ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4146/2010

Asupra recursurilor penale de față;

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 394 din 5 octombrie 2007, Tribunalul Constanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului T.V., formulată de acesta prin apărător ales.

În baza art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul

T.V.

- fiul lui V. și E., la pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul T.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa închisorii rezultante, perioada reținerii și arestării preventive, de la 24 octombrie 2006 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului T.V.

În baza art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul

G.N.

- fiul lui T. si I., la pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul G.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa închisorii rezultante, perioada reținerii si arestării preventive, de la 24 octombrie 2006 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului G.N.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și 1003 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă E.D.

A obligat pe inculpații T.V. și G.N., în solidar, să plătească părții civile suma de 4.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale și 871 lei reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații să plătească statului câte 2100 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în ziua de 23 octombrie 2006 inculpatul T.V. împreună cu tatăl său T.V., au prestat activități gospodărești la numitul R. din localitatea Târgușor, județul Constanța până în jurul orei 18.

În continuare cei doi au mers la restaurantul din centrul localității unde au consumat o sticla cu bere. Ulterior inculpatul s-a deplasat la un alt bar, zis L.P. unde a consumat alte două sticle cu bere, în acest loc întâlnindu-se cu inculpatul G.N. cu care a mai consumat două sticle cu bere. După o jumătate de oră inculpații au plecat către domiciliul lui T.V., acesta din urmă cumpărând și o sticlă de 2 litri cu bere, pentru a o consuma acasă.

La domiciliul inculpatului se afla martorul T.V. tatăl și victima M.G. care trăia în relații de concubinaj cu tatăl inculpatului, inculpatul T.V. fiind în relații de dușmănie cu victima, el nefiind de acord cu această relație.

Tatăl inculpatului și victima M.G. consumau vin dintr-o sticlă, inculpatul T. reproșându-i victimei prezența ei în casă, pe un ton agresiv, motiv pentru care aceasta s-a retras în camera alăturată care servea de dormitor tatălui inculpatului.

Ulterior, inculpații și martorul T.V. tatăl au consumat petul cu bere, precum și câte o cafea făcută de martor.

În timp ce consumau bere, inculpații au purtat o discuție despre faptul ca G.N. să întrețină raporturi sexuale cu M.G. Profitând de faptul că martorul T. ieșise din casă pentru a-și satisface necesitățile fiziologice, inculpatul G.N. a intrat în camera unde dormea victima M.G., urcându-se în pat peste aceasta cu intenția de a întreține un raport sexual cu ea.

Victima a început să țipe, fapt ce l-a alarmat pe martorul T., care a intrat în aceeași cameră pentru a-l îndepărta pe inculpat.

Inculpatul T.V. a intervenit în sprijinul celuilalt inculpat, aplicându-i o lovitură cu pumnul în zona feței tatălui său, acesta căzând peste un cuier pom din lemn ce se afla în cameră, și răsturnându-l.

Aspectul dormitorului a fost examinat de organul de urmărire penală, precizându-se în procesul verbal de cercetare că exista un cuier pom dărâmat în timpul altercației.

Între timp, inculpatul G.N. a tras-o afară din casă pe victima M.G., aceasta fiind îmbrăcată numai într-un tricou și în chiloți, deplasându-se spre pârâul din apropiere (derea) și fiind urmați apoi de inculpatul T.V.

Conform declarațiilor ambilor inculpați, care se coroborează, inculpatul T.V. a lovit-o pe victimă cu pumnii în zona feței, precum și cu picioarele când aceasta a căzut, punându-i în vedere să nu se mai întoarcă în domiciliul tatălui său.

Locul în care victima a fost agresată inițial a fost stabilit cu ocazia cercetării la fața locului, constatându-se o dâră de picături de sânge cu dimensiunile de 70 x 20 cm, la distanță de 50 metri de locuința familiei T., apoi din nou o dâră de picături de sânge pe potecă, cu dimensiunea de 90 x 25 cm.

La un moment dat M.G. a reușit să fugă la vale, spre derea, fiind urmată de ambii inculpați, aceștia reușind să o imobilizeze la distanță de cca 6 metri de firul apei.

Inculpatul T.V. i-a aplicat lovituri cu pumnii, cerându-i să întrețină un raport sexual oral cu inculpatul G.N. Înainte de aceasta, G.N. a intenționat să aibă un raport sexual normal, însă victima s-a opus, iar în aceste condiții T.V. i-a tras cu forța chiloții ce-i avea pe ea, aruncându-i în apropiere. Declarația inculpatului în acest sens se confirmă prin cercetarea la fața locului, care a stabilit că victima nu avea chiloți pe ea, și că o pereche de chiloți de damă murdari și rupți au fost găsiți la o distanță de 60 cm de capul cadavrului.

Ambii inculpați au arătat în declarațiile inițiale că G.N. a întreținut un raport sexual oral cu victima, după care i-a aplicat doi pumni în față, M.G. căzând cu fața în sus și cu picioarele desfăcute. În această poziție, inculpatul T.V. i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul în zona vagino-anală. Atât G.N., cât și T.V. semnalează faptul că, cu ocazia raportului sexual, G.N. nu a ejaculat. Lipsa lichidului seminal pe corpul victimei a fost constatat prin raportul de expertiză medico-legală.

Întrucât victima avea simptome de agonie, inculpatul G.N. a luat sticla de plastic de bere, a umplut-o cu apă și a stropit-o pe aceasta pe față. Ulterior, și inculpatul T.V. a făcut același lucru, fără a putea să aducă victima în stare de conștiență. Cercetarea la fața locului confirmă faptul că la 3 metri de cadavru a fost găsit un pet de 2 litri de bere B.

Prin procesul verbal de cercetare la fața locului, s-a stabilit că în zona anală și vaginală victima prezenta multiple pete și scurgeri de culoare brun roșcat, cu aspect de sânge coagulat, scurs pe sol într-o baltă de 50 x 40 cm.

De asemenea, s-au constatat leziuni la nivelul gurii, nasului, obrajilor și ochilor, precum și o baltă de sânge în dreptul capului și pieptului, cu dimensiunea de 80 x 40 cm.

Dându-și seama de gravitatea faptei, inculpații au părăsit victima și s-au întors inițial la casa familiei T., pentru a lua țigări și a fuma. Inculpatul T.V. nu a avut curaj să intre, încercând să-l trimită pe G.N., însă nici acesta nu a intrat în casă, întrucât îl observase pe martorul T.V. - tatăl având în mână un cuțit. Existenta cuțitului este dovedită prin procesul verbal de cercetare la fața locului, în care se consemnează că sub perna din dormitorul martorului s-a găsit un cuțit de bucătărie, iar T.V. tatăl a relatat că el l-a pus acolo, pentru a se apăra în cazul în care fiul său ar încerca să-l agreseze în continuare.

Inculpații au dat un telefon martorului L.C., spunându-i că vor trece pe la acesta, după care s-au dus acasă la acest martor pentru a-i cere câte o țigară, însă martorul nu avea țigări. În timpul discuției cu inculpații, martorul a observat urme de sânge pe îmbrăcămintea acestora, astfel cum declara în cursul urmăririi penale. Existența urmelor de sânge pe îmbrăcămințile ambilor inculpați este constatată prin cercetarea la fața locului și prin ridicarea obiectelor de îmbrăcăminte aparținând inculpaților.

Astfel, la examinare, în dimineața zilei de 24 octombrie 2006 ora 04,00, inculpatul T.V. prezenta urme de sânge și noroi pe ambele palme, și două excoriații de 5 cm. Puloverul prezenta multiple pete de sânge, iar blugii aveau pete de sânge și noroi.

Pe cuvertura albă a patului unde a dormit inculpatul G.N. s-au găsit două pete de culoare roșie, cu aspect de sânge, iar pe obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la acesta s-au constatat de asemenea pete de sânge.

După ce au plecat de la martorul L.C., inculpatul G.N. s-a hotărât să apeleze de pe telefonul său mobil serviciul de urgență, anunțând că a găsit o femeie lângă derea, în stare gravă. Apelul a fost recepționat la ora 00,53, astfel cum rezultă din actele dosarului.

După ce a dat telefon, inculpații s-au deplasat la locuința lui G.N., acesta intrând înăuntru și cerându-i tatălui său - G.T. - o țigară. Martorul a precizat că s-a uitat la ceas în acel moment, constatând că este ora 1,15.

Cu acel prilej, inculpatul G. i-a relatat că a găsit-o moartă pe victima M.G., pe derea, și că a dat telefon la poliție.

Inculpatul a ieșit afară din curte cu țigara, fumând-o împreună cu T.V., care-l aștepta, după care acesta din urmă s-a dus să se culce, iar G.N. a plecat la locul unde se afla victima, pentru a aștepta organele de poliție si ambulanța.

Prin raportul de constatare medico-legala din 11 ianuarie 2007, precum și prin procesul verbal consemnat cu ocazia efectuării necropsiei victimei, la data de 25 octombrie 2006, s-a stabilit că moartea acesteia a fost violentă, datorându-se contuziei meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral, cu hematom subdural. Leziunile de violență au putut fi produse cu un corp dur, și au legătură directă cu cauza morții, iar leziunile de la nivelul regiunii genitale și anale au putut fi produse prin lovire cu corp dur sau prin acțiunea unui corp dur introdus vaginal și anal înainte de deces.

Reține instanța de fond că probele administrate în cauză demonstrează că ambii inculpați au contribuit determinant la producerea decesului mai întâi inculpatul T.V. a aplicat o multitudine de lovituri în zona feței victimei cauzându-i traumatisme cu sângerare care însă nu au condus pe moment la comă și deces, faptă demonstrată prin aceea că victima a avut puterea de a fugi până la derea și de a se împotrivi actului sexual.

Reține instanța de fond că din declarațiile inculpaților rezultă că după raportul sexual oral, inculpatul G.N. i-a aplicat acesteia doi pumni, moment în care victima și-a pierdut cunoștința și nu și-a mai putut controla membrele inculpații semnalând că „și-a desfăcut picioarele” în condițiile în care până atunci victima reușise să se apere de un raport sexual normal.

Gravitatea loviturilor aplicate de inculpatul G.N. se explică prin aceea că victima, fiind reținută cu fața în sus, s-a lovit și în zona occipitală parietală a capului de pământ, în momentul când a primit loviturile în față.

De asemenea reține instanța de fond că inculpatul G.N. a întreținut raport sexual oral cu victima, fără consimțământul acesteia prin întrebuințare de violențe fizice, fiind sprijinit, la săvârșirea violului de către inculpatul T.V.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații.

Inculpatul T.V. susține, în urma analizei probelor administrate, nevinovăția pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, motiv pentru a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. Arată de asemenea inculpatul că nici o probă administrată în cauză nu dovedește împrejurarea că l-ar fi ajutat pe inculpatul G.N. să întrețină raporturi sexuale cu victima solicitând achitarea pentru această infracțiune.

În subsidiar solicită reducerea pedepsei ce urmează a-i fi aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.

Inculpatul G.N. a susținut că infracțiunile reținute în sarcina sa nu sunt probate sens în care a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea ce i se reține în sarcină.

Prin Decizia penală nr. 28/ P din 7 martie 2008, Curtea de Apel Constanța a admis

apelurile declarate de inculpații T.V. și G.N.

împotriva sentinței penale nr. 394 din data de 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 3803/118/2007, a desființat hotărârea atacată și a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului T.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., înlăturând aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

A fost înlăturată aplicarea pedepsei accesorii și a celei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen. pentru inculpatul T.V.

A fost înlăturată obligarea inculpatului G.N. la plata despăgubirilor civile.

În baza art. 139 - art. 136 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive pentru inculpatul G.N. cu măsura preventivă prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen. a obligării de a nu părăsi țara.

Conform art. 145

1

alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1)

1

C. proc. pen., pe durata măsurii, inculpatul G.N. a fost obligat să respecte următoarele:

a) să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - Poliția com. Târgușor, județul Constanța, conform programului întocmit de acesta sau de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința (pe care a indicat-o în prealabil, conform actelor de la dosar) fără încunoștințarea organului judiciar.

S-a făcut aplicarea art. 145

1

raportat la art. 145 alin. (2)

1

C. proc. pen. privind comunicarea prezentei.

Conform art. 145

1

alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (2)

2

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului G.N. „în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau vreuneia din obligațiile impuse de instanță se poate lua măsura arestării preventive”.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.N.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței în măsura în care nu contravin prezentei.

Conform art. 383 cu referire la art. 381 C. proc. pen. s-a dedus arestul preventiv pentru inculpatul T.V. de la 05 octombrie 2007.

Potrivit art. 383 cu referire la art. 350 alin. (1) și art. 160

b

C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului T.V. o perioadă de 60 zile, de la 30 martie 2008 la 28 mai 2008.

S-a făcut aplicarea art. 309 alin. ultim C. proc. pen.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că nu pot fi avute în vedere

primele declarații ale inculpaților date după începerea urmăririi penale deoarece sunt infirmate de declarațiile acestora din faza de cercetare judecătorească care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați tot în condiții de publicitate și care se coroborează cu proba științifică care infirmă aspecte esențiale reținute în situația de fapt.

Inculpații revin la declarațiile date inițial, anterior confruntării lor, care a avut loc tot în faza de urmărire penală.

Raportul de expertiză medico-legală - examen ADN - concluzionează că secrețiile bucale nu au pus în evidență un profil ADN.

Apreciază instanța de apel că sarcina probei revenind acuzării, aceasta nu a reușit să dovedească versiunea asupra faptei așa cum s-a pornit inițial; ca atare neavând elemente de sprijin probator, această situație nu poate fi avută în vedere.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul T.V.

Parchetul a criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- greșita achitare a inculpatului T.V. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.;

- greșita achitare a inculpatului G.N. pentru infracțiunile de viol și omor prevăzute de art. 197 alin. (2) C. pen. și art. 174 - 176 lit. a) C. pen.;

- greșita aplicare a dispozițiilor art. 145

1

C. proc. pen. față de inculpatul G.N.;

- greșita soluționare a laturii civile a cauzei.

Oral reprezentantul parchetului a solicitat casarea deciziei și menținerea hotărârii instanței de fond.

Apreciază Parchetul că, concluzia la care a ajuns instanța de apel se sprijină pe o gravă eroare de fapt și pe baza unei evaluări greșite a materialului probator solicitând condamnarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Inculpatul

T.V. a solicitat reducerea pedepsei aplicate arătând că nu se consideră vinovat de uciderea victimei, ci doar de lovirea ei.

Prin Decizia penală nr. 1893 din 28 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 28 din 7 martie 2008 a Curții de Apel Constanța.

A casat decizia penală atacată numai cu privire la greșita achitare a inculpaților T.V. și G.N. și înlocuire a măsurii preventive față de inculpatul G.N.

A înlăturat dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive față de inculpatul G.N.

A trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva aceleiași decizii.

A menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul T.V.

A obligat pe recurentul inculpat T.V. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recursul Parchetului este fondat pentru alte motive decât cele invocate în scris și oral, recurs pe care l-a analizat în raport de dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Reține instanța de recurs că deși a fost prezentă la judecata apelului, instanța de apel nu a acordat cuvântul și părții civile E.D., fiind privată în acest mod de exercitarea drepturilor sale procesuale.

De asemenea opinează instanța de recurs că instanța de prim control judiciar

nu a epuizat toate dovezile prin care să se ajungă la stabilirea adevărului în cauză, lăsând o serie de situații și împrejurări nelămurite sau justificate doar prin existența dubiului care favorizează inculpații.

Reținând că soluția de achitare a inculpaților este greșită Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus trimiterea cauzei la instanța de apel spre rejudecare pentru a se administra mai multe probe și anume:

- astfel, instanța de casare a constatat că la data de 25 octombrie 2006, organele de urmărire penală au procedat la amprentarea cadavrului, ocazie cu care pe palma mâinii drepte a acesteia au fost identificate 3 fire de păr iar pe brațul stâng 2 fire de păr.

Aceasta, împreună cu depozitul subunghial recoltat în aceleași împrejurări, au fost ridicate de procurorul și lucrătorii de poliție criminaliști dar din nici un act al dosarului nu rezultă modul de valorificare a acestor urme biologice astfel încât se impune efectuarea unui examen ADN.

Se arată de asemenea că la cercetarea la fața locului au fost identificate mai multe pete de substanță brun-roșcată cu aspect de sânge, precum și obiectele de vestimentație aparținând ambilor inculpați iar rezultatul valorificării acestor probe nu se află la dosar, impunându-se întocmirea expertizelor de specialitate.

Se arată că în raportul de constatare medico-legală din 11 ianuarie 2007, se face mențiunea „BA 246-PSA pozitiv”, fapt ce probează un raport sexual anal și de asemenea că leziunile la nivelul regiunii genitale și anale au putut fi produse prin lovire cu corp dur sau prin acțiunea unui corp dur introdus vaginal și anal înainte de deces.

Față de aceste mențiuni și față de faptul că aceste concluzii au fost aprobate de Comisia de Avizare și Control a I.N.M.L. M.M., cu precizarea că reacția PSA pozitivă nu reprezintă o reacție de certitudine pentru probarea unui raport sexual, instanța de recurs a stabilit că se impune ca I.N.M.L. să detalieze și să explice această precizare și de asemenea să precizeze dacă leziunile de la nivelul regiunii genitale și anale pot fi consecința unui raport sexual anal și/sau a unor lovituri cu corp dur premerse sau urmate de întreținerea unui raport sexual anal.

Instanța de recurs a stabilit că în cauză este necesară audierea martorului T.V., efectuarea unor referate de evaluare a inculpaților de către serviciile de specialitate, precum și efectuarea testului poligraf.

Instanța de recurs a considerat întemeiat recursul parchetului și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 145

1

C. proc. pen. față de inculpatul G.N.

În condițiile în care inculpatul a fost achitat de orice penalitate, instanța trebuia să revoce arestarea preventivă și nu să dispună înlocuirea măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.

Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Constanța a administrat probele dispuse prin decizia de casare.

- Astfel se reține că din referatul de evaluare a inculpatului G.N. rezultă că acesta dispune de resurse individuale și familiale ce pot fi utilizate în direcția consolidării capacității sale de a se conforma și în viitor normelor și regulilor sociale.

Cu privire la inculpatul T.V. se apreciază că acesta prezintă oportunități de comitere a unor infracțiuni prin violență, perspectivele de reintegrare fiind strict condiționate de conștientizarea consecințelor promovării în viitor a unui comportament infracțional cât și de gradul de motivare a inculpatului pentru schimbare.

- Comisia de avizare și control a precizat că examenul genetic medico-legal nu a evidențiat material străin genetic diferit de cel al victimei ceea ce se poate explica prin absența raportului sexual sau raport sexual protejat sau alterarea și distrugerea materialului genetic străin. Leziunile vaginale și anale s-au produs prin introducerea forțată a unui corp dur. În ce privește existența unui raport sexual se arată că acesta nu se poate exclude dar nici nu se poate confirma cu certitudine.

Testul poligraf efectuat cu privire la ambii inculpați a evidențiat modificări semnificative care să fie interpretate ca indici cerți ai comportamentului simulat.

Se menționează că în urma relațiilor solicitate, M.J. al Regatului Spaniei a comunicat că în bazele de date ale poliției spaniole nu figurează nici o persoană cu numele de T.V.

Analiza genetică

a depozitelor subunghiale aparținând inculpatului

T.

V., a pus in evidență un profil genetic unic incomplet, aparținând unei persoane de sex feminin, care ar proveni de la victima M.G.

Analiza genetică de sânge de pe pantalonii și puloverul inculpatului

T.

V. a pus in evidentă același profil genetic de sex feminin, care aparțin victimei M.G.

Analiza genetică a urmelor de sânge de pe geaca și pantalonii inculpatului G.N., au pus în evidentă unul si același profil genetic aparținând victimei M.G.

Analiza genetică a unei singure urme de sânge de pe cuvertura inculpatului G.N. a pus în evidentă un profil genetic incomplet, mixt, ce provine din amestecul de material biologic a minim două persoane de sex feminin. Caracterele genetice din profilele ADN de referință, aparținând victimei M.G. sau inculpaților, nu se regăsesc în amestec.

Analiza genetică a urmelor gălbui de pe cuvertura inculpatului G.N., a pus în evidență un profil genetic unic aparținând unei si aceleași persoane, respectiv ale inculpatului G.N.

Analiza genetică a urmelor de sânge prelevate de pe mâinile inculpatului

T.

V. și a celorlalte urme de pe cuvertura și de pe portofelul inculpatului G.N. nu a pus in evidenta nici un profil ADN datorita cantității insuficiente de material genetic sau degradării acestuia, in condițiile expunerii la factorii din mediu.

Examinând probele administrate reține instanța de apel că nu se poate reține vinovăția pentru infracțiunea de viol pentru inculpatul G.N. și complicitate pentru inculpatul T.V. și respectiv infracțiunea de omor deosebit de grav pentru inculpatul G.N., în ciuda eforturilor din faza de cercetare judecătorească, dubiile nu au putut fi înlăturate persistând o stare de incertitudine care exclude posibilitatea unei hotărâri de condamnare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul T.V.

În recursul Parchetului este criticată decizia instanței de apel sub aspectul greșitei achitări a inculpaților, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. arătând că s-a comis o gravă eroare de fapt cu consecința achitării în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. a inculpatului G.N. pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și a celor doi inculpați în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru autorat inculpatul G.N. și complicitate la viol pentru inculpatul T.V.

Se apreciază că, în raport de probatoriul administrat, s-a demonstrat fără dubiu faptul că inculpații prin acțiuni conjugate au determinat decesul victimei și pe fondul violențelor exercitate inculpatul G.N. cu complicitatea inculpatului T.V. a întreținut raport sexual cu victima, fapt pentru care solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.

Inculpatul T.V. invocă cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. arătând că, s-a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, probele administrate în cauză nedovedind vinovăția sa pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. a) C. pen.

În subsidiar inculpatul T.V. solicită reducerea pedepsei aplicate apreciind că este mult prea aspră.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de Parchet și inculpatul T.V. sunt întemeiate însă sub alte motive decât cele invocate în cererile de recurs.

Înalta Curte apreciază că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. considerând că instanța de apel nu s-a supus deciziei de casare și nu a administrat toate probele dispuse prin decizia de casare, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prin Decizia de casare nr. 1893 din 28 mai 2008 pronunțată în Dosarul nr. 2643/36/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus prin alte probe și necesitatea audierii martorului T.V. - senior, care nu a fost ascultat de instanțe întrucât nu a fost găsit la domiciliul său, existând informația că este plecat în Spania.

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit ca „instanța să dispună audierea martorului, depunând diligențe prin autoritățile administrative și familia acestuia pentru a se stabili adresa la care se află și posibilitățile de a fi ascultat sau de a transmite o declarație notarială”.

Procedând la rejudecarea cauzei, instanțe de apel nu a dispus niciodată pe parcursul soluționării cauzei, citarea martorului T.V. - senior, punând doar în vedere apărătorului ales al inculpatului T.V. să depună diligențe pentru a indica adresa la care să fie citat martorul.

În cele din urmă instanța de apel, a considerat necesar a efectua o adresă către M.J. cu solicitarea de a se face demersuri prin Ambasada României din Spania în vederea identificării martorului pe teritoriul Spaniei.

M.J. - Direcția Drept Internațional și Tratate, a comunicat instanței (fila 199 vol. I dosar Curtea de Apel Constanța) că în bazele de date ale poliției spaniole nu figurează nici o persoană cu numele de T.V.

Procedând în acest mod Înalta Curte apreciază că instanța de apel nu s-a conformat exigențelor deciziei de casare.

Pe tot parcursul soluționării cauzei de către instanța de apel, nu s-a emis nicio citație pe numele martorului la adresa de domiciliu.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că se impunea citarea acestui martor cu mandat de aducere în baza dispozițiilor art. 183 C. pen., potrivit cărora o persoană poate fi adusă în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată pe baza unui mandat de aducere întocmit potrivit dispozițiilor art. 176 dacă fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezența ei este necesară.

Această procedură era necesară întrucât potrivit dispozițiilor art. 184 C. proc. pen., organul însărcinat cu executarea mandatului de aducere dacă nu găsește persoana prevăzută în mandat, face cercetări și dacă au rămas fără rezultat încheie un proces-verbal care va cuprinde mențiuni despre cercetările făcute.

Or, din analiza înscrisurilor existente la dosar, rezultă că instanța de apel a dispus efectuarea acestor cercetări în Spania, fără ca în prealabil să dispună măcar simpla citare a martorului pe teritoriul României.

În cazul în care s-ar fi dispus citarea martorului prin mandat de aducere, organele însărcinate cu aducerea la îndeplinire a mandatului ar fi comunicat instanței rezultatul cercetărilor.

Înalta Curte apreciază că se impune și efectuarea unei adrese la Biroul de Evidență Informatizată a Persoanei pentru a se verifica dacă martorul și-a schimbat domiciliul.

Audierea martorului este foarte importantă, pentru soluționarea corectă a acestei cauze, în vederea stabilirii cât mai exacte a situației de fapt având în vedere circumstanțele în care s-a produs decesul victimei M.G. și anume împrejurarea că în seara respectivă, la locul comiterii faptelor s-au aflat inculpații T.V., G.N. precum și martorul T.V., ca atare declarația acestuia poate lămuri aspectele neelucidate sau asupra cărora există dubii.

Audierea martorului se impune cu atât mai mult cu cât fiind audiat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul T.V. a arătat că primul vinovat de moartea victimei este G.N. și apoi tatăl său.

Inculpatul G.N. a declarat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție că nu recunoaște faptele întrucât nu le-a comis, dar s-a pus presiune asupra lui ca urmare a declarațiilor făcute de martorul T.V.

În urma insistențelor Înaltei Curți ca inculpatul G.N. să justifice schimbarea declarației din faza de urmărire penală precum și faptul că a recunoscut faptele și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul G.N. a declarat că „am recunoscut faptele și în fața judecătorului cu ocazia propunerii de arestare preventivă fără ca cineva să facă presiuni asupra mea. Am constatat că acest lucru era normal fiind în stare de arest iar când am angajat apărător mi-am schimbat declarația întrucât am vrut să spun adevărul”.

Având în vedere poziția manifestată de cei doi inculpați în fața Înaltei Curți, faptul că inculpatul T.V. a declarat că inculpatul G.N. este autorul infracțiunilor, ca și declarația inculpatului G.N. în sensul că a recunoscut faptele fără ca cineva să facă presiuni asupra sa, Înalta Curte apreciază că se impune în cauză și efectuarea unei confruntări între inculpați.

Este adevărat că această probă a fost efectuată în faza de urmărire penală, însă Înalta Curte apreciază că se impune, cu necesitate, efectuarea acestei probe, în mod nemijlocit, și de către instanța de apel pentru ca judecătorul să perceapă prin propriile simțuri atitudinea inculpaților în momentul în care li se pun întrebări relevante, în raport de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

În motivarea deciziei reține instanța de apel că nu se poate da o valoare exclusivă primelor declarații ale inculpaților în cursul urmăririi penale deoarece atitudinea acestora poate fi influențată de interese personale sau de împrejurări care i-au obligat la recunoaștere.

Este adevărat că declarațiile date de inculpați de recunoaștere a faptelor trebuie coroborate și cu alte probe administrate în cauză însă Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nici instanța de apel nu justifică ce a determinat-o să acorde o forță probantă superioară declarațiilor ulterioare ale inculpaților de nerecunoaștere a faptelor.

Deși probele științifice au evidențiat existența unor urme de sânge pe geaca și pantalonii inculpatului G.N., instanța de apel justifică prezența acestora ca urmare a ajutorului dat inculpatului T.V. atunci când l-a însoțit pe acesta la locul faptei.

Ca atare, instanța de apel ignorând dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora probele nu au o valoarea dinainte stabilită, a acordat în mod nejustificat o forță probantă superioară probelor administrate în faza de cercetare judecătorească în detrimentul celor administrate în faza de urmărire penală.

Deși instanța de apel nu a luat declarații celor doi inculpați, aceștia prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., cu toate că audierea inculpaților se impunea cu necesitate, având în vedere condițiile deosebit de grave în care a fost suprimată viața victimei, totuși instanța de apel a înlăturat în totalitate declarațiile de recunoaștere ale inculpaților din faza de urmărire penală, minimalizând faptul că aceste declarații au fost date într-un moment foarte apropiat de producerea faptelor în care au arătat cu lux de amânunte modul de desfășurare a faptelor.

De asemenea, motivele pentru care inculpatul G.N. a retractat declarația inițială și anume „am fost amenințat de lucrătorii de poliție când am dat declarația olografă că dacă nu declar la fel și la procuror o să mă bată”, nereprezentând o justificare credibilă, plauzibilă, nu îndrituia instanța de apel să înlăture aceste declarații în condițiile în care nu a dispus audierea nemijlocită a inculpaților.

Față de contradicțiile existente între declarațiile celor doi inculpați, Înalta Curte apreciază că se impune audierea separată a acestora, iar aspectele contradictorii urmează a fi lămurite în urma confruntării celor doi inculpați, ocazie cu care instanța de apel va avea posibilitatea să perceapă nemijlocit atitudinea inculpaților în raport de faptele ce li se rețin în sarcină.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de Parchet și inculpatul T.V.

Față de considerentele ce preced Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul T.V., va casa

în totalitate decizia penală atacată și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Constanța.

Va menține starea de arest a inculpatului

T.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul T.V. împotriva Deciziei penale nr. 56/ P din 3 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează în totalitate decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Constanța.

Menține starea de arest a inculpatului

T.V.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpatul T.V., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2010.