ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 415/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :

Prin Sentința penală nr. 34 din 10 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicare art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.I. , la 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 57 C. pen. și art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit de culoare argintie confecționat în totalitate din metal, cu lungimea totală de 20 cm, lungimea lamei de 11 cm și lățimea lamei de 2 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea.

În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată E.C. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile cu titlu de despăgubiri civile, suma de 290 RON și cu titlu de daune morale suma de 50.000 RON.

În baza art. 113 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost obligat inculpatul să plătească părți civile Serviciul de ambulanță județean Vâlcea suma de 1.106 RON cu titlu de cheltuieli de transport și acordarea asistenței medicale de urgență prespitalicească.

A mai fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Vâlcea, suma de 1.166,51 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare și 700 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel a reținut pe baza actelor și lucrărilor de la dosar următoarea situație de fapt :

Inculpatul E.I., în vârstă de 75 de ani este căsătorit cu E.V. și au împreună 4 copii majori, printre care și E.C.

Cei doi soți locuiesc singuri. Între inculpat și fiul său C. există certuri vechi pe fondul consumului de băuturi alcoolice și o relație conflictuală generată în principal de refuzul inculpatului de a-i mai permite să locuiască într-o casă a primului precum și de faptul că inculpatul a luat bunurile din acea casă aparținând fiului său și le-a depozitat în casa în care locuiește cu soția.

Anterior datei de 1 mai între tată și fiu a avut loc un astfel de conflict, inculpatul a sesizat organele de poliție iar E.C. a fost sancționat contravențional cu 200 RON în baza Legii nr. 61/2000.

În seara zilei de 1 mai 2009 E.C. s-a deplasat la locuința părinților cu scopul de a recupera un televizor pe care îl cumpărase din Turcia și cu această ocazie s-au certat însă având acordul tatălui, a luat televizorul. Partea vătămată a mers la Postul de Poliție pentru a aduce la cunoștința polițiștilor comunali cele întâmplate.

La reîntoarcere spre domiciliul său, partea vătămată s-a oprit la locuința părinților și fără să pătrundă în curte a discutat cu mama sa martora E.V. reproșându-i că din cauza plângerii formulată de inculpat, polițiștii l-au amendat cu 200 RON.

Fără ca cei doi să sesizeze, inculpatul a venit la poartă, având în mână un cuțit și o cărămidă, l-a lovit pe fiul său cu cărămida în față iar apoi cu cuțitul în zona abdomenului.

Urmare loviturilor primite partea vătămată a reacționat, lovindu-l pe inculpat cu pumnul în obraz fapt ce a determinat căderea acestuia la pământ.

Inculpatul a fost transportat în casă de soție ajutată de martorele Ț.M. și U.E.

Partea vătămată deși le-a spus mamei și vecinilor că este lovit nu a primit ajutor, s-a deplasat cca 300 metri până la un grajd al părinților unde a rămas 2 - 3 ore, după care a încercat să ajungă acasă la concubină. Pe drum i s-a făcut rău și a intrat la mătușa sa M.G. unde a rămas până a doua zi dimineața 2 mai 2009. Femeia a anunțat organele de poliție acestea au anunțat salvarea și partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean Vâlcea unde a fost operat.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 484/E/405 din 19 mai 2009 al Serviciului de Medicină Legală Vâlcea rezultă că E.C. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător (în speță cuțit) care au necesitat 55 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. În lipsa acordării îngrijirilor medicale - intervenție operatorie - leziunile ar fi dus la deces.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin apelul procurorului s-a susținut că prima instanță a acordat circumstanțe atenuante greșit. Astfel, având în vedere condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta că inculpatul nu a fost sincer și a încercat să acrediteze ideea că cel care a provocat scandalul și a fost primul care a lovit este partea vătămată, vârsta, boala și lipsa antecedentelor penale invocate de instanță pentru a justifica reținerea de circumstanțe atenuante sunt irelevante.

Inculpatul a criticat sentința susținând că se impunea să se rețină că a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a II-a și reținerea circumstanței legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. A cerut schimbarea încadrării juridice și având în vedere că suferă de cancer să i se aplice o pedeapsă orientată înspre minimul special a cărei executare să fie suspendată.

Prin Decizia penală nr. 68/A din 8 iulie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de inculpat și a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

A desființat în parte sentința în latura penală și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani la 3 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei și sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești care a criticat ambele hotărâri ca fiind nelegale și temeinice.

Prin primul motiv de recurs, greșita individualizare a pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. se reia cu o mai amplă motivare critica de ne temeinicie din apel - greșita acordare de circumstanțe atenuante.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs sentința este criticată pentru că instanțele nu au interzis ca pedeapsă complementară și dreptul de a fi tutore sau curator.

Verificând hotărârile prin prisma motivelor de recurs invocate Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului în apel au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Curtea a motivat convingător că instanța de fond nu a avut în vedere în întregime criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Având în vedere vârsta înaintată - 77 ani, boala inculpatului - cancer, concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică - inculpatul la data săvârșirii faptei avea discernământul diminuat, dar mai ales relațiile conflictuale dintre părți în care comportamentul agresiv al părții vătămate față de inculpat cum și față de mama sa E.V., este dovedit cu declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului și caracterizarea aflată la dosar, în mod temeinic instanța de apel a redus pedeapsa la 3 ani închisoare.

Fără a contesta pericolul social al faptei săvârșite Înalta Curte are în vedere că pentru o persoană în vârstă de peste 70 de ani și pe deasupra bolnavă de cancer, chiar și privarea de libertate pe timp de 3 ani apare ca având mai mult efecte distructive decât reeducatorii și de prevenire.

Este neîndoios că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

În același timp prin executarea pedepsei nu trebuie să se cauzeze suferințe fizice așa cum o prevăd dispozițiile art. 52 alin. (2) C. pen., or, având în vedere vârsta înaintată, instrucția precară și boala este puțin probabilă realizarea scopului secundar dar aproape sigur cauzarea de suferințe prin privarea de libertate pe un termen îndelungat de 6 ani așa cum a hotărât prima instanță.

Vârsta înaintată, peste 77 ani, boala de care suferă, cancer, și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică privind discernământul sunt argumente că nu se pune problema necesității interzicerii ca pedeapsă complementară a dreptului de a fi tutore sau curator. Critica formulată prin recursul procurorului este formală ținând seama de datele speței, interzicerea alături de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) și a dispozițiilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., neavând însă nicio finalitate astfel că sub acest aspect hotărârile atacate sunt legale și temeinice.

Recursul urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 68/A din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul E.I.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat E.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.