ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 935/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, secția penală, prin sentința nr. 202 din 26 iunie 2002, a condamnat pe inculpatul V.D. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 și art. 21, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), raportat la art. 76 și a art. 71, raportat la art. 64 C. pen. Tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa stabilită, timpul arestării preventive de la 17 ianuarie 2002, la 26 iunie 2002 și a dispus obligarea acestuia la plata sumelor de 20.000.000 lei, despăgubiri civile, către partea civilă L.C.; 1.353.099 lei, cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă, către partea civilă Spitalul Municipal Dr.

Alexandru Simionescu din Hunedoara și 1.250.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că, în noaptea de 31 decembrie 2001, inculpatul, împreună cu mai mulți tineri, au mers cu plugușorul la mai multe persoane cunoscute, iar în jurul orei 23,30, când se întorceau spre casă, s-a oprit cu martorul M.M. să ia două cauciucuri auto ce se aflau lângă un autocamion și păreau abandonate, pentru a le da foc la miezul nopții. După ce le-au luat, tinerii au fost văzuți de R.A.M., proprietarul acestora, care le-a strigat să se oprească și a mers după ei, prilej de ceartă și insulte reciproce, care au alertat pe vecinii din blocul, unde locuia proprietarul, care au ieșit afară și atunci, de frică, V.D.

și M.M. au fugit. M.P.E., din grupul de colindători, care rămăsese în urma celorlalți, a fost prins de cei ieșiți din bloc și lovit cu pumnii și picioarele. Văzând că nu poate scăpa, martorul l-a chemat în ajutor pe inculpatul V.D., care s-a întors, fiind și el lovit de vecinii lui R.A.M., iar pentru a-și asigura scăparea a scos din buzunar un briceag și l-a lovit de două ori în zona stomacului pe L.C. Potrivit concluziilor certificatului medico-legal, nr. 8005/ B din 8 ianuarie 2002, întocmit de S.J.M.L. Deva, județul Hunedoara, partea vătămată a prezentat leziuni posttraumatice (plăgi abdominale înjunghiate, care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înțepător (cuțit, briceag, etc.), necesitând 17-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.

Leziunile prin gravitatea lor deosebită au pus în primejdie viața victimei. Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpatul considerând netemeinică și nelegală, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, solicitând ca prin admiterea apelului și desființarea hotărârii, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat, în cea de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (1) C. pen., cu reducerea pedepsei aplicată la limita celei deja executate. Prin decizia nr. 310 din 31 octombrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat apreciind că acesta a acționat cu intenție indirectă, dedusă din obiectul folosit, de locul în care au fost aplicate loviturile, având în vedere că, abdomenul a fost penetrat de ambele tăieturi.

În termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care critică decizia pentru aceleași motive de nelegalitate și de temeinicie, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, care este deosebit de aspră în raport cu datele sale personale. Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de recurs prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis. În ceea ce privește primul caz, referitor la greșita încadrare juridică a faptei, se constată că acesta este nefondat, deoarece fapta, împrejurările săvârșirii ei, precum și vinovăția inculpatului V.D.

pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, rezultă fără putință de tăgadă din probele complet analizate și just apreciate. În acest sens, față de modul cum a acționat (lovind cu putere de două ori în abdomenul victimei cu un briceag) și de urmările survenite (concretizate în leziuni grave în zona abdomenului) se impune constatarea că inculpatul a prevăzut că acțiunea sa ar putea duce la moartea victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârșit fapta cu intenție de a ucide, nu de a provoca o vătămare corporală acesteia. Fondat se dovedește cel de-al doilea caz de recurs, privind gravitatea pedepsei aplicate, întrucât la individualizarea acesteia, instanțele nu au dat eficiența cuvenită reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, V.D. acționat numai după ce a fost lovit de mai multe ori cu pumnii și cu picioarele atât de victimă, cât și de vecinii acesteia, recunoscând în mod sincer, încă de la primele cercetări că, el a dorit să-și ajute colegul de „furia” celor ce s-au luat după el, fiind la rândul său bătut și trântit la pământ, lovind, pentru a putea fugi. Cu luarea în considerare a gravității faptei comise, dar și a faptului că inculpatul este la prima abatere de o asemenea gravitate, Curtea apreciază că modificarea pedepsei, în sensul reducerii ei de la 7 la 4 ani și 6 luni închisoare, va contribui la realizarea funcțiilor și a scopului acesteia, în sensul dispozițiilor cuprinse în art. 52 C. pen.

În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) din același cod, va admite recursul declarat de inculpatul V.D., va casa hotărârile atacate, numai cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o va reduce de la 7 ani închisoare la 4 ani și 6 luni și va deduce din aceasta, timpul reținerii și al arestării preventive de la 17 ianuarie 2002, la 25 februarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva deciziei penale nr. 310/ A din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 202 din 26 iunie 2002 a Tribunalului Hunedoara, numai cu privire la pedeapsa aplicată. Modifică pedeapsa aplicată inculpatului, în sensul că o reduce de la 7 ani închisoare, la 4 ani și 6 luni închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 ianuarie 2002, la 25 februarie 2003. Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2003.