. și I.O., care țipau să fie scos fratele ei A.G. din casă.

Martora a declarat în mod constant, pe tot parcursul procesului că, în curte, A.D. l-a lovit cu un fier sau o țeava în cap pe I.E.M., așa încât ea, mama și surorile sale s-au înarmat cu farfurii din casă și au aruncat spre agresori pentru a-i goni.

Martora a precizat că în spatele celor doi inculpați care au intrat în curte, în stradă se mai afla un grup de 7-8 indivizi agresivi înarmați cu diferite obiecte, adică bâte sau boxuri, iar printre acei indivizi i-a indicat din planșa foto inițial pe inculpații I.O., R.I.D., O.E., D.V..

Martora a precizat că l-a nominalizat ca participant la scandal și pe inculpatul M.A., fără a-l recunoaște din planșa foto, din cauză că auzise pe cineva țipând: „A. fugi!".

A mai declarat martora în cursul judecății că, R.I.D., D.V., O.E. se aflau în fața porții, în gangul care are vreo 11-12 metri lungime. Martora a susținut că a mai văzut și alte persoane pe care nu le poate nominaliza, printre care și două care purtau cagule.

De asemenea, martora A.G., soția părții vătămate A.N., a relatat că se afla în casă când nepotul I.E.M. a strigat pentru a o atenționa, iar când a ieșit i-a văzut în curte pe S.I.S. și A.D., cel din urmă lovindu-l cu un fier în cap pe nepotul ei. Agresorii au cerut sâ fie scos fiul ei, a apărut și soțul său, care a fost la rândul său lovit ea și fiicele au aruncat cu farfurii spre agresori, apoi au intervenit și vecinii, care au aruncat cu pietre spre mașinile agresorilor.

În declarația dată în cursul judecății, în sala de ședință fiind. prezenți toți inculpații, martora A.G. a precizat că l-a observat și pe O.E. în capătul aleii către stradă precum și pe D.V., acesta aflându-se la intersecția aleii cu strada principală.

A mai precizat martora că a văzut în apropiere și două persoane care purtau cagule și că nu poate descrie ce făceau în mod concret persoanele pe care le-a observat, însă acestea participau în mod activ la incident.

Martorele A.T. și A.G., au declarat că după ce A.G. a sunat să le avertizeze că s-ar putea ca inculpatul A.D. să vină acolo să îl caute pentru a-l agresa, ele se aflau în casă, iar nepotul lor minor I.E.M. le-a atenționat de afară că vin agresorii. Când au ieșit din casă, martorele au văzut cum în curtea lor intraseră inculpații A.D. și S.I.S., iar cel dintâi l-a lovit pe minor cu un obiect dur gen bâtă în zona capului și l-a doborât la sol, cu capul spart, apoi' amândoi au cerut celor patru femei să îl scoată din casă pe Gl, să nu-l mai ascundă. Când au văzut starea minorului, femeile s-au înarmat cu farfurii și alte obiecte de uz casnic, practic cu ce le-a căzut în mână, cu care au aruncat spre cei doi inculpați, apoi și spre însoțitorii înarmați ai acestora, care se aflau pe stradă, în urma celor doi inculpați care se aflau în curte.

Martora A.T. i-a indicat dintre agresori pe inculpații A.D., S.I.S., I.O. și R.I.D., despre ultimul susținând că era înarmat cu un cuțit.

Martora a declarat că atât I.O. cât și R.I.D. se aflau pe gangul de la poartă spre strada principală care are în jur de 15 metri, loc în care se aflau mai multe persoane pe care nu le-a recunoscut.

Martora A.G. i-a recunoscut dintre agresori pe A.D. și S.I.S., declarând în mod constant că 1-a văzut pe inculpatul A.D., care intrase în curte împreună cu inculpatul S.I.S., când l-a lovit pe copil cu un fier în cap.

Toate cele patru martore – C.H., A.G., A.T., A.G. au explicat că i-au gonit pe inculpați, spre care au aruncat cu diferite obiecte, însă au ieșit din majoritatea caselor din cartier circa 100-200 de persoane, iar mare parte din vecini au aruncat la rândul lor cu pietre și alte obiecte spre grupul inculpaților și spre cele cinci autoturisme cu care veniseră și cu care încercau să fugă. De altfel, acest aspect s-a coroborat cu constatarea ulterioară că autoturismul de culoare albastră, aparținând inculpatului O.E., care s-a defectat și nu a mai putut fi pornit a și fost distrus de mulțimea dezlănțuită, iar autoturismul negru, al inculpatului S.I.S. a suferit distrugeri minore.

Cu ocazia cercetării la fața locului, organele de poliție au constatat că autoturismul de culoare albastră, al inculpatului O.E. se afla pe strada M.I., având numeroase avarii, atât la geamuri, cât și la caroserie, fiind cu luminile de avarie pornite și prezentând urme recente de lovire, iar în interior obiectele erau răvășite. Pe podeaua șoferului a fost găsit un cuțit tip briceag închis, iar pe scaun un portofel cu documente de identitate ale inculpatului O.E. Autoturismul respectiv a fost ridicat și transportat la garajul Poliției municipiului Mangalia, pentru a fi ferit de alte posibile avarieri sau sustrageri.

Din primele verificări efectuate de lucrătorii de poliție a rezultat că după incident, minorul I.E.M. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Municipal Mangalia, unde s-â stabilit că prezenta o plagă cranio-cerebrală frontală stângă, iar câ personalul medical a hotărât transferarea acestuia la Spitalul Clinic Județean de Urgentă Constanta. Din foaia de observație clinică întocmită la unitatea spitalicească județeană rezultă ca minorul a fost internat cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral acut deschis mediu, prin agresiune, plagă cranio-cerebrală. cu fractură multieschiloasă fronto-temporală stângă, fiind supus de urgență intervenției neuro-chirurgicale, fiindu-i salvată viața.

Din raportul de constatare medico-legală din 28 octombrie 2011 al S.J.M.L. Constanța, completat la data de 16 decembrie 2011, rezultă că partea vătămată minor I.E.M. a prezentat leziuni traumatice (fractură multieschiloasă cu înfundare frontală stângă), ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur cu suprafața redusă, ce pot data din 25 octombrie 2011, au necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii și care i-au pus viața în primejdie prin hemoragie, contuzie cerebrală și potențialul septic al plăgii craniene, victima rămânând cu infirmitate fizică permanentă prin lipsă de substanță osoasă craniană.

Din raportul de expertiză medico-legală efectuată în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată I.E.M. fiind reexaminată la 11 septembrie 2012 chiar la solicitarea inculpatului A.D., rezultă că partea vătămată a suferit la 25 octombrie 2011 un traumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă cu înfundare, contuzie cerebrală și hemoragie meningee, leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur cu suprafața de impact între 4 și 16 cm pătrați.

În momentul recepționării/aplicării loviturii, poziția probabilă a victimei/autor era față în față; leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei prin hemoragia și contuzia meningo-cerebrală, prin caracterul intruziv al fracturii craniene cu potențial de complicații septice și neurologice și pentru care a necesitat intervenție chirurgicală de urgență.

Partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică permanentă reprezentată de lipsa de substanță osoasă craniană posteschilectomie; în prezent partea vătămată este în observație cu dg. 2 Tulburări organice de comportament" secundare afectării cerebrale prin traumatismul suferit, având indicație de tratament de specialitate psihiatric, motiv pentru care se opinează pentru reexaminare medico-legală după cea.6 luni de la încetarea acestui tratament; până în prezent a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Din suplimentul raportului de expertiză, întocmit în cauză, rezultă că, având în vedere tipul leziunii epicraniene, localizarea, aspectul și dimensiunile focarului de fractură craniană, s-a apreciat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată I.E.M. au putut fi produse prin lovire cu corp dur contondent cu o suprafață de contact cuprinsă între 4 cm pătrați și 16 cm pătrați;

Medicul legist a precizat că, oricare din obiectele descrise de partea vătămată și de martori (care au fost indicate de instanță și preluate în cadrul secțiunii „Obiective") care se încadrează în categoria corpurilor dure, contondente, cu formă geometrică sferică-cilindrică, cu suprafața de contact mică, între 4 cm pătrați și 16 cm pătrați, ar fi putut fi agentul vulnerat care să producă leziunile traumatice.

S-a mai arătat în concluziile raportului de expertiză medico-legală supliment că nu există elemente medicale obiective pentru a aprecia alte elemente caracteristice agentului vulnerat.

În urma audierii în spital, în prezența mamei sale (audiere înregistrată video) partea vătămată minor I.E.M. a declarat că înainte de agresiune, se juca în fața curții mătușii sale A.G., zisă “L.”, când au apărut trei indivizi, dintre care inculpații A.D. și S.I.S., pe care i-a recunoscut din planșa foto prezentată, inculpatul A. fiind înarmat cu un fier, au pătruns în curtea rudelor sale. Când el a strigat la mătușa sa pentru a o atenționa că au venit agresori înarmați în curtea ei, a fost lovit din spate în zona capului, așa încât s-a întors cu fața spre agresor și l-a văzut pe inculpatul A.D. cum i-a aplicat o a doua lovitură cu o „rangă de fier, groasă ca o coadă de mătură, ascuțită la vârf' în partea stânga față a capului, așa încât a leșinat. Deși nu s-a consemnat în formularul tipizat, după audiere minorul și-a exprimat sentimentele împotriva inculpatului A.D., afirmând că dacă acesta nu va fi arestat, când va ieși din spital el va băga cuțitul în inculpat. Minorul a precizat că și suspectul Iuzeir R. ar fi fost prezent alături de cei doi inculpați, însă această susținere nu s-a coroborat cu nici un alt element de fapt probatoriu. în schimb, partea vătămată G.M., mama minorului, a declarat că în timpul cercetărilor suspectul I.R. ar fi contactat-o, pentru a-i oferi o sumă de bani, așa încât să își retragă plângerea, însă ea l-a refuzat, afirmând că nu are copilul de vânzare.

În declarația dată în fața instanței, partea vătămată a explica: că, în momentul în care a strigat „mătușă, vin pe noi", a fost lovi: în partea din spate a capului, mai ușor, s-a întors și și-a dat seama că inculpatul A. îl lovise pentru că în continuare avea bâta în mână. A precizat partea vătămată că atunci a primit cea de a doua lovitură în zona frunții, în stânga, în urma căreia a căzut.

Declarația părții vătămate explică în opinia instanței de fond concluziile raportului de expertiză medico-legală și ale suplimentului acestuia, potrivit cărora poziția victimei și a agresorului a fost față în față în momentul aplicării/recepționării loviturii care i-a produs fractura craniană gravă. De asemenea această declarație explică existența unei singure leziuni la nivel cranian, astfel cum se consemnează în cuprinsul actelor medicale întocmite în cauză.

În ceea ce privește natura obiectului cu care victima minoră a fost agresată de către inculpatul A.D., a reținut câ declarațiile părții vătămate I.E.M. și ale martorilor care au descris acest obiect ca fiind „ obiect alungit din metal ascuțit la unul din capete", „bâtă", „rangă de fier", „fier gros ca o coadă de mătură ascuțit la vârf, „baston de fier", „baston telescopic", „bâtă sau țeava de 70-80 cm lungime și vreo 4 cm grosime", „băț sau baston care se întinde prin smucire", „obiect lung metalic telescopic pe care l-a smucit să-l lungească" se coroborează cu concluziile medicului legist potrivit cărora leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur contondent cu suprafața de impact între 4 și 16 cm pătrați. medicul legist precizând că oricare dintre aceste obiecte care se; încadrează în categoria corpurilor dure, contondente, cu formă geometrică sferică-cilindrică, cu suprafața de contact mică, între 4 cm pătrați și 16 cm pătrați, ar fi putut fi agentul vulnerat care să. producă leziunile traumatice.

Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat suficiente mijloacele de probă aflate la dosar și, neavând îndoieli asupra concluziilor raportului de expertiză medico-legală completat în mod corespunzător la solicitarea instanței, neexistând contradicții între acesta și actele medicale și medico-legale aflate la dosar, a respins cererea inculpatului A.D. de efectuare a unei noi expertize medico-legale de către Institutul I.N.M.L. Mina Minovici București.

Apărarea inculpatului A.D. în sesnul că nu el l-a lovit pe minor ci o rudă a acestuia din urmă pe nume I., folosindu-se de faptul că, în unele declarații martorii au susținut că o femeie ar fi strigat „I., mi-ai omorât copilul, a fost înlăturată de instanță având în vedere declarația părții vătămată I.E.M., a martorilor oculari care au susținut în mod constant că inculpatul A. a fost cel care i-a aplicat copilului lovitura care i-a produs leziunea craniană gravă, concluziile medicului legist care se coroborează cu declarațiile martorilor în ceea ce privește obiectul - agent vulnerat cu care era înarmat inculpatul, precum și declarația martorului I.l. care, în fața instanței a precizat că, într-adevăr, în familia părții vătămate există o persoană pe nume I., dar care nu s-a aflat la locul faptei.

A mai reținut prima instanță și declarația martorului M.A. care a precizat că, în limba turcă, I. înseamnă o stea de la divinitate. Astfel, chiar dacă s-ar accepta ipoteza conform căreia una dintre rudele victimei ar fi folosit această exprimare, acesta nu s-a referit la un anume I. care s-ar fi aflat la fața locului.

În sprijinul acestei susțineri este și declarația dată în instanță de către martorul Suliman Leman care a precizat că una dintre femei îl agresa pe S.I.S. strigând „I. mi-ai lovit copilul".

De altfel, deși a susținut că una dintre rudele victimei pe nume Ildîz ar fi lovit-o pe aceasta, niciun moment nu s-a solicitat în apărare identificarea acestei persoane și audierea sa.

În sprijinul acuzațiilor aduse inculpatului A.D. dar și inculpatului S.I.S. au fost avute în vedere și declarațiile numitei G.M. - mama părții vătămate, I.E.M., susținute și de depozițiile rudelor acesteia potrivit cărora I.R. i-a oferit încă din 21 noiembrie 2011 suma de 40.000 euro pentru a-și retrage plângerea împotriva persoanelor cercetate în prezentul dosar și pentru a-l convinge pe copil să nu mai declare că a fost lovit de către A.D. și că acesta era însoțit de S.I.S.

De asemenea, partea vătămată A.N. a declarat în fața procurorului că în seara critică fiul său A.G. i-a comunicat telefonic că A.D. l-a contactat ca să se întâlnească să se bată reciproc, iar el l-a mințit că ar fi acasă, așa că inculpatul a spus că va veni la el acasă. Din această cauza partea vătămată, care se afla la locuința unei fiice, a revenit acasă, unde a auzit femeile țipând „l-au omorât!", așa încât a intrat în propria curte sărind gardul din spate. S-a înarmat cu o coadă de topor din curte și a mers spre partea din față a casei, unde în interiorul curții i-a văzut pe inculpații A.D. și S.l.S. cum țipau la soția și fiicele sale să îl scoată pe G. din casă. Când le-a cerut inculpaților explicații despre prezența lor în curtea sa, partea vătămată a fost lovită în frunte de către S.I.S. cu un obiect metalic descris ca obiect telescopic ce inițial era de dimensiuni mici motiv pentru care nu i-a creat inițial nicio temere, dar care a fost alungit de către inculpați așa încât a ripostat la rândul său și l-a lovit la antebrațul stâng pe agresor și atunci cei doi inculpați au părăsit curtea sa și ea i-a urmărit pentru a-i izgoni. Partea vătămată a precizat că îl văzuse și pe nepotul minor căzut pe caldarâm în mijlocul curții și a crezut inițial că acesta fusese împins în busculadă. Partea vătămată nu a relatat în cursul urmăririi penale că și inculpatul A.D. i-ar fi aplicat vreo lovitură, ci că doar S.l.S. al lovit-o, iar la un moment dat ar mai fi primit o lovitură din spate. când s-a întors cu fața spre A.D., dar nu a putut identifica autorul loviturii. Partea vătămată împreună cu rudele sale i-au gonit pe agresori pe aleea din fața curții sale spre strada M.I., unde l-a văzut pe I.O. urcând într-o mașină neagră și l-a văzut și pe S.l.S. fugind pe jos. A observat că lângă autoturismul albastru din mijlocul străzii se adunaseră mai mulți vecini, care loveau cu bâte și pietre mașina, iar în interiorul acesteia, un individ ținea în mână un cuțit cu lama de circa 25 cm și de aceea lumea lovea în continuare mașina respectivă. Partea vătămată l-a lovit cu bâta pe pasager pentru a-l dezarma și a-l scoate din mașină, iar ulterior a aflat că pasagerul respectiv era R.I.D. Ulterior cercetărilor, partea vătămată a și găsit pe alee o bâtă de baseball, pe care a pus-o la dispoziția organelor de urmărire penală, întrucât nu a revendicat-o nimeni. în final, partea vătămată a explicat că din cauza sângerării și ea a fost transportată la spital, iar acolo inculpatul S.l.S. a încercat să o lovească de față cu polițiștii, însă un polițist a intervenit și a parat lovitura. în urma examinării medico legale, s-a stabilit că partea vătămată A.N. a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale și care au fost produse prin lovire cu corpuri dure la data de 25 octombrie 2011. A precizat partea vătămată că, la intersecția străzii I.M. cu fundătura observase un alt grup mai numeros, în cadrul căruia a observat că se aflau și pe P.M. și un individ ce purta cagulă.

În declarația dată în fața instanței, partea vătămată A.N. a relatat că, ajungând în curte, l-a văzut pe nepotul său lovit și căzut l-a pământ, inculpatul A.M. țipând să iasă afară fiul său, A.G.

S-a mai reținut că încercând să minimalizeze contribuția inculpatului S.S. pe care, în instanță a încercat să-l evidențieze într-un mod favorabil în raport cu declarațiile date în cursul urmăririi penale (tendință manifestată de întreaga familie a părților vătămate în cursul judecății), A.N. a susținut în cursul cercetării judecătorești că, de fapt, inculpatul A.D. l-ar fi lovit în cap, în zona frunții cu „telescopul". A mai susținut în fața instanței partea vătămată A.N. că, fără a fi fost lovit de S.S., i-a aplicat acestuia o lovitură cu bâta, în mâna stângă.

Prin urmare, aceste susțineri ale părții vătămate din cursul cercetării judecătorești au fost înlăturate de către instanță.

Fără a exclude lovirea părții vătămate A.N. și de către inculpatul A.D. (față de care însă procurorul a dat o soluție de netrimitere în judecată sub aspectul infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.), ansamblul probatoriului administrat în cauză a demonstrat faptul că aceasta a fost lovită și de către inculpatul S.I.S., care i-a aplicat o lovitură cu un obiect telescopic în zona frunții, astfel cum rezultă din declarațiile martorelor A.G., C.N., A.T., care se coroborează și cu declarațiile date de martorii A.G. și G.F. în cursul urmăririi penale în care au specificat că și S.I.S. era înarmat cu un obiect lung în momentul în care a coborât din mașină, respectiv când a intrat în curte.

Faptul că obiectul pe care inculpatul S.I.S. l-a purtat în mână în timpul incidentului, în stare de nealungire, avea dimensiuni mici, explică în opinia primei instanțe declarațiile date în cauză de martorii care au susținut că nu ar fi fost înarmat ori că nu au observat ca acesta să fi fost înarmat.

Astfel, martorul A.G. a declarat în cursul urmăririi penale că în ultima perioadă de timp a fost contactat telefonic de către inculpatul A.D., care i-a reproșat că face „combinații", adică tranzacții cu autoturisme vechi fără știrea sal, așa încât în mai multe rânduri l-a invitat să se întâlnească pentru a se tăvăli, adică să se bată. La data de 25 octombrie 2011, când martorul se afla în municipiul Constanța și se deplasa spre Mangalia, după ce își vizitase o rudă la penitenciar în comuna Valu lui Traian, a fost sunat din nou de inculpat, care iar l-a invitat să se bată și pe care 1-a mințit că se află deja acasă, apoi și-a sunat mama să o avertizeze. Acesta a precizat că a ajuns acasă după ce agresorii îi atacaseră pe membrii familiei sale, susținerea sa coroborându-se cu declarația martorului polițist R.M., în sensul că a apărut lângă echipajul de poliție după ce acesta sosise la fata locului.

Martorul A.I., fratele părții vătămate A.N. și vecin pe aceeași alee spre strada M.I., a relatat că se afla la poartă (locuind la aprox. 15 metri de intersecția străzii principale cu fundătura care duce la casa fratelui său, când a văzut vreo 5 mașini oprite în dreptul porții sale. Martorul i-a observat pe A.D. și pe S.I.S. coborând din mașini, S. dându-se jos dintr-o mașină, a văzut 4-5 persoane intrând în gang, primii doi fiind A. și S., celelalte persoane mergând după ei la 3 metri, 2 persoane purtând și cagule, una dintre acestea fiind înarmată cu o bâtă. Martorul a declarat că l-a intersecție i-a văzut și pe I.O., precum și pe O.E. care, după ce a coborât din mașină s-a îndreptat spre gang dar nu a mai apucat să urce întrucât deja se auzeau țipete și de sus veneau băieții.

Martorul a declarat că O.E. a urcat atunci în autoturism, a încercat să o pornească însă a renunțat, a coborât și a fugit, iar la mașină, după ce șoferul o abandonase, a venit R.I.D. care a și urcat, fiind scos ulterior de către A.N..

În declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul a precizat că s-a speriat de cele văzute, mai ales că atunci când a ieșit la poartă, unul dintre cei doi însoțitori ai lui S.I.S., care purtau o mască pe față l-a și lovit peste față cu mâna.

Martorul Ismail Iașar, zis „L.", a declarat că este considerat capul familiei sale, iar că în urmă cu doi-trei ani, gașca lui I.R. a început să aibă conflicte cu rudele sale, după ce A.D. și alți indivizi îl bătuseră pe nepotul R.B., zis „M." Martorul a precizat că a aflat de la rudele sale despre scandal și a solicitat protecția familiei sale pentru a se putea deplasa de la Mangalia la Constanța, în vederea audierii.

De asemenea, martorul cu identitate protejată G.F. a declarat în cursul urmăririi penală că se afla pe strada M.I. când au oprit în apropiere șase-șapte mașini scumpe, dintre care a reținut una neagră și una argintie, iar din acestea au. coborât mai mulți indivizi solizi înarmați cu bâte lungi cam de 1 metru, dintre care i-a recunoscut pe S.I.S. și I.O., ambii având bâte sau fier în mână, și care s-au îndreptat spre străduța părți vătămate A.N.. Martorul s-a refugiat din calea atacatorilor, însă până să fugă a remarcat la lumina becurilor de pe stâlpi că indivizi înarmați se băteau pe străduță cu bărbați și femei care țipau. Până să plece din zonă, martorul a văzut că mai mulți vecini au ieșit în stradă și au aruncat cu pietre spre indivizii înarmați cu bâte pentru a-i goni.

În cursul judecății, același martorul a reiterat susținerile din cursul urmăririi penale, precizând însă că în prezent nu poate spune dacă inculpații S.I.S. și I.O. erau înarmați, precizare care, pe de o parte, prin conținutul ei nu răstoarnă situația prezentată anterior, iar pe de altă parte, fără o explicație temeinică din partea martorei, nu înlătură declarația dată în fața organelor de urmărire penală.

În referire la solicitarea inculpaților în sensul de a se constata nulitatea relativă a declarației martorului G.F. dată în cursul cercetării judecătorești, pentru faptul că ascultarea s-a efectuat în condițiile art. 86

2

C. pen., în lipsa unui consilier de probatiune și în prezența procurorului care a instrumentat cauza, împrejurare în care martorul ar fi fost în mod automat influențat, prima instanță a apreciat că argumentele invocate în apărare care ar conduce la nulitatea relativă a declarației sunt neîntemeiate.

A reținut că la dosarul cauzei se regăsește procesul-verbal întocmit de procurorul care a asistat la ascultarea acestuia potrivit art. 862 alin. (1) C. pen. și în care s-a consemnat că, fiind întrebat dacă solicită prezența unui consilier de probatiune în timpul audierii, acesta a precizat că nu dorește.

De asemenea, având în vedere prevederile alin. (6) al art. 862 C. pen., potrivit cărora declarația martorului se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului, a apreciat că, procurorul care trebuie să fie prezent la ascultarea în modalitatea specială prevăzută de textul de lege enunțat nu este procurorul de ședință, care, în timpul audierii, își păstrează locul în sala de judecată ci tocmai procurorul care a instrumenta: dosarul de urmărire penală și care cunoaște și confirmă completului de judecată identitatea reală a persoanei protejate.

Niciuna din dispozițiile legale nu prevede semnarea declarației părților ori martorilor de către procurorul de ședință. Dealtfel, semnarea declarației martorului de către procurorul de ședință nu ar avea nicio rațiune, atât timp cât conținutul declarației este redai: prin sistemul audio în sala de ședință în care se află și ceilalț. participanți în respectiva cauză și care percep susținerile martorului în același mod ca și procurorul de ședință.

Prin urmare, interpretarea apărării, în sensul interdicției procurorului de caz care cunoaște identitatea reală a martorului și motivele pentru care acesta a solicitat protecția identității sale, de a fi prezent la audierea martorului, în condițiile în care o interdicție legală nu există în acest sens, nu a fost primită, întrucât nu este permis a se porni în interpretarea normelor legale de la prezumția de rea credință a procurorului și, în general, a organelor judiciare.

Un alt argument reținut de prima instanță fost acela că sancțiunea nulității relative presupune o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în cauza de față, nu s-a dovedit vreo intervenție a procurorului în declarația martorului cu identitate protejată și nici vreo altă modalitate de influențare a depoziției acestuia, aspect care rezultă și din verificarea înregistrării acesteia.

Trecând peste aspectul valabilității, din punct de vedere procedural al declarației martorului G.I. din cursul judecății, prima instanță a apreciat că aceasta nu este concludentă sub aspectul esențial al deținerii de către inculpații S.I.S. și I.O. a unor arme albe la momentul sosirii la fața locului, sens în care, a dat valență probatorie depozițiilor aceluiași martor din cursul urmăririi penale.

A reținut ca fiind relevantă sub aspect probator declarația martorei A.S. care a declarat că are casa chiar pe colțul străzii la nr. 52, adică la intersecția cu străduța pe care locuiește A.N. și fiind la poartă a văzut mai multe mașini oprind chiar în apropierea porții sale, iar pentru că acestea erau frumoase, a crezut că este vorba de o nuntă. Când din acestea au coborât mai mulți bărbați înarmați cu bâte s-a speriat, mai ales că indivizii țipau. La scurt timp martora a auzit pe străduță o femeie țipând: „A murit, a murit!", apoi a văzut o femeie la poartă spunând ceva despre un copil.

Relevantă este și declarația martorei M.G. din faza de urmărire penală care a arătat că se afla pe strada M.I., la intersecția cu străduța ce duce spre casa părții vătămate A.N., când a observat patru-cinci mașini frumoase oprind în apropierea lor și din care au coborât cinci-șapte indivizi înarmați cu diferite obiecte neprecizate. Aceștia, dintre care l-a recunoscut pe S.I.S., s-au deplasat pe gangul ce duce spre locuința părții vătămate, iar martora împreună cu A.S. s-a refugiat în curtea acesteia de frică. Din cauza spaimei, martora a fugit la scurt timp spre casa ei, fără a se uita în jur și a remarcat doar că ieșiseră mai multe persoane pe stradă.

Prima instanță a înlăturat declarația aceleiași martore dată în cursul judecății, prin care a revenit și a precizat că a văzut numai două mașini și că, în afară de câteva vecine, nu ar fi observat nimic. Instanța are în vedere faptul că revenirea martorei asupra declarației nu este justificată în mod temeinic, aceasta recunoscând semnătura de pe declarația aflată în dosarul de urmărire penală, precizând însă că depoziția nu îi aparține.

Martora a precizat că nu știe să scrie și să citească, aspect care nu a fost adus la cunoștința procurorului, nefîind confirmată de vreun proces verbal întocmit de către procurorul în fața căruia aceasta a dat declarația și, plecând de la prezumția de bună credință a organelor judiciare în exercitarea atribuțiilor de serviciu, instanța a avut în vedere această declarație ca fiind un mijloc de probă valabil, constatând că a fost luată în condiții de legalitate.

Martorul cu identitate protejată P.I. a declarat în cursul urmăririi penale că se afla în apropierea casei numitului D.V., zis V. și acolo a văzut oprite patru mașini, adică o mașină argintie care este a lui M. A., o mașină albastră cu numere de Bulgaria a lui O.E., o mașină neagră al lui S. și una a cărei marcă nu a observat-o bine, pentru că era mai în spate, iar atenția i-a fost atrasă de S., care scotea din portbagajul mașinii sale o bâta, pe care i-a dat-o lui a oprit mașina la intersecție, astfel că am văzut că lângă mașini erau mai mulți indivizi pe care îi cunoștea din Mangalia, adică M., S., A. și Ș., băieții lui R. mare, pe care i-a recunoscut în pozele nr. 23 și nr. 24, E. de la poza nr. 4, D., de la poza nr. 5, individul de la nr. 19, adică M.F., zis M. (care umblă cu R. mic-adică I.R.), de la nr. 14, adică G.R., fratele lui V. și un băiat C., pe care îl recunosc din fișa prezentată ca fiind I,C.C.. Martorul a văzut că S. a urcat „în șeptar" cu M. și cu băieții lui R., adică A. și Ș., cei doi frați în spate, iar A. cu bâta la el. în mașina lui S. am văzut că a urcat în spate V. și C., dar nu știe cine era la volan pentru că avea geamurile negre. E. a urcat în mașină cu D., iar în a patra mașină ceilalți, toate mașinile plecând spre Barăci. Martorul a declarat că a bănuit că va avea loc un scandal pentru că erau agitați și a văzut la mai mulți bâte pe care le țineau lângă picior, așa că i-a urmărit de curiozitate, iar după ce a parcurs cel mult un kilometru, toate mașinile au oprit deodată. Imediat M. a coborât de la volan cu un obiect lung metalic telescopic, pe care l-a smucit ca să îl lungească, apoi împreună cu S. și cu frații A. și Ș. au intrat într-un gang spre dreapta, A. având cagula pe cap, recunoscându-l după haine și după faptul că este slab. Au coborât din mașini și ceilalți băieți, având și ei bâte în mâini, adică în afară de S. toți erau înarmați și au mers și ei spre acel gang. în urma primilor patru. în două-trei minute au început să se audă țipete de femei dinspre gang, martorul observând că, dintr-o dată] au apărut dinspre gang M. și E., care au luat-o pe lângă mașini și au fugit. A văzut că V. a coborât din mașină și a urcat la volan în mașina lui M., care rămăsese cu portierele deschise și motorul pornit și bloca drumul. A văzut că la volanul mașinii a urcat un tip O., adică cel pe care l-a identificat în poza nr. 3, care a apărut din spate de undeva. în aceeași mașină, care pleca de pe loc au urcat din mers A. și Ș., iar câteva persoane, bărbați și femei, au lovit cu bâtele în mașină la partea din spate. Lumea deja lovea cu putere și în mașina lui E., spărgându-i geamurile."

În cursul cercetării judecătorești, martorul P.I. a solicitat insistent să i se divulge identitatea și să fie ascultat în sala de ședință susținând „că nu are nimic de ascuns". Nu este lipsit de relevanță nici faptul că, anterior (la 22 mai 2012), cu prilejul ascultării în vederea soluționării unei cereri privind arestarea preventivă, inculpatul A.D. a precizat că știe faptul că persoana audiată de către procuror sub identitatea P.I. este de fapt P.M..

În acest context, prima instanță a luat act de solicitarea martorului, a întocmit proces-verbal și a dispus ascultarea acestei persoane, cu numele real P.M., în sala de judecată, în calitate de martor, prilej cu care a revenit asupra declarației date în faza de urmărire penală cu motivarea că ar fi fost forțat de procuror și că i-a fost dictată.

Or, instanța a constatat că înregistrarea audio-video a declarației s-a realizat în condițiile în care numitului P.M. i-a fost adus la cunoștință că va fi filmat, aspect care rezultă chiar din conținutul înregistrării, și în conformitate cu prevederile art. 916 alin. (2) C. pen., astfel încât nu se poate susține nevalabilitatea acesteia, astfel cum s-a încercat a se acredita în apărare.

Înregistrarea infirmă susținerile martorului învederate drept motive de revenire asupra declarației inițiale, demonstrând că acesta a relatat în mod amănunțit și degajat șirul evenimentelor, oferind numeroase detalii astfel cum s-a consemnat și în declarația scrisă.

În consecință, apreciind revenirea martorului ca nefiind justificată, instanța a înlăturat depoziția acestuia din cursul cercetării judecătorești.

Totodată, prima instanță nu a primit nici apărarea inculpaților apărarea potrivit căreia declarația numitului P.M. ascultat în cursul urmăririi penale în calitate de martor cu identitatea protejată sub numele P.I. ar fi lovită de nulitate absolută.

Nulitățile absolute sunt strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 197 alin. (2) C. pen., printre acestea neînscriindu-se și cea invocată în apărare. Declarația martorului nu este lovită nici de nulitate relativă întrucât, singura persoană care putea invoca o eventuală vătămare era tocmai P.M. care avea dreptul la tăcere, fiind învinuit în cauză, și nicidecum de inculpați.

Făcându-i-se cunoscut că beneficiază de dreptul la tăcere, P.M. a acceptat să dea declarație, solicitând în mod expres ca aceasta să i se i-a cu protejarea datelor de identitate, motivând că a fost bătut de oamenii din clanul lui R. și care nu ar avea milă „ de el dacă ar afla ce a declarat", martorul temându-se la acel moment pentru copilul său, astfel cum rezultă chiar din declarația originală atașată la dosar și din înregistrarea audio-video.

Cum odată stabilit faptul că singurul care putea invoca o vătămare în sensul menționat era învinuitul P.M., nu se mai impune analiza îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de dispozițiile alin. (4) al art. 197 C. pen., instanța reținând și faptul că deși toți inculpații au cunoscut împrejurarea invocată ca fiind drept o vătămare, încă de la termenul de judecată din data de 23 octombrie 2012, când martorul P.I. și-a divulgat identitatea reală ca fiind P.M., aceștia fiind prezenți împreună cu apărătorii în sala de ședință, nulitatea declarației date de acesta în cursul urmăririi penale s-a invocat abia la termenul de judecată din 13 noiembrie 2012, ulterior vizionării înregistrării depoziției din faza de urmărire penală, așadar cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Nici din perspectiva alin. (4) teza a II-a a art. 197 C. pen. nu se impune în opinia instanței anularea actului în discuție, întrucâtl. prin audierea numitului P.M., acesta cunoscând că are dreptul la tăcere și acceptând astfel să dea declarație sub identitate protejată, nu s-a produs nicio vătămate, depoziția acestuia fiind. câștigată cauzei.

Din probele administrate a rezultat că după săvârșirea faptelor, inculpații au fugit sau au încercat să fugă de la fața locului cu mașinile, însă pe lângă inculpatul S.I.S.. care deja fusese lovit de partea vătămată A.N. în ripostă și pentru a fi alungat și care a fugit pe jos, au fost prinși de mulțimea. furioasă R.l.D. și O.E., cărora li s-a defectat autoturismul, cel dintâi fiind lovit în zona figurii de mulțime, iar I.O. a căzut și a suferit două zgârieturi la față înainte de a fugi cu autoturismul prietenului său S.I.S.

Martorul C.V., paznic la Spitalul Municipal Mangalia, a declarat că era de serviciu când grupul inculpatului S.I.S. a sosit la spital, fiind urmat de un grup de rromi, adică rudele părții vătămate A.N., iar că cele două grupuri și-au adresat reciproc injurii și amenințări, toți fiind agitați.

Fiind audiați, inculpații A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., M.E., D.V. și M.A. au tăgăduit participarea la producerea scandalului public, când au fost provocate vătămări părților vătămate I.E.M. și A.N..

Inculpatul A.D. a declarat că într-adevăr avea o relație conflictuală de ceva timp cu A.G., invocând că acesta îl bătuse pe un prieten de al său, Ș.O.C., iar el îl însoțise pe acel prieten la poliție să depună plângere. Această alegație a inculpatului a fost infirmată de probatoriul administrat, deoarece s-a stabilit că de fapt el și cu acel prieten fuseseră reclamați la poliție că au bătut un grup de persoane din zona „La barăci". Despre împrejurările producerii scandalului, inculpatul a declarat că într-adevăr discutase la telefon cu A.G. și că s-au invitat reciproc să se întâlnească și să se bată, iar că la data de 25 octombrie 2011, chiar adversarul îl invitase acasă să se bată. A mers spre locuința acestuia, iar acolo a observat pe strada Principală mai multe persoane înarmate și de aceea nu s-ar fi oprit, ci a mers la restaurantul „M.", unde după orele 18,30 ar fi servit masa timp de o oră și abia mai târziu ar fi fost sunat de către A.G., care l-a acuzat că a fugit ca un laș. în susținerea apărărilor sale, inculpatul a solicitat în faza de urmărire penală aud