ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5966/2005

Prin sentința penală nr. 127 din 4

mai 2005, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul S.I., la pedeapsa de 17

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prevăzute de art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 –

art. 64 C. pen.

Conform art. 61 alin. (2) C. pen., a

fost revocată liberarea condiționată a restului de 676 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 6 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 38/1998

a Tribunalului Sibiu.

S-a dispus contopirea pedepsei de 17

ani închisoare cu restul de 676 zile rămas neexecutat, urmând ca inculpatul să

execute, cu un spor de 6 luni, pedeapsa de 17 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus perioada arestării

preventive de la 17 octombrie 2004 la zi.

S-a luat act că partea vătămată N.D.

nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul

a reținut următoarele:

În noaptea de 16 octombrie 2004,

între fratele inculpatului și martorul S.O. a avut loc o altercație, lovindu-se

reciproc întâi în barul din localitatea Richiș, apoi pe stradă.

Inculpatul a întrerupt altercația,

apoi s-a deplasat la domiciliul său, s-a înarmat cu un cuțit, revenind apoi în

stradă, unde a aplicat o lovitură de cuțit în zona toracică victimei L.E. care,

la rândul său, încercase aplanarea aceluiași conflict.

Lovitura aplicată de inculpat a

determinat decesul victimei, raportul de expertiză medico-legală evidențiind o

plagă penetrantă intratorace cu lezarea cordului la nivelul artriului drept.

Soluția tribunalului a fost apelată

de inculpat, care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de omor calificat în infracțiunea de ucidere din culpă, precum și reducerea pedepsei

aplicată.

Prin decizia penală nr. 227/ A din 9

august 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei instanței de

apel, inculpatul S.I. a declarat recurs, susținând motivele formulate în apel

în sensul că fapta comisă constituie infracțiunea de ucidere din culpă, iar, în

subsidiar, reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor calificat.

Criticile sunt nefondate .

Din verificarea probelor și

lucrărilor dosarului rezultă că instanța a dat o corectă interpretare probelor

administrate iar pe baza acestora a stabilit vinovăția inculpatului,

încadrările juridice și cuantumul pedepsei aplicate.

Susținerea inculpatului în sensul că

fapta sa constituie infracțiunea de ucidere din culpă, cu motivarea că victima

s-a înțepat în cuțit în momentul interpunerii între cei angajați în conflict,

nu are suport probator.

Martorii F.D., F.R. și S.O. (fratele

inculpatului) au declarat constant că inculpatul s-a manifestat, în sensul că

va omorî pe partea vătămată, și, de asemenea, au văzut momentul când acesta a

lovit pe L.E. cu cuțitul în zona inimii.

Raportul de constatare medico-legală

concluzionează că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire cu

un corp tăietor înțepător, aplicate de sus în jos dinainte spre înapoi și de la

stânga la dreapta victimei, și nu prin căderea într-un corp ascuțit tăietor

înțepător, cum susține inculpatul.

În contextul acestor probe,

încadrarea juridică dată faptei de instanța de fond și apel este corectă,

inculpatul S.E. acționând cu intenția de a ucide victima, prin aplicarea unei

lovituri cu un corp tăietor-înțepător, cuțit, în zonă vitală și cu intensitate.

Rezultatul produs morții victimei nu

este numai unei atitudini ușuratice sau neglijență a inculpatului, așa cum

acesta solicită, astfel că motivul de recurs formulat nu este fondat.

Cu privire la individualizarea

pedepsei, se constată că instanțele au făcut o justă aplicare a dispozițiilor art.

72 C. pen.

S-a avut în vedere natura și

gravitatea faptei comisă, omor calificat, limitele de pedeapsă prevăzute de

lege, de la 15 la 25 de ani, starea de recidivă a inculpatului condamnat

anterior tot pentru o infracțiune comisă cu violență.

Față de această considerente se

constată că se impune a fi menținută pedeapsa de 17 ani și 6 luni închisoare

aplicată inculpatului, pentru a asigura realizarea scopului pedepsei prevăzut

în art. 52 C. pen.

Neexistând nici motive care pot fi

luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului S.I. urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Prin durata pedepsei urmează a se

deduce perioada arestării preventive de la 17 octombrie 2004 la 24 octombrie

2004.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 227/ A din 9 august

2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 17 octombrie 2004 la

24 octombrie 2005.

Obligă recurentul inculpat să

plătească suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

octombrie 2005.