ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 325/2003

Decizia nr.325

Dosar nr.4231/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul L.L.

împotriva deciziei penale nr.250 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia.

S-a

prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat T.I.,

apărător din oficiu.

A

fost prezentă intimata parte vătămată L.M..

A

lipsit reprezentantul intimatei părți civile Spitalul Clinic Sibiu.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru rejudecare în

scopul de a stabili legătura de cauzalitate a leziunilor preexistente ale

victimei, cu decesul. A mai cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 Cod penal,

precum și aplicarea scuzei provocării prevăzute de art.73 lit.b Cod penal .

Inculpatul nu a avut intenția de a ucide și nu a prevăzut rezultatul mai grav,

el neavând  decât intenția de a aplica o corecție. Nu este latura subiectivă a

infracțiunii de omor. Victima a venit la poartă și l-a amenințat pe inculpat cu

toporul. Ea avea organismul slăbit, parțial paralizat, a avut un cheag de sânge

pe creier , a căzut de pe bicicletă și s-a accidentat , iar în urmă cu 2-3

săptămâni a încercat să se spânzure. Pedeapsa este exagerat de mare.

Intimata

parte vătămată L.M., soția victimei, a susținut că a fost persecutată și

violentată în mod repetat de victimă. A cerut reducerea pedepsei aplicate

inculpatului.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului. Nu a fost de acord cu restituirea

cauzei pentru rejudecare, deoarece leziunile și starea sănătății anterioare ale

victimei nu are nici o legătură cu decesul acesteia.  Inculpatul a  aplicat

multiple lovituri  victimei  la  nivelul  capului atât în casă cât și ulterior

în curte. Inculpatul a prevăzut rezultatul loviturilor aplicate victimei,

astfel că se face vinovat de infracțiunea de omor și nu loviri cauzatoare de

moarte. Nu este dovedită scuza provocării, nefiind de acord cu aplicarea art.73

lit.b din Codul penal.

In

ultimul cuvânt inculpatul a fost de acord cu concluziile apărătorului său.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față,

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.142 din 26 iunie 2002 Tribunalul Sibiu  a condamnat pe

inculpatul L.L.  la 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prevăzută de art.174 raportat la art. art.175   lit.c, cu

aplicarea art.37 lit.b din Codul penal.

S-a

făcut aplicarea art.71 și art.64 din Codul penal.

S-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la

12.09.2001.

In

baza art.14 și art.346 din Codul de procedură penală s-a constatat că partea

vătămată L.M. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 27.182.780 lei către Spitalul Clinic Județean

Sibiu, cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru

pronunțarea acestei hotărâri , prima instanță a reținut următoarea stare de

fapt :

In

noaptea de 8/9 septembrie 2001 , în jurul orei 23, L.L., aflat în stare de

ebrietate, s-a înapoiat la domiciliul din or. Ocna Sibiului, locuință în are se

aflau mama și tatăl său, cu acesta având o stare conflictuală continuă.

Datorită

reproșurilor făcute de tatăl său în ce privește o convorbire telefonică făcută,

inculpatul a devenit deosebit de  nervos și violent, aplicându-i, în prima

fază, lui L.S., multiple lovituri cu pumnii în zona capului, victima căzând pe

un pat, în cădere lovindu-se și de o sobă. In a doua fază, inculpatul a lovit

pe tatăl său, când acesta se afla în curte, victima căzând în fața scărilor

(din beton) de intrare în casă, de care s-a lovit cu capul. Lăsându-l în stare

de inconștiență, inculpatul  a părăsit domiciliul.

Victima

L.S. a fost trasportată de urgență la  spital unde   s-a  constatat că  prezintă

un  traumatism  cranio-cerebral  acut   închis, comă gradul II, otoragie

dreapta și traumatism toracic, iar, la data de 14.09.2001, a decedat .

Moartea victimei a fost violentă ea datorându-se comei

consecutive,unei hemoragii meningo-cerebrale în cadrul unui traumatism

cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază craniană.

Curtea de Apel Alba ulia, prin decizia penală nr.250/A din 24

septembrie 2002 a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Impotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs cerând

scris și prin apărător, restituirea cauzei pentru rejudecare în vederea

stabilirii dacă leziunile și starea sănătății preexistente ale victimei a avut

legătură cu decesul acesteia, iar, în cazul neacceptării, să se schimbe

încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte

prevăzută de art.183 din Codul penal, cu reținerea circumstanței atenuante

prevăzută de art.73 lit.b din Codul penal și reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Instanțele de fond și de apel au stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere

juridic infracțiunea comisă de acesta.

Vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în

cauză, respectiv declarațiile inculpatului de la urmărirea penală și din

instanță a mamei acestuia, partea vătămată L.M., ale martorilor, coroborate cu

raportul de constatare medico-legală și fotografiile judiciar-operative.

Cererea de restituire a cauzei pentru rejudecare nu este

întemeiată deoarece din raportul de expertiză medico-legală de la filele 37-38

din dosarul nr.1206/2002 al Tribunalului Sibiu rezultă că, afecțiunile cronice

menționate în raportul de constatare (autopsie) nu întrerupe legătura de

cauzalitate între traumatism și deces,în sensul că decesul s-ar fi , produs și

în lipsa afecțiunilor preexistente.

Raportat la ansamblul probator, administrat în cauză, vinovăția

inculpatului pentru infracțiunea de omor nu poate fi pusă la îndoială, astfel

că sub acest prim aspect hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.

De asemenea, cea de a doua critică formulată, ce vizează

încadrarea juridică a faptei, este nefondată, instanțele analizând acest aspect

și justificat au reținut că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de omor calificat și nu ale infracțiunii de loviri cauzatoare

de moarte, așa cum  a solicitat inculpatul.

Pe lângă argumentele aduse de instanțele de judecată, sub acest

aspect mai sunt de făcut următoarele precizări.

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o

infracțiune praeterintenționată care se caracterizează prin intenție în ce

privește loviturile aplicate și culpă în ceea ce privește rezultatul produs,

moartea victimei ,în timp ce infracțiunea de omor se comite numai cu  intenție.

La

stabilirea intenției cu care a acționat făptuitorul se au în vedere, între

altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate și

exercitate actele de violență, intensitatea acestora,precum și gravitatea

leziunilor  cauzate.

In

cauză, inculpatul a aplicat victimei (cu o stare de sănătate precară,aspect

cunoscut de fiul acesteia) numeroase lovituri cu pumnii, în mai multe faze,

cauzându-i conform raportului de constatare medico-legală (autopsie) multiple

hematoame, echimoze, plagă contuză sprâncenoasă dreapta, fractură de boltă și

bază craniană ,hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană , stază și edem

cerebral, contuzii cerebrale cu dilacerare cerebrală secundară , hemoragie

intraventriculară și fractură sternală, actul medico-legal concluzionând că

moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se comei consecutive unei

hemoragii  meningo-cerebrale în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu

fractură de boltă și bază craniană, leziunile fiind urmarea lovirii cu corp

contondent, urmată de cădere pe un plan dur.

Apărarea

formulată de inculpat în sensul că la decesul victimei au contribuit și

leziunile, respectiv starea sănătății preexistente a victimei, nu este fondată.

In

consecință, lovind victima de mai multe ori în cap cu pumnii, în final

trântind-o cu capul de scara din beton și provocându-i fracturi și hemoragie,

care în cele din urmă i-a produs comă care a dus la moarte, inculpatul a

acționat cu intenție de a ucide și nu doar pentru a produce vătămări corporale,

cărora decesul victimei să fie succedat ca un rezultat praeterintențional,

considerente pentru care el se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor

calificat și nu a celei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Ultima

critică adusă hotărârilor pronunțate, și anume, neaplicarea dispozițiilor

arrt.73 lit.b din Codul penal, este, de asemenea, nefondat.

Potrivit

art.73 lit.b din Codul penal, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea

infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de

o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din

împrejurările comiterii faptei și a modului de a acționa a inculpatului nu se

poate desprinde concluzia că în momentul săvârșirii infracțiunii acesta se afla

într-o puternică stare de tulburare, victima neexercitânnd asupra  lui nici una

din acțiunile arătate în textul de lege menționat.

Declarațiile

, cum că în faza a doua a agresiunii victima a apărut la poartă cu un topor în

mână proferând amenințări, făcute de inculpat la sfârșitul anchetei și de mama

sa abia  în instanță, nu sunt decât „ pro causa” .

Cât

privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că instanțele au făcut o

justă apreciere în ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.

Examinând

lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art.72 din Codul penal, se

reține că în procesul individualizării pedepsei, s-a ținut seama de toate

împrejurările favorabile inculpatului, de gravitatea faptului că acesta și-a

ucis tatăl și împrejurarea că este recidivist.

In

aceste condiții, pedeapsa de 15 ani închisoare, reprezentând minimul special

prevăzut de lege, este corect individualizată, respectându-se criteriile legale

și corespunzând scopului ei prevăzut de art.52 din Codul penal.

In

raport de cele arătate, recursul declarat de inculpat nu este fondat și urmează

a fi respins în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de procedură

penală.

Conform

dispoziților art.383 alin.2 din Codul de procedură penală se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive .

In

conformitate cu prevederile art.192 din Codul de procedură penală recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D

E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul  L.L.

împotriva deciziei penale nr.250/A din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 12

septembrie 2001  la 23 ianuarie 2003.

Obligă

recurentul inculpat să plătescă statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.